Cum poti imbunatati abilitatile de comunicare ale

copilului
Abilitatile de comunicare ale copiilor sunt esentiale pentru a se descurca in multe situatii
conflictuale, ba chiar pentru a le evita. Majoritatea micutilor au probleme in a intelege si a
se descurca in anumite situatii sociale in care sunt pusi, tocmai din cauza ca nu sunt invatati
sa isi dezvolte si sa foloseasca corespunzator aceste aptitudini, inca de cand sunt mici.

Iata cum ajuti copiii sa-si dezvolte abilitati de comunicare temeinice pentru viitor!

Rolul abilitatilor de comunicare in viata sociala

Multi dintre copiii care au probleme de comportament si se implica in numeroase conflicte, o
fac din cauza faptului ca nu au suficient de dezvoltate abilitatile de comunicare sociala. Nu
este vina lor ca se poarta astfel si in niciun caz nu o fac din rautate sau obraznicie. Le
lipseste fundamentul pentru dezvoltarea sociala - abilitatile de a comunica in astfel de
situatii si de a le rezolva pe cale pasnica.
Copiii mici se afla abia la inceput de drum in invatarea unor virtuti si valori sociale esentiale
precum generozitatea, empatia, impartirea lucrurilor, acceptarea punctelor de vedere
diferite de ale lor sau citirea limbajului non-verbal. In procesul invatarii acestor lucruri,
micutul se va confrunta cu multe dificultati si situatii dificile, in care va fi lipsit de idei de
solutionare a lor si va recurge la agresivitate, cu scopul de a iesi cu fruntea sus din ele.
Aici intervii tu, care ai rolul de a-l ajuta pe copil sa-si dezvolte si foloseasca abilitatile de
comunicare pentru a-si expune puncte de vedere, pentru a-si argumenta pozitia vizavi de
diverse probleme si de a rezolva conflicte pe cale pasnica.

Ghid complet al consumului de apa la copii

Abilitatile de comunicare il ajuta pe copil nu numai sa se descurce in viata si sa se integreze
in societate, ci si sa isi faca prieteni si sa se dezvolte armonios din punct de vedere
emotional.
Sunt mai mult decat un simplu mod de a vorbi si a transmite diverse informatii. Ii ajuta pe
copii sa invete cum sa interactioneze cu ceilalti, care sunt limitele care se impun in anumite
relatii si multe alte lucruri importante legate de comunicarea cu ceilalti.

Activitati sau tehnici care imbuntatatesc abilitatile de comunicare

ale copilului
Parintii sunt cei mai importanti profesori ai copilului cand vine vorba de invatarea si
dezvoltarea abilitatilor de comunicare.
Exista mai multe tehnici sau activitati care contribuie la dezvoltarea comunicarii si care
trebuie initiate de mic in viata si in interactiunile cu cel mic, pentru a se bucura de o viata
sociala bogata mai tarziu.

Jocurile sunt metodele cele mai adecvate pentru aceasta varsta, deoarece ii ajuta pe copii
sa deprinda abilitati si valori "serioase" intr-un stil amuzant si pe intelesul lor.

Conversatiile zilnice
Poarta dialoguri pe teme diferite cu copilul in fiecare zi. Intreaba-l mereu ce a facut
la gradinita/scoala, cum i s-a parut la balet sau la inot, cum se intelege cu colegii, ce
prieteni si-a mai facut.
Din astfel de discutii cotidiene sau banale, reies o multime de situatii si teme de care te poti
lega pentru a-l ajuta sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare.
Poti initia tot soiul de jocuri si activitati care sa aiba la baza comunicarea intre el si ceilalti
copii. De exemplu, poti sa aduni mai multi copii, care sa stea in cerc si sa inventati joculete
in care trebuie sa sa raspunda la intrebari sau sa inventeze povesti pornind de la anumite
cuvinte etc.

Jocurile cu papusi
Jocurile cu papusi il ajuta pe prichindel sa deprinda mai usor abilitati sociale de baza si sa
invete cum sa aiba grija de o alta persoana.
Invata sa vorbeasca cu ele, sa le dea sa manance, sa le ingrijeasca, sa se joace cu ele etc.

Jocurile de rol
Implementarea jocurilor de rol in rutina de joaca a micutului il ajuta sa invete o multime de
abilitati sociale si de comunicare.
Copilul este pus in diferite situatii, in care este provocat sa se gandeasca si sa gaseasca
solutii creative, dar si cum sa reactioneze corect in fata anumitor probleme in care este pus.

Jocurile de societate
Jocurile de societate reprezinta unul dintre cele mai importante instrumente de invatare a
abilitatilor sociale de comunicare si comportament la copii.
Fiecare joc de societate presupune un regulament de respectat, cooperarea si competitia
intre copii, creativitatea si imaginatia. Toate contribuie la buna desfasurare a jocului si la
deprinderea unor abilitati sociale si de comunicare importante din interactiunile cu ceilalti
copii.
Micutul invata sa aiba rabdare, sa isi astepte randul, sa urmeze reguli, sa aiba spirit de
echipa si sa iasa cu fruntea sus dintr-o competitie in care este infrant.

Punerea in scena a unor povesti, spectacole, piese de teatru

etc.

Cauta intotdeauna sa il implici pe micut in jocuri creative si inedite, in care sa se foloseasca

si gesturi si limbaj non-verbal, pentru a-l ajuta sa invete cateva semne importante sau sa
asocieze sentimente si emotii cu diferite mimici.
Jocul de mima sau punerea in scena a povestii lui preferate ori a unei piese de teatru,
insotita de gesturi, activitati si mimici sunt esentiale indezvoltarea limbajului non-verbal, ca
parte a procesului comunicarii.

Povesti cu caracter social

Fii atenta atunci cand alegi povestile pe care i le citesti prichindelului sau cartile pe care i le
dai sa le rasfoiasca. Alege intotdeauna povestioare din care copilul sa aiba mereu ceva util
de invatat si care-l ajuta sa descopere modalitati eficiente de a se descurca sau iesi din
diverse situatii.
Povestile cu caracter social pun copilul in diverse situatii si posturi problematice, dar ii ofera
totodata si solutiile cele mai eficiente cu care sa le rezolve. Micutul invata cele mai bune
metode de rezolvare a conflictelor si problemelor si evita astfel sa se mai implice in
scandaluri sau boacane.

Cand are copilul probleme in dezvoltarea abilitatilor de

comunicare?
Incapacitatea de a rezolva anumite conflicte si problemele de comportament apar adesea la
copiii care nu detin suficiente abilitati de comunicare, dar si sociale.
Acestia sunt usor recunoscuti, deoarece au cateva caracteristici:

nu stiu sa isi astepte randul in jocuri sau conversatii;

ii intrerup adesea pe ceilalti din ce spun sau fac;

au probleme in a se implica si sustine o conversatie cu cineva;

nu accepta puncte de vedere diferite de ale lor;

nu reusesc sa "citeasca" gesturile si comportamentele celorlalti, adica limbajul nonverbal;

invata lucruri "papagaliceste", le invata pe de rost.

Motto:,,Sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi.

Aceasta lume nu va mai exista cnd ei vor fi mari; si nimic nu ne permite sa
stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i nvatam cum sa se adapteze.
( Maria Montessori)
Comunicarea la prescolari a devenit n a 757h76h doua jumatate a secolului XX actiunea
umana cea mai vizibila , cea mai valorizata si cea mai studiata . Societatea n care traim este o societate
a comunicarii deoarece se insista tot mai mult pe rafinarea si multiplicarea mijloacelor de comunicare ; nu
peste mult timp vom putea afirma ca traim n era comunicarii tehnologice .
A comunica nseamna ,,a fi mpreuna'', a mpartasi si a te mpartasi, a realiza o comunicare de
gnduri, simtire, actiune.
n sens general , prin comunicare se ntelege procesul interactiv de transmitere si receptionare a
mesajelor , proces care implica un emitator , un mesaj , un canal de comunicare , un receptor si un
raspuns.
Prin definitie comunicarea este modalitatea fundamentala de interactiune psihosociala a
persoanelor, interactiune ce presupune realizarea unor schimburi informationale prin intermediul unor
simboluri si semnificatii social generalizate n vederea conservarii stabilitatii sau, dupa caz, a obtinerii
unor modificari atitudinal-comportamentale la nivelul unui individ sau a unui grup.
Comunicarea educationala este cea care mijloceste realizarea fenomenului educational n
asamblul sau, iar comunicarea didactica apare ca o forma particulara, obligatorie n vehicularea unor
continuturi determinate, specifice unui act de nvatare sistematica.
Comunicarea didactica se poate structura pe ideea ca este o comunicare intrumentala, direct
implicata n sustinerea unui proces sistematic de nvatare n care nu apar reactii de continut (centrata pe
dobndire de cunostinte sau deprinderi, motivatii, etc.)de cadru institutional (poate exista comunicare
didactica n afara procesului de nvatamnt) sau privitoare la parteneri.
Deci, comunicarea este procesul de transmitere a informatiei de la emitator la receptor, este un
proces informational. Dar pentru ca procesul educational nu este unul simplist, pentru ca numeroase din
componentele sale au structuri complexe, actul predarii presupune o serie de actiuni specifice. Dupa
alegerea materialului faptic, profesorul trebuie sa se concentreze asupra modului n care va prezenta
notiunile, asupra comunicarii, care n aceste conditii nu este una obisnuita, ci o forma specifica. Prin ea
trebuie sa atinga anumite obiective, sa vehiculeze un continut care sa fie receptat de elevi, sa produca
modificari ale personalitatii elevilor la nivel cognitiv, afectiv, atitudinal, actional.
Caracterul didactic al comunicarii este dat de respectarea legitatilor presupuse de un act
sistematic de nvatare cu o conditie ca ,,personjul- resursa'' sa depaseasca statutul de informator.
Schema oricarei comunicari cuprinde: factorii comunicarii, distanta dintre acestia si dispozitia
asezarii lor(ambele importante pentru particularitatile canalului de transmitere a mesajului), cadrul si
contextul institutionalizat, tipul de cod, situatia enuntiativa, repertoriile active sau latente ale emitatoruluireceptor, retroactiunile practicate, elementele de bruiaj.
Codurile comunicarii didactice sunt verbal, nonverbal, paraverbal, mixta; dupa natura partenerilor
poate fi o comunicare interpersonala, n grupuri mici, publica; statutul poate fi formal, informal, pe
verticala, subiectiva, ntmplatoare; dupa natura continuturilor, comunicarea didactica poate fi stiintifica,
atitudinala, operational-metodologica.
n cadrul comunicarii didactice au loc schimburi de mesaje semantice (informatii, cunostinte) si
ectosemantice (atitudini, convingeri); schimbul de mesaje se realizeaza ntre educator si elev, ntre
personalitatea formata a educatorului si personalitatea educatului. De aceea, comunicarea didactica sta
la baza procesului de predare - asimilare a cunostintelor si cere o selectie documentata si justificata a
continuturilor educationale.Emitatorul si receptorul sunt elevul si cadrul didactic, aflati n posibilitatea de

schimbare a statutului; ntre ei se interpune canalul de comunicare, pe care circula un mesaj transpus
ntr-un cod comun, interiorizat(limba) la care se adauga elementele paraverbale si nonverbale.Mesajul
este supus unor procese de codare si decodare prin care se asigura nscrierea lui n
vocabularul elevului. Dificultatea consta chiar n aceasta traducere a mesajului n limbajul operatiilor
concrete, sau performale care-l poate departa pe elev de profesor. Codul folosit (sistemul de semne
lingvistice) cunoaste o tripla situare: prima la nivelul codului lingvistic, a doua la cel didactic, al treilea la
nivelul codului specific. Mesajul oral este purtat pe undele sonore, iar mesajul scris este textul tiparit,
mesajul afectiv este transmis de gestica, mimica, subtextul emotiv al vorbirii.Calea de comunicare este
multimodala: auditiva, vizuala, tactila, olfactiva.
Asa cum am mai aratat, comunicarea didactica este un act informational. Transmiterea
informatiei este un schimb simbolic. Comunicarea verbala conduce actul nvatarii. Ea faciliteaza
achizitionarea de cunostinte, informatii din diferite domenii cu scopul dobndirii culturii generale, de
specialitate, a atitudinilor si convingerilor intelectuale, morale, se formeaza si se consolideaza trasaturi
pozitive de caracter, are un finalism accentuat n scopuri si obiective educationale.
Structura comunicarii didactice se face conform logicii pedagogice. Profesorul trebuie sa faca
eforturi pentru ca prezentarea informatiilor n actul comunicativ didactic sa acorde prioritate logicii
pedagogice.Comunicarea didactica este dominata de profesor, n cea mai mare parte, la care se
asociaza si tutelarea de ansamblu a actului educativ. Profesorul trebuie sa dea dovada de competenta
comunicativa aceasta constnd n abilitatea acestuia de a utiliza codurile limbajului educational (lingvistic,
didactic, specific) n combinatii adecvate situatiilor de nvatare. Profesorul trebuie sa fie capabil sa
utilizeze limbajul ca mijloc principal al educatiei. Coordonatele unui limbaj corect ar fi : bogat, stil,
vocabular, orientat la subiect, emotional, mobilizator, simplu, inteligent, nchegat, placut auzului, nuantat,
curgator, plastic, scriere lizibila. Datorita exploziei de informatii profesorul trebuie sa fie capabil sa le
prelucreze, De aici ,o variabila importanta a succesului educatiei fiind comunicarea, iar n cadrul ei,
dialogul profesor-elev.
Perioada prescolara este perioada care se caracterizeaza prin cele mai profunde, si productive
nsusiri psihice ale individualitatii, este perioada unei intense receptivitati, sensibilitati si flexibilitati psihice
divergente. De aici necesitatea de a exersa si fructifica potentialul creativ al prescolarului, de a-i forma si
dezvolta eul cognitiv, afectiv, socio-actional n devenire.
De mic copilul este atras de povesti. Aproape ca nu exista familie cu copii, care sa nu aiba n
biblioteca carti de povesti. De aceea, n organizarea si desfasurarea activitatilor de lectura ale
educatoarei, trebuie respectate cerintele pedagogice ce decurg din particularitatile de vrsta ale
prescolarilor si specificul lecturilor ca mijloc al comunicarii.
Cercetarea comunicarii, inclusiva cea a copilului, a debutat cu cea mai pregnanta dintre
forme: limbajul.Faptul este, oarecum paradoxal fata de drumul firesc al dezvoltarii naturale a copilului
caracterizat de precocitatea manifestarii competentelor comunicative fata de cele lingvistice. nainte de a
fi o fiinta vorbitoare, copilul este o fiinta ,,comunicatoare''.
Limbajul n perioada prescolara, devine un instrument activ si deosebit de complex al relatiilor
copiilor cu cei din jurul sau si n acelas timp, un instrument de organizare a activitatii psihice.
Varietatea si dificultatea sarcinilor, ilustreaza problematica limbajului, cu care se confrunta copiii.
Acestia trebuie sa achizitioneze si sa stapneasca toate nivelurile limbajului, nu numai nivelul sunetelor
vorbirii, ci trebuie sa achizitioneze si sa stapneasca si modul de combinare a cuvintelor n propozitie
pentru a-si exprima gndurile.
Comunicarea orala, dupa Paul Cornea-n cazul literaturii pentru prescolari- lectura- asaza n
discutie ,,trei eroi"- atacanti: autorul, opera, lectorul. Studiile din prezent, analizeaza profund locul, rolul ,
valoarea si interdependenta celor trei factori . din mai multe puncte de vedere, genetic, istoric, sociologic
etc. Genetic, opera literara este privita ca o rezultanta a unui complex de factori raportati la autor,
reductibili n ultima instanta la: mediul socio-istoric, temperament, apartenenta socio-culturala, formatia
intelectuala a autorului, evenimentele majore ce i-au modelat personalitatea. Toti acesti factori
conditioneaza creatia.

Creatia literara pentu prescolari este acea categorie a literaturii care se adreseaza copiilor ntre 36 ani si este accesibla copiilor. De-a lungul timpului s-a creat un bogat tezaur, a carei valorificare n
munca cu prescolarii si cu celelalte categorii de copii, aduce mari servicii operei de educatie.
Copiii, trebuie sa dispuna nca de la vrsta prescolara de capacitatea de a comunica cu cei din jur,
de a-si exprima n mod inteligibil impresiile, gndurile, ideile, ceea ce va constitui o baza n activitatea
scolara si, apoi , n viata sociala de mai trziu. De aici decurgnd necesitatea nsusirii vorbirii n mod
sistematic n cadrul gradinitei de copii.
nsusindu-si limba, copilul dobndeste mijlocul prin care poate sa realize comunicarea cu cei din jur
n forme superioare, poate ajunge la cunoasterea ct mai deplina a realitatii obiective. Imposibilitatea de
a comunica prin limbaj ar modifica relatiile lui cu oamenii, cu realitatea nconjuratoare, l-ar impiedica, n
mare masura, sa participe la o activitate sau alta, daca nu s-ar organiza o munca instructiv-educativa
speciala. Limbajul copilului prescolar se dezvolta masiv sub influenta adultilor, cu care stabileste relatii de
comunicare din cele mai coplexe.Vocabularul copilului creste, numarnd la vrsta de 6 ani circa 3500de
cuvinte, n conditiile n care exista o preocupare n aceasta directie din partea adultilor. n mod spontan
copilul isi insuseste concomitent si structura gramaticala a limbii materne.
Atunci cnd nu au la ndemna cuvinte potrivite pentru diversele situatii, prescolarii si le
construiesc, pornind de la cele nsusite de la adult. (Slama-Cazacu T,.1980).
Cuvintele sunt ca niste taciuni care mocnesc pe vatra, n cenusa. Ca sa se aprinda, au nevoie de
tensiunea noastra spirituala, de respiratia noastra, de inima si plamnii unui vorbitor care, rostindu-le, le
imprima propria lui personalitate. Copilul prescolar - receptorul - se afla la un anumit nivel de asimilare a
textului literar, nivel conditionat att de particularitatile de vrsta ct si de factorii legati de nivelul sociofamilial.
De mic copilul este atras de povesti. Aproape ca nu exista familie cu copii care sa nu aiba n
biblioteca carti de povesti. De aceea, n organizarea si desfasurarea activitatilor de lectura ale
educatoarei, trebuie respectate cerintele pedagogice ce decurg din particularitatile de varsta ale
prescolarilor si specificul lecturilor ca mijloc al comunicarii.
Toate aceste considerente impun educatoarei o ntelegere a fenomenului lingvistic, a conceptiei de
sine, ntelegere ce se concretizeaza n cautarea minutioasa si selectarea riguroasa a textului literar
pentru obtinerea unor finalitati de catre copii, prin reproducerea povestirilor. Evaluarea acestor comunicari
didactice, orale, ( neexistand posibilitatea exprimarii n scris a copiilor, la finalul activitatii
existnd doar posibilitatea de a verifica dect 2-3 copii), s-a facut printr-un experiment care a vizat
modalitati de comunicare a unor texte literare cu lecturarea fidela a textului literar in trei modalitati.
Cercetarile s-au facut prin aplicarea celor trei modalitati:
a)-lectura orala auxiliara de mijloace audio-vizuale-context verbal, extalingvistic si mijloace audio;
b)-lectura orala auxiliara de mijloace audio-context verbal extralingvistic si mijloace audio;
c)-lectura orala iconica intermediata de imagine, context verbal, context extralingvistic si mijloace
audio-vizuale;
Fiecare modalitate a fost urmata de anumite exercitii prin care s-au stabilit si verificat nivelul de
receptare si ntelegere a textului literar si unele posibilitati de ntelegere ale acestuia de catre copii. Cele
mai bune rezultate au fost stabilite la modalitatea de la punctual ,,c.''viznd lectura iconica, intermediata
de imagine, constatndu-se ca, mai mult de jumatate din numarul copiilor din grupa au receptat textul,
povestind fara a modifica textul, reproducnd expresii din textul audiat.
Pentru acest experiment a trebuit sa respectam mai multe etape:
-am ales textul literar;
-am cules si am interpretat date despre autor pe ntelesul copiilor;

-am lecturat oral textul, dupa care momentele importante au fost nsotite de mijloace audio si video;

Experimentul s-a desfasurat pe durata unei saptamni. La sfrsitul experimentului, toti copiii au
asimilat corect textul. Asimilarea corecta afost favorizata de receptarea textului literar, cu prilejul fiecarei
etape din saptamna.
Apreciem ca activitatea cu textul literar este fundamentala n pregatirea copiilor pentru scoala, n
dezvoltarea capacitatii copiilor de a se adapta la o activitate a carei finalitate nu este imediata.
Aceasta conduce la extinderea evaluarii pe timp ndelungat, a receptarii textului literar pentru
cuprinderea tuturor copiilor grupei. Modalitatile de lucru se pot aplica cu precadere in prima parte a
regimului zilei, la sectorul ,,Biblioteca'',cu grupuri mai mici,cu precadere n activitatile comune, sau dupaamiaza la gradinitele cu orar prelungit. Astfel, se pot introduce exercitii iconice de acest gen si n alte
activitati de comunicare(memorizari, jocuri didactice, convorbiri).
n concluzie, noi, educatoarele, optam pentru lectura fidela a textului literar, deoarece, povestirea
acestuia modifica limbajul autorului, i scade valoarea textului, datorita unor fenomene ce apar inevitabil:
spontaneitatea si rapiditatea redarii continutului textului sau acomodarea cu un limbaj mai putin
supravegheat (introducerea de expresii familiare ), iar din punct de vedere al sintaxei, la elipse.
n modul acesta am efectuat experimental cu urmatoarele texte literare:
,,Ursul pacalit de vulpe'',de Ion Creanga;
,,Capra cu trei iezi'', de Ion Creanga;
,,Punguta cu doi bani'',de Ion Creanga;
,,Alba ca Zapada'', de fratii Grim;
,,Iedul cu trei capre'',de Octav Pancu-Iasi;
Totodata, nsusirea textului literar corect ne-a dat posibilitatea de a dramatiza aceste povesti, ele
fiind puse n scena cu prilejul unor evenimente, serbari, festivaluri.
Aceste povesti au constituit un mijloc important pe lnga obiectivele specifice - cultivarea
expresivitatii limbii, folosirea mimico-gesticulatei n exprimare, socializarea prin intercomunicare
rezolvnd anumite sarcini ale dezvoltarii comunicarii, de exemplu:
-aprofundarea continutului povestii:
-redarea continutului prin mijloace de exprimare proprii;
-pronuntarea corecta a cuvintelor;
-ntelegerea sensului figurat al cuvintelor si expresiilor din poveste;
-dezvoltarea fluiditatii exprimarii verbale suficient de expresive;
Sporirea eficientei acestor activitati se realizeaza folosind permanent mijloace vizuale concomitent
cu expunerea verbala. De exemplu, n povestea ,,Dumbrava minunata'' de Mihail Sadoveanu, pe care
multi copii o cunosc, am folosit teatrul de papusi spre ale cuceri atentia si a le trezi interesul pentru
aceasta poveste. Astfel, pe parcursul expunerii, mnuiam papusile ce reprezentau personajele principale
n asa maniera nct sa sugereze actiunea respectiva.
Folosind acest procedeu, am observat ca momentele actiunii au fost traite mai intens de copii, fiind
alaturi de personaje att la bine ct si la rau.

Un alt procedeu care a dat rezultate bune a fost folosirea diafilmului concomitent cu caseta audio n
activitatea de povestire. Astfel, activitatea de povestire ,,Alba ca Zapada si cei sapte pitici'', a necesitat o
pregatire prealabila, deoarece a trebuit sa studiez cu atentie continutul diafilmului, iar pe banda am
nregistrat expunerea povestirii clar, expresiv nct n momentul activitatii, cele doua mijloace audi-vizuale
sa se sincronizeze.
n activitatile de fixare a povestii, copiii au facut cu multa usurinta legatura logica ntre expresiile din
text si semnificatiile lor. Ei au retinut convorbirea dintre oglinda si mparateasa pentru a o deruta pe Alba
ca Zapada, au fost impresionati de puterea adevarului care nvinge pna la urma. Cei sapte pitici sunt
personaje familiare, fiind reprezentanti iarna n ,,Oraselul copiilor'', n magazinul de jucarii sunt folositi ca
ornament, dar copiii nu cunosteau prea multe din viata lor. Din basm, ei au retinut ca sunt tarani harnici,
buni prieteni ce respecta munca n colectivtate, apara cinstea si adevarul. Am constatat ca gndirea
prescolarilor a fost viu stimulata facnd posibila ntelegerea semnificatiei faptelor personajelor.
Povestea ,,Oul nazdravan'' a fost transmisa copiilor utiliznd teatrul de masa. Astfel, am
confectionat o macheta care constituia cadrul de desfasurare al actiunii: personajele (realizate din carton,
vata, plastilina) erau prezentate cu miscari specifice fiecaruia, simultan cu expunerea educatoarei.
Deoarece aceasta poveste este bogata n onomatopee care permit realizarea unor exercitii de pronuntie
corecta, am urmarit ca n activitatile de fixare a continutului povestirii sa antrenez n mod deosebit copiii
care prezentau defecte de pronuntie. n acest sens, am valorificat textele tuturor basmelor indicate n
programa, cautnd sa gasim cuvinte monosilabice pe care sa le folosesca sub forma de joc, insistnd
asupra pronuntarii lor. Ca sa-i stimulam, am trecut la jocuri colective, intitulndu-le ,,Cine stie cstiga''
sau ,,Cine stie raspunde''. Astfel, am constatat ca n activitatile de repovestire au participat chiar si copiii
care prezentau dificultati n exprimare.
Forma specifica a comunicarii n perioada prescolara este cea a limbajului oral, prin care se
realizeaza n primul rnd comunicarea si cunoasterea. Vorbirea ca activitate comunicativa se nsuseste
treptat, prin numeroase exersari, experiente ce au loc pe parcursul ntregii vieti ncepnd din copilarie, iar
cunoasterea se realizeaza din aproape n aproape, bazata pe suport intuitiv, prin intermediul participarii
active a copiilor. Ca proces comunicational, limbajul transmite un continut informational si semantic, stiut
fiind ca fiecare cuvnt are o semnificatie principala si multe sensuri secundare atribuite de latura
semantica a limbii.
Pe de alta parte, limbajul este cel care ajuta la evaluarea majoritatii activitatilor ce se desfasoara la
nivel prescolar.
Vrsta prescolara este o etapa hotartoare n stimularea corecta a vorbirii. Acum se produc
modificari cantitative care vizeaza nsusirea pronuntiei corecte, constituirea lexicului de baza, aparitia
limbajului interior, diversificarea formelor de comunicare, intensificarea functiilor cognitive ale limbajului,
asimilarea n practica curenta a structurii gramaticale. Argumentele de ordin pedagogic subliniaza rolul
hotartor pe care l au influentele sistematice asupra dezvoltarii copiilor, cu att mai mult cu ct acest
proces este direct dependent de mediul social, de modelele de exprimare oferite de adulti (parinti,
educatoare).
n perioada de evaluare intiala la grupa mare pregatitoare am testat nivelul de comunicare al
copiilor, volumul vocabularului activ, capacitatile de ntelegere, articularea corecta a sunetelor si grupelor
de sunete, exprimarea corecta sub aspect gramatical. n acest sens am stabilit itemi reprezentativi pentru
a realiza obiectivele urmarite.
Pentru a-i ajuta pe copiii cu rezultate slabe sa obtina rezultate la nivelul celorlalti colegi din grupa,
am planificat activitati de dezvoltarea limbajului n care i-am antrenat cu precadere pe
acestia,considernd ca jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru exersarea si dezvoltarea
limbajului.
n semestrul I copiii au alcatuit propoztii pe care le-au reprezentat grafic prin liniute, exersnd cu
acest prilej semnele grafice pentru redarea unei intrebarii(semnul ntrebarii) si a unei exclamatii
(semnul mirarii) si la sfrsitul unei comunicari (punctul). Fiecare situatie a fost identificata dupa intonatie.
Pentru a-i obisnui sa se exprime corect sa sesizeze si sa nteleaga diferenta dintre singular si
plural,n functie de aceste categorii gramaticale ,jocurile, au fost desfasurate pe baza de fise de lucru.

nsusirea corecta si fluenta a unei exprimari corecte am desfasurat-o prin efectuarea de exercitii pentru
explicarea unor cuvinte si expresii cum ar fi: antonimele, sinonimele, omonimele.
Pentru nsusirea vorbirii dialogate si folosirea substantivelor n cazul genitiv si dativ am desfasurat
cu copiii jocul ,,Spune al cui este acest obiect''
, :,,Al /A cui este.?''.
Scopul dialogului se caracterizeaza prin primatul functiei de comunicare ,,dilogul reflecta
functiagnoseologica'' a limbajului si cea de comunicare, sintetizndu-le n functia de vehiculare a
cunostintelor.(Slama Cazacu T.,1968).
n ceea ce priveste pregatirea copiilor pentru trecerea la perioada preabecedara din clasa I, am
realizat exercitii de analiza fonetica, alcatuire de propozitii, precizarea numarului de cuvinte dintr-o
propozitie; despartirea cuvintelor n silabe, izolarea sunetelor din silaba, rostirea lor corecta, redarea
grafica.
sirul exemplelor pot continua cu temele de cercetare din domeniul comunicarii, pornind de
la interesul pe care majoritatea copiilor l manifesta fata de un anumit subiect, se pot continua cu
activitatile extracurriculare, n esenta trebuie parcursa intreaga programa a grupei mari pregatitoare n
care toate temele de comunicare didactica conduc la stimularea n principal a pregatirii copilului pentru
reusita scolara si prevenirea abandonului scolar, iar scolari fiind, sa redea cu o mai mare usurinta
continutul unor lectii si sa citeasca.