Cerinte socioeducationale ale familiei

Indeplinirea cu succes a functiilor familiei implica respectarea unui sistem de cerinte, printre care
mentionam:
a) preocuparea permanenta a parintilor de a-si ridica nivelul pregatirii culturale si profesionale pentru
a putea fi model si pentru a sprijini copiii in dezvoltarea personalitatii lor;
b) realizarea unui colectiv familial inchegat, unit, care sa aiba forta socioeducativa corespunzatoare;
c) cunoasterea de catre parinti si de catre alti membri adulti ai familiei (bunici etc.) a obligatiilor
socioeducative ce le revin in educarea copiilor; aceasta presupune si o preocupare pentru pregatirea
(perfectionarea) psihopedagogica, pentru a actiona corespunzator si cu eficienta in modelarea
personalitatii acestora;
d) contributia parintilor, in functie de posibilitatile lor de pregatire, la realizarea obiectivelor tuturor
dimensiunilor educatiei - intelectuala, profesionala, moral-civica, estetica, fizica etc;
e) antrenarea copiilor, dupa posibilitatile lor, la viata si munca variata a familiei, evitandu-se situatiile
de a li se oferi totul de-a gata in satisfacerea trebuintelor lor;
f) sprijinirea copiilor la invatatura, dupa posibilitatile parintilor, evitandu-se situatiile ca parintii sa le
efectueze temele, lucrarile scolare etc;
g) sa nu se conditioneze, de nimeni, obtinerea unor rezultate la invatatura, de acordarea unor
recompense, ci recompensele sa se dea ca o urmare fireasca a rezultatelor bune sau foarte bune la
invatatura;
h) sa li se acorde copiilor mijloace materiale si financiare (bani) in limita nece-sitatilor firesti,
evitandu-se exagerarile in aceasta directie, chiar in situatiile cand parintii au venituri mai mari;
exagerarile pe aceasta linie vor avea urmari negative, copiii folosind necorespunzator surplusurile
banesti, indeosebi. Parintii trebuie sa satisfaca trebuintele firesti ale copiilor, dar nu trebuie sa se
sacrifice pe ei insisi, satisfacandu-le egoismul si dand totul copiilor. Firesc ar fi ca un copil sa ajunga sa
spuna: imi este suficient o anumita suma de bani, spunandu-le parintilor: aveti grija si de voi!, ceea
ce ar face pe copil sa inteleaga si limitele familiei pentru satisfacerea trebuintelor lui;
I) sa se manifeste o autoritate parinteasca rationala, umana, justa; nici dragoste exagerata, nici
exigenta exagerata, brutala, nici parinti toleranti si indulgenti, nici parinti tirani cu copiii lor;

j) dragostea parinteasca sa fie egala pentru toti copiii; indiferent de varsta, sex sau alte diferentieri
individuale;
k) copiii trebuie invatati sa stabileasca relatii numai cu persoane cunoscute, care sunt bine
intentionate si le vor binele; de evitat orice cunostinta intamplatoare, caci fara voia copiilor, pot intra
in medii imorale, infractionale etc, pot aduce prejudicii lor si familiei;

1) orice situatie noua (de viata, educationala, relationala, afectiva, comportamentala etc) aparuta in
viata copiilor trebuie sesizata imediat si realizate masurile, mijloacele si actiunile adecvate, pentru a
feri copiii de socuri grave (tensiuni, nemultumiri, insingurari, traume diverse etc), care duc la
discomfort familial, educational, psihosocial etc, cu consecinte negative in evolutia vietii si
personalitatii copiilor.
in numele dragostei adevarate si al responsabilitatii, parintii au indatorirea ca, incepand cu varstele
fragede, sa previna si, dupa caz, sa inlature orice fel de abatere a copiilor lor. Neluarea in seama a
abaterilor poate duce la „consolidarea" acestora si, ca atare, la degradarea personalitatii copiilor lor,
mai ales in perioada pubertatii si adolescentei, uneori si mai tarziu. La pubertate si la adolescenta apar
unele trasaturi „specifice" acestor varste, dar nefavorabile dezvoltarii si manifestarii personalitatii, cum
sunt: egoismul, incapatanarea, ingamfarea, nonconformismul, bravarea si „elitismul", libertinajul etc.
Neluate in considerare de catre parinti si „netratate" in mod corespunzator din punct de vedere
educativ, ele pot degenera in: lipsa de respect fata de parinti, fata de alti factori si fata de varstnici,
uneori mergand pana la blamarea lor; infractiuni de genul furturilor, violentelor, violurilor, consumului
de bauturi alcoolice sau droguri si altele, unii imbolnavindu-se chiar de SIDA sau si chiar pierzandu-si
viata. Prevenirea si inlaturarea, dupa caz, a unor asemenea comportamente negative trebuie realizate
cu mijloace educationale pozitive, inclusiv folosirea sanctiunilor, care sa convinga de necesitatea unei
comportari demne, intelepte. Mijloacele primitive de genul bataii, luarii dreptului la hrana sau
insultele, care jignesc fizic si moral, lasa „urme" neplacute in mintea copiilor. Lipsa de preocupare
educativa (abandonul educativ), ca si „cicalirea" educativa, trebuie evitate de catre parinti in educatie.
O educatie parinteasca bazata pe convingere este mai grea si de lunga durata, insa este mai fiabila,
mai eficienta, mai plina de satisfactii pe termen lug, atat pentru parinti, cat si pentru copii. Parintii
sunt primii educatori, care au o mare responsabilitate socioumana si a caror educatie lasa amprente,
uneori pentru toata viata. Pentru a reusi mai bine in educatia copiilor parintii trebuie sa se pregateasca
pentru a fi educatori, sa stie care sunt fundamentele conceptiilor si strategiilor educative. De
asemenea, ei trebuie sa colaboreze cu scoala - in primul rand - direct si prin Consiliul de parinti,
precum si cu specialistii din unitatile specializate sau din organizatiile nonguvernamentale care au si
preocupari in domeniul educatiei, luand in consideratie ceea ce le este util pentru educatia copiilor lor.

Trebuie constientizat faptul ca parintii au indatorirea sacra de crestere si educare a copiilor lor, fara a
deveni insa supusii acestora. La randul lor si copiii au obligatia tot sacra, de a-si iubi si respecta
parintii, incat atunci cand copiii vor deveni mari, iar parintii vor avea vreo nevoie, copiii sa-si ajute
parintii fara rezerve.