Fundamentele pedagogiei cu TUDOR Marin

marintud@yahoo.co.uk
Pedagogia este o stiinta atat de vasta ca stiinta incat se imparte in 4 parti
distincte:

1. Fundamentele pedagogiei (in primul sem , an 1)

2. Teoria si metodologia curriculumului / curricumului
3. Teoria si metodologia instruirii
4. Teoria si metodologia evaluarii.

Curs nr. 1 - 04.10.2021

Repere epistemologice privind stiintele
Repere = punct de sprijin
Epistema = cunoastere
Epistemologia = stiinta care se ocupa cu cunoasterea

Etimologic / originea cuvantului este din limba latina sciencia care

inseamna cunostinte/cunoastere/stiinta.
Definitie privind stiinta:
1. Stiinta este ansamblul de cunostinte veridice / adevarate despre un
domeniu al realitatii care poate fi natural, social, uman;
2. Ansamblu de cunostiinte abstracte si generale fixate intr-un sistem
teoretic coerent; (pe intelesul tuturor).

Cum a devenit la general pedagogia stiinta?

a) Nu vorbim despre stiinta pana in sec. XVII-lea;

b) In sec XVII si XVIII stiinta era asociata cu
morala/intelepciunea/amestec/amalgam.
In sec. XVIII stiinta incepe sa se detaseze de morala si incepe sa
desemneze o cunoastere exacta, universala si verificabila .

NB (nota bene = demn de retinut/ ceva important de retinut)

 Cunoasterea devine conceptualizata, obiectivata in teorii,
bazata pe un discurs construit pe concepte si nu pe categorii
practice; cunoasterea se bazeaza pe teorii.
Teoria nu este o simpla reflectare a realitatii ci o reflectare
conceptualizata, adica teoria este un sistem coerent de idei privind
un anumit domeniu.
Cunoasterea este o relatie intre subiectul cunoscator si
obiectul cunoasterii si care se manifesta sub forma unor reprezentari
sau a unor idei.
Orice stiinta se legitimeaza prin 3 conditii/criterii de legitimare:
a) Obiectul de studiu al stiintei (ce studiaza);
b) Metodele proprii de cercetare pentru a studia acel obiect;
c) Modul/Tipul de explicatie / de conceptualizare adica teoriile
proprii de cercetare.

Tipuri de cunoastere:

1. Cunoastere spontana sau voluntara (vine de la sine) si cunoastere

intentionata (vii la scoala sa inveti).
2. Cunoastere tacita (vezi si inveti, meseria nu se invata se fura) si
cunoastere explicita (ti se explica permanent, se utilizeaza
actvitatea verbala)
3. Cunoastere directa ( tu esti cel care vii in intapinarea cunosterii si
cunoastere mijlocita (folosesti anumite cai sa ajungi la cunoastere,
sau cand intervine cineva ).
4. Cunoastere comuna si cunoastere stiintifica.

Carte : Pedagogie 2018 , autor Marin Tudor (la libraria din interiorul
universitatii)

Tel 0765.241.882 – Marin Tudor in 1974 a terminat liceul pedagogic

Cristiana Ghita adm grup wts : 0752315513

 Curs 2 – 11.10.2021

Seminar 1 – 18.10.2021

Cunostintele stiintifice sunt enunturi /propozitii justificate si argumentate

din perspectiva unui anumit domeniu .

Justificarea trebuie sa fie si ea stiintifica.

Domeniile realitatii sunt : domeniul natural, social si uman.

Cunostiintele non-stiintifice sunt enunturi care par adevarate, dar fara o

cercetare nedovedita stiintific. (ex: leacuri babesti….).

Cunoasterea stiintifica se impleteste cu cea nonstiintifica .

Stiinta este un ansamblu de cunostiinte adevarate,justificate, argumentate

despre un anumit domeniu natural sau cultural (social, uman).

Pana in sec al XVII-lea nu se vorbea despre stiinta.

Abia spre sf sec XVIII apar primele teorii ale stiintei si incepem sa vb despre
stiinta pe anumite domenii.

Cunoasterea devine :

- Exacta
- universala
- Verificabila (ii vezi intr-un anumit fel repetabilitatea, ex daca fac asa se
va intampla asa)

Astfel cunoasterea se bazeaza pe conceptualizare, pe un cumul de idei care

dadeau teoria referitoare la un anumit domeniu.

Dihotomia dintre cunoasterea comuna si cea stiintifica

 Cunoasterea comuna se bazeaza pe faptele noastre cotidiene si se
realizeaza prin intermediul unor mijloace naturale (simturi, gandire nestiintifica,
limbaj natural) intr-un context cotidian (experienta de zi cu zi) pe baza activitatilor
practice , actionale, nemijlocite (nu sta cineva sa te invete) unde rezultatul trebuie
sa tina de utilitate.

Cunoasterea comuna ofera convingeri din perspectiva unor opinii. Uneori

opiniile noastre pot fi cunostinte stiintifice ( ex opinia unui architect care are
cunoastere stiintifica )

Cunoasterea comuna este scoala vietii, unde primeaza utilul si mai putin
adevarul, aceasta tine de pragmatism, unde nu trebuie sa confundam realitatea
cu dorinta.

Sentimentele nu sunt cunostinte.

Cunoasterea stiintifica tine de teorii.

!!!!Orice stiinta, pentru fi cu adevarat stiinta, trebuie sa se raporteze la 3

idei: orice stiinta trebuie sa aiba:

- obiect de studiu
- metode de cercetare proprii
- sa aiba teoriile sale proprii.

Curs 2 - 18.10.2021

Educatia ca obiect de studiu al pedagogiei

1. Etimologie si definitia pedagogiei

2. Definitia si etimologie educatiei
3. Relatia pedagogie – educatie
4. Educatia ca proces si produs
5. Trasaturile educatiei
6. Functiile educatiei
7. Structura educatiei
 I.Etimologia si definitia pedagogiei

Etimologia cuv pedagogiei vine din limba greaca care inseamna:

a) pais–paidos = copil, agoge= a conduce, conducere.

Rezulta ca pedagogia este stiinta de a conduce copilul.

b)pais-paidos= copil, agogs. agoge-conducere, agogos = conducator de

copii.

Pornind de la etimologia cuv rezulta ca pedagogia este stiinta a educatiei si

reprezinta o reflectare teoretica a actiunilor practice care vizeaza in general
formarea, transformarea generatiilor, dezvoltarea individului uman de toate
varstele .

Sau

Pedagogia este stiinta care studiaza fenomenul educational in toata

complexitatea sa .

Din aceasta perspectiva se considera ca pedagogia este o stiinta umana,

sociala,dar si a comunicarii.

II. Definitia si etimologie educatie

Etimologia cuv educatia vine din limba latina care inseamna:
a) Educo, educare = a ingriji, a hrani, a creste, - se adreseaza laturii
biologice a omului (a substantei, a corpului uman)
b) Educo, educere -=a scoate , a inalta, a ridica, a extrage, a modela
intr-un anumit sens potentialul uman

Din educo/educere vine sensul educatiei de astazi intrucat luam copilul

dintr-o stare si il conducem intr-o alta stare superioara.

Ca atare educatia este obiect de studiu al pedagogiei, adica actiunea

practica ce vizeaza formarea, transformarea individului indiferent de varsta.
 Omul este o latura :

- Biologica (are un corp din perspectiva speciei umane)

- Psihologica (gandim ,memoram, creative)
- Culturala (preia mostenirea valoroasa de la ce a fost inainte si o
dezvolta)
- Sociala (traieste in mijlocul celorlati, preia din comportamantele
celorlalti, se adapteaza);

Educatia este specifica numai omului, dresajul tine de celelalte animale nu.
Omul are simtire, traire.

III Relatia dintre pedagogie si educatie

a)Daca pedagogia este stiinta atunci Educatia este obiectul de studiu al

pedagogiei.

b) Daca Pedagogia ca stiinta se bazeaza pe teorie, atunci educatia este

actiune / practica.

NB (demn de retinut) : dintre toate actiunile umane, cea mai dificila, dar si
cea mai bogata in satisfactii este cea a formarii si transformarii omului, adica
educatia.

La nastere copilul este o calitate umana, un potential care prin educatie

este metamorfozat, schimbat intr-o realitate umana , il formam si il transformam.

Ce inseamna Quasimodo? De studiat de cautat pe net

IV. Educatia ca proces si ca produs

In decursul timpului Pedagogia a acumulat multa cunoastere si in secolul XX

s-a pordus diviziunea interna si externa a pedagogiei.

Evolutia interna a pedagogiei a produs 4 stiinte/teorii/obiecte de studio:

 - Fundamentele pedagogiei ;
- teoria si metodologia curriculumului (TMC)
- teoria si metodologia instruirii (TMI)
- teoria si metodologia evaluarii (TMEv

Din perspectiva evolutiei externe pedagogia se regasete sub 2 forme:

- discipline pedagogice particulare;

- discipline specializate.

Educatia trebuie vazuta din 2 perspective:

a) educatia ca proces, adica ansamblu de actiuni prin care se transmit

cunostinte si se formeaza abilitati, aptitudini, competente.

b) educatia ca produs/rezultat; din aceasta perspectiva distingem

/discriminam :

- nivelul de instructie la care ajunge cineva;

- calitatea educatiei furnizate.

Educatia ca proces se vede prin:

- educatia ca proces psihologic sau de umanizare, adica fiinta biologica

este ajutata sa se dezvolte conform potentialului uman ( transformarea
zestrei genetice intr-o realitate ce tine de abilitati, aptitudini, capacitate,
etc);
- educatia ca proces social, de socializare, adica fiinta ca entitate/individ
este ajutata sa devina o fiinta sociala (sa traiasca in comunitate, sa
respecte reguli, norme, legitati si principia).
- Educatia ca proces cultural, de enculturare, adica fiinta umanului este
introdusa in sfera valorilor acumuland cultura celor de dinainte (limba
 maternal, traditii, mod de imbracare, mod de mancare, istoria acelui
popor), omul sa aiba discernamant.
- Educatia ca proces de comunicare umana si sociala.

Exista un emitator si receptor, prin comunicare directa sau comunicare

indirecta( cand primesti un raspuns/feedback sau o retroactiune).

Noul trebuie sa apara la elev/student copil atunci cand se formeaza o experienta

anterioara de cea noua .

Repertoriile sa se intersecteze putin, iar tu sa ii scoti la iveala din repertoriul sau o

noutate

- Educatia ca actiune de conducere, ca aspect teleologic, adica educatia

conduce procesul de formare, dezvoltare al individului
- Educatia ca sistem de influente.
- Educatia ca multitudine de factori

Educatia ca produs incearca ca prin transformari fiecare copil/elev sa

ajunga la cunostinte, la abilitati (deprinderi, priceperi), la atitudini pozitive ,
la competente prin dezvoltarea capacitatilor si comportamentelor .

V. Functiile educatiei

Educatia ca obiect de studiu al pedagogiei are urmatoarele functii:

a) Functia cultural axiologica, adica functia de selectare, prelucrare si

transmitere a valorilor de la societate la individ – in timp, rezistenta
culturii in timp.

Se refera la cultura care ti-o lasa mostenire o societate (traditii, obiceiuri,

mod de mancare, de imbracaminte, etc), valori materiale, valori imateriale
(religie, traditie, obiceiuri, limba de vorbire) pe o axa a timpului, valoarea care are
valabilitate in timp.
b) Functia psihologica, adica functia de dezvoltare constienta a
potentialului uman.

c) Functia economica, adica functia de pregatire a omului pentru

integrarea activa in viata sociala.

VI. Trasaturile educatiei

In cadrul acestor trasaturi avem mai multe specificitati:

- Educatia este un fenomen specific uman

- Educatia are caracter social si istoric (tine de un anumit timp)
- Educatia are caracter national (ce tine de specificitatea acestei tari)
- Educatia are caracter universal (ce se intampla si la alte nationalitati)
- Educatia are caracter prospectiv ( care anticipeaza viitorul)
- Educatia are caracter permanent ( educatia este pe tot parcursul vietii)

VII. Structura / alcatuirea educatiei

Educatia are o structura, adica o totalitate organizata in care partile sunt

dependente de intreg, adica educatia are o alcatuire.

In aceasta structura exista o serie de componente ale educatiei:

- Subiectul educatiei
- obiectul educatiei
- finalitatile educatiei
- Continuturile educatiei
- Timpul didactic
- Metodele de invatamant si cele de evaluare
- Relatiile intre componente

Seminar 2 – 25.10.2021
 Curs 3 – 25.10.2021

Constituirea pedagogiei ca stiinta – adica drumul parcurs de la simple idei

despre educatie la stiinta de astazi !

I. Etapa empirica in dezvoltarea pedagogiei (populara)

II. Pedagogia filosofica
III. Marile scoli/curente /sisteme de gandire pedagogica
IV. Tranzitia spre stiintele educatiei
V. Pedagogia astazi

Cum a aparut pedagogia ca stiinta?

Educatia a aparut o data cu fiinta umana, comunitatea umana.
Ulterior apare pedagogia ca necesitate de conceptualizare a fenomenului
educational.
Educatia este o actiune practica si tine de fiinta umana.
“Stiinta fara religie este oarba, iar religia fara stiinta este surda’’

I. Etapa empirica, prestiintifica in formarea pedagogiei

La inceputul omenirii au existat numai idei nesistematice despre copil si

educatia sa tinea de latura biologica (hranire, ingrijire, crestere)

Ideile existente faceau referire la memoria colectiva a oamenilor, adica era

vorba de un folclor pedagogic.

Folclorul pedagogic se baza pe metafore (cine are carte are parte, copilul sa
il pupi doar in somn, pomului tanar sa ii pui un par sa creasca drept, etc)

Etapa prestiintifica a pedagogiei avea incarcatura experientiala, afectiva

/cunoastere comuna. ( Ceea ce a fost atunci se utilizeaza si acum).
 II. Pedagogia filosofica cuprinde antichitatea.

Se numeste asa pentru ca in cartile unor filosofi apar sporadic si idei mai
mult sau mai putin importante privind formarea copilului.

Pedagogia filosofica imbraca mai multe etape:

a) Antichitatea;
b) Evul mediu;
c) Renasterea timpurie/secolul XIV-XVI.

a) Antichitatea face referire la unele aspecte legate de educarea copilului in

asa zisele scoli ce se gaseau pe langa templele, curtile regale, biserici si manastiri.
Putem vorbi de ideile filosofilor la sumerobabilonieni, ( 4000-3500 ani inainte de
Hristos exista scrierea uneiforma ), de babilonieni precum si de egipteni, persani,
indieni, chinezi, dar si despre Grecia si Roma Antica.

Cu 3500 de ani inainte de Hr exista scriere cuneiforma (semne grafice ca

niste cuie cu gamalia patrata, muchii ca niste caiele pe tablite de lut, s-au
descoperit si niste plicuri din lut). Cadrele didactice de atunci se numeau scribe –
un inalt functionar al statului de pe langa castele, palate regale.

Babilonul era considerat cel mai mare oras al Antichitatii inconjurat de un

zid de 8 m latime

Babilonul era considerat orasul cel 53 de temple si a 130 de altare, se

vorbeau peste 20 de limbi. Aici se gaseau gradinile Semiramidei construite pe
trepte care ar fi ajuns la 77m pe care erau plantati pomi si se considerau ca erau
pompe hidraulice.

Cultura si educatia egipteana.

Egiptenii au dat scrierea hieroglifica

Cultura si educatia persana

Provinciile in Persia se numeau satrapii pe podisul Iranian de astazi. Copii erau
educati din perspectiva administrarii si razboiului. Cartea dupa care se educau
copiii din Persia se numea AVESTA.

Cultura si educatia din India – erau din perspectiva lui Buddha care
considera ca intreaga viata a unui om este o continua suferinta deoarece
dorinta omului mergea ca si astazi spre placeri si bogatie.

Din acea perioada apare idea de reincarnare (aceasta nu se gaseste la

crestin ortodocsi).

China Antica (de la 2000 de ani in de Hr si mult dupa )- s-a descoperit

cerneala si hartia in anul 105 dupa Hr , ceasul, 5000km de zid chinezesc.

Grecia Antica – cei 5 filosofi

Hipocrate Democrit spunea ‘’frumusetea corpului uman are ceva de animal daca
nu adaugam si podoabele inteligentei’’

Socrate , Platon si Aristotel - cei 5 mai mari ai Greciei Antice (de cautat
despre fiecare)

Roma Antica – erau foarte putini analfabeti

b)Pedagogia din Evul Mediu este formata din ideile filosofilor teologi care
sustineau ca ….

In perioada Evului Mediu erau 2 abordari privind educatia si ideile pedagogice:

1. Educatia religioasa din perspectiva vietii monarhale. Aceasat educatie se

baza pe cele 7 arte liberale – gramatica, retorica, astronomie, dialectica,
aritmetica, geometrie, muzica.
2. Educatia laica din perspectiva celor 7 arte cavaleresti. (veneau cu armata)
c)Renasterea timpurie sec XIV-XVI avand ca reprezentanti pe Erasmus de
Rotherdam, Francois Rabelais, Montaigne, Francois Bacon, Thomas Morus,
Thomas Man (cartea Potopul) ,Campanella. De cautat si discutat la seminar

Reintoarcerea omului la ceea ce grecii si romanii considerau ca este omul

antichitate.

‘’Profesorul sa aiba fata de elevi sentimentele unui parinte, severitatea

profesorului sa nu fie neprietenoasa, iar prietenia profesorului sa nu aiba
slabiciuni.’’ – Quintilianus

‘’Cu cat se mustra mai mult cu atat se pedepseste mai putin.’’

III. Marile sisteme de gandire pedagogica sec. XVII-XIX

Este vorba de cladirea pedagogiei clasice. Rerprezentanti ai marilor curente sau

scoli de gandire pedagogica sunt :

- Comenius sec XVII.

- Jean Jack Rousseau sec. XVIII
- Pestalozzi sec. XIX
- Herbart prima parte a sec. XIX

Caracteristici: pedagogia isi creaza domeniul de studiu, fenomenul educational

este trata exhaustiv, holistic. Elementul de rationalitate si conceptualizare este
puternic.

- Comenius – lucrarea importanta a sa este Didactica Magna din 1632.

Aceasat carte solicita ca educatia sa fie conforma cu legile naturii, cu
particularitatile de varsta, respectandu-se principiile precum si latura
aplicativa (scrisul de invata scriind, vorbirea vorbind, calculul calculand).
- Jean Jack Roussseau – cartea Emil sau despre educatie 1762. Ideile lui
forta sunt: inainte de a preda este bine sa cunosti foarte bine copii pe
care vrei sa ii instruiesti, accent pe latura aplicativa si euristica/ de
descoperire. Copiii sa nu invete stiinta ci sa o gaseasca.
 - Pestalozzi – carte Leonard si Gertruda – aici pune accent pe importanta
metodelor si procedeelor utilizate in invatamant
- Herbart – lucrarea sa imp Prelegeri pedagogice- pune accent pe
invatamantul active , adica de implicare a elevului si in procesul de
rationalizare didactica el vizeaza 4 trepte: claritatea ideilor, asocierea
ideilor, generalizarea ideilor /sistema, metoda.

Tranzitia spre stiintele educatiei este marcata prin 2 etape:

a) Legitimarea academica a pedagogiei- aici pedagogia patrunde in

universitati si apar chiar catrede de pedagogie in Universitati precum si
dezvoltarea campului disciplinar al pedagogiei.
b) Legitimarea stiintifica a pedagogiei - aceasta tine de cele 3 componente ale
oricarei stiinte: obiect de studiu, metode de cercetare proprii, teorii sau
mod de conceptualizare.

Repere de conceptualizare a pedagogiei pleaca de la cateva aspect importante:

- Deplasarea accentului de la profesor spre elev/formabil/educabil.

- Deplasarea accentului de la cunostinte la atitudini si competente
- Formabilul/educabilul nu trebuie vazut ca obiect al educatiei ci ca un
subiect pentru propria sa devenire.
- Evaluarea sa cuprinda nu numai cunostintele formabilului ci si procesul
de invatamant.

Curs – 01.11.2021 - Factorii fundamentali ai devenirii fiintei umane

Sistemtul psihic uman si personalitatea omului se edifica sau se creeaza

intr-o zona de interactiune dintre biologic si sociocultural.

Drumul de la potential uman la realitate umana este parcurs sub influenta

unor factori multipli interni/externi, directi/indirecti, sociali/naturali/culturali,
permanenti sau episodici.
 Unii factori din cei enumerati au actiune constanta, profunda si esentiala.
Acesti factori care intrunesc cele 3 calitati sunt: ereditatea, mediul si educatia.

Cresterea, dezvoltare si personalitate – toate cu referinta la fiinta umana.

Cresterea (marimea dimenisiunilor cantitative) tine seama de masura

cantitativa in devenirea fiintei umane.

Dezvoltarea este un proces complex de trecere de la inferior la superior, de

la simplu la complicat, trecere care se realizeaza printr-o multitudine de etape si
stadiu, Fiecare etapa si stadiu de dezvoltare prezinta caracteristici de varsta, dar si
individuale.
Dezvoltarea fiintei umane trebuie vazuta prin dezvoltare fizica si prin dezvoltare
psihica (aparitia, formarea si transformarea proceselor si insusirilor psihice )

Maturizarea – ultima etapa a dezvoltarii.

Dezvoltarea fiintei umane se realizeaza prin cei 3 factori fundamentali

(ereditatea, mediul si educatia).

1. Ereditatea este premisa naturala a devenirii / dezvoltarii fiintei umane –

tine de interiorul fiintei umane/ insusirea fundamentala a materiei vii de a
transmite urmasilor un mesaj prin intermediul genelor .

Ereditatea este insusire a materiei vii

Ereditate generala si din perspectiva specificitatii.

Prin ereditate se lasa o zestre genetica, adica insusiri fundamentale se transmit de

la o generatie la alta . Ereditatea la om trebuie vazuta prin intermendiul
predispozitiilor sau particularitatilor ce tin de partea interna a omului.

Ereditatea trebuie sa o vedem din perspectiva predispozitiilor native care tin de:

- Genotip – totalitatea genelor pe care le are un om la nastere

 - Fenotip – interactiunea dintre genotip si mediu - primim insusiri
genetice de la specia umana ( sa fim bipezi, sa avem organele interioare
asezate vertical), acesta este fenotip general.
- Potential de formare – clasa este impartita in centre de interes
(desenat, pictat, joaca, etc) pentru a vedea unde sta copilul mai mult si
ce ii place sa faca.

2. Mediul – reprezinta ’’materialul de constructie’’ care il gasim sub forma

mediului natural, clima,sol, precipitatii starea atmosferica, sub forma
mediului economic, social, cultural, politic.

Omul interactioneaza cu mediul si se integreaza in mediu. Daca din mediu

scoatem educatia, partea care ramane are actiune aleatorie, probabilistica.

3. Educatia – reprezinta factorul determinant in anumite context. Aceasta

este un mecanism creat de societate care ar trebui sa identifice
ereditatea de la om, adica predispozitiile native/potentialitatile si in
acest context sa aiba influenta modelatoare

Din mediu omul a simtit nevoia sa extraga acea parte pe care el o poate
utiliza.

Educatia este un operator special de invatare a fiintei umane.

Educatia reprezinta numai influente gandite, structurate care actioneaza

asupra fiintei umane – in sesn restrains, iar in sens larg poate fi influentat de orice
se intampla in jur fara a fi premeditate.

Educatia este liantul care face ca cei 2 factori fundamentali sa se integreze.

Ramu – (cap de lup) – indian gasit in salbaticie 1957

Cu cat copilul este abandonat mai de timpuriu este mult mai greu sa il aduci la
nivel educativ.
Curs – 08.11.2021
Educabilitatea / Rolul educatiei in formarea personalitatii

Educabilitatea este proprietatea fiintei umane de a fi formabila /

capacitateea individului de a fi educat ( numai omul este educabil) .

Educabilitatea este categorie fundamentala vizand ponderea educatiei in

formarea personalitatii umane. Rezulta ca educabilitatea vizeaza 2 aspecte:

1. Proprietatea fiintei umane de a fi educata;

2. Educatia are forta de a educa.

Omul este educabil dar este dificil de a arata cat, cum si in ce conditii
transform omul. Rezulta ca oamenii se educa diferentiat pentru ca sunt unici. Nu
toate structurile psihice ale omului se educa la fel, (ca sa dezvolti memoria de
scurta durata actionezi intr-un fel iar pe termen lung in alt fel, etc…).

Psihicul si personalitatea se construiesc la confluenta dintre ereditate si

mediul in ansamblul sau.

Pentru a intelege educabilitatea este nevoie sa stapanim conceptele de:

crestere, dezvoltare, maturizare, invatare, genotip si fenotip.

Psihicul este insusire/ procese/stari/fenomene a materiei organizate pe

care le are omul.

Educabilitatea in decursul timpului a fost analizata si pusa in diferite teorii.

Teoriile privind educabiliatea ne ofera interpretari privind dezvoltarea

personalitatii / devenirea fiintei umane din perspectiva celor 3 factori
fundamentali:

a) Teoria ereditarista /ineista

 b) Teoria ambientalista / a mediului
c) Teoria dublei sau a triplei determinari.

Teoria ereditarista/ineista este o teorie reductionista pentru ca reduce

formarea omului / a personalitatii sale la ereditate. Rezulta ca aceasta teorie
neaga total mediul in ansamblul sau ca si educatia.

Omul este in totalitate ereditate, potential biologic plin de disponibilitati .

Aceasta teorie vine si sustine ca intreaga viata psihica reprezinta rodul

ereditatii.

Carte – ‘’Dupa Noi potopul’’

Copilul la nastere nu este un om in miniatura, are doar un potential, mediul

si educatia il va conduce pe copil de a devein ceea ce se poate scoate din el.

Nu se neaga ereditatea privind formarea personalitatii umane .

Teoria ambientalista – aceasta teorie este si ea reductionista intrucat se

spune ca dezvoltarea omului tine numai de exteriorul sau, adica tine numai de
mediu. Se elimina din dezvoltarea omului ereditatea, ca atare ambientul /mediul
este singurul care decide formarea personalitatii.

Aceasta teorie considera ca omul este total educabil , deci modificabil prin
mediu.

Mintea copilului nu este o coala alba “’tabula rasa’’. La nastere el vine cu

predispozitii , cu particularitati.

Teoria dublei sau triplei determinari – aceasta teorie adopta un punct

mediu intre ereditate si ambient sustinand ca mediul si ereditatea interactioneaza
sau ca educatia, mediul si ereditatea contribuie la formarea personalitatii umane.
 Curs – 15.11.2021 Educatia si formele educatiei
1. Interactiunea specifica intre social si psihologic
2. Profilul psihologic al copilului 0-3 ani; 3-6 ani; 6-11 ani
3. Formele educatiei: educatia formala, educatia nonformala, educatia
informala.

I. Interactiunea specifica intre social si psihologic

Educatia specifica intre social si psihologic.

Socialul repr contextul situational obiectiv reprezentand o parte a mediului .

Psihologicul reprezinta particularitatile psihologice subiective ale omului.

Socialul umanizat din perspectiva economiei, culturii si civilizatiei, educatiei,

psihologicul il gasim prin insusirile , procesele si fenomene psihice . generic tot ce
tine de cunoastere, vazuta ca reprezentari in mintea oamenilor.

Socialul patrunde pe teritoriul psihologicului si se contamineaza de psihologic

luand nastere socialul umanizat / socialul contaminat psihologic.

Psihologicul la randul sau patrunde pe teritoriul socialului, este modelat de

social, adica socializat formand psihologicul contaminat social.

Din perspectiva celor 2 contaminari apare fenomenul psihosocial (adica

omul cu personalitatea lui). Acest fenomen reprezinta intrepatrunderea dintre
psihologic si social, fiecare trecand pe teritoriul celuilalt si fuzionand la nivel
superior.

Fenomenul psihosocial conduce inevitabil la formarea omului ca

personalitate, adica omul vazut prin ceea ce este el/structura bio-psiho-socio-
culturala, recte? (cu adevarat/adica/anume) atitudini, caracter, temperament,
creativitate.
2.Educatia este o educatie socioumana specifica. El , omul desfasoara o infinitate
de actiuni. Orice actiune are un subiect al actiunii sau agentul actiunii. Are un
obiect al actiunii sau receptorul actiunii. Actiunea se desfasoara intr-un context
rezultand un rezultat.

Este bine de stiut ca educatia nu vine de la sine, ea este facuta de altii, adica de
subiect si obiect.

Profilul copilului 0-3 ani - acest profil este cu precadere psihologic si ne

ofera sansa sa-l intelegm pe copil.

In primul an de viata tot ce face copilul tine de supt (mancare) si de dormit.

Rezulta ca activitatea sa tine de latura instictuala. Dupa un an la supt si dormit
apar: apucare, tras, impins, miscari de tot felul.

Pana la 3 ani apar: mersul, vorbirea si datorita vorbirii, al limbajului, se

observa evolutia mintala . Copilul manipuleaza obiecte, dar manifesta si
preocupare pentru acestea. Spre sfarsitul perioadei de 3 ani se fixeaza primele
amintiri.

Profilul psihologic al copilului 3-6 ani (copilul prescolar ) reprezinta

copilaria autentica , cresterea este lenta, copilul are capul mare si picioarele
scurte, de aceea merge de multe ori leganat si cade usor. Incepe procesul de
osificare, acest proces este puternic. Se dezvolta muschii mari nu si muschii mici.
Partea nervoasa se dezvolta, apare fenomenul de obraznicie, adica de opozitie a
copilului reprezentand o parada a eului.

Educatie axata pe 3 directii :

- Directia ce tine de cele 5 simturi

- Directia ce tine de imaginatie
- Directia ce tine de caracter/trasaturi de comportament
 Profilul copilului 6-11 ani apare o anume stabilitate privind cresterea si
dezvoltarea .

Fizic se fortifica organismul, coloana vertebrala se intareste, incep sa se

dezvolte si muschii mici, ganidrea incepe sa se transforme mergand spre idee.
Apare elementul de decentrare, adica copilul nu mai este puternic egocentrist
(adica numai el), incepe sa fie interest de ce e in preajma lui (adica si de ceilalti).

Se merge spre operatii logice intrucat creste capacitatea de cunoastere,

atitudinea fata de invatatura creste si ea, copilul devine responsabil, copilul nu
mai spune chiar tot ceea ce gandeste, trece prin filtrul ratiunii ( ce e bine si ce nu
e bine sa spun).

3.Educatia si formele ei

Educatia ca actiune complexa a societatii asupra omului indiferent de varsta

o gasim sub 3 forme, fiecare forma actionand holistic asupra omului.

Formele educatiei sunt:

- Educatia formala / oficiala

- Educatia nonformala / neformala
- Educatia informala / incidental / neintentionata/spontana / difuza.

Fiecare forma a educatiei are caracteristici proprii , dar toate actioneaza

asupra omului.

I. Educatia formala vine de la formalis, adica ceea ce este official. Tinde

institutia numita scoala. Este forma complexa care se realizeaza printr-
un lant nesfarsit de actiuni constiente, sistematice, organizate in
institutia numita generic “scoala’’ (gradinita, invatamant primar,
gimnazial, liceal, postliceal, universitar).

Caracteristicile educatiei formale tine cont de idealul educational, scopurile

educationale si obiectivele educationale ce se regasesc in curriculum national
prin: plan de invatamant, programa scolara, manuale scolare aprobate MEN.
 Educatia formala este solicitata de societate si se regaseste de regula in
insitutiile scolare. (nu facem ce vrem noi)

Educatia formala este oficiala, totul se desfasoara sub conducerea

Ministerului Educatiei Nationale , este obligatoriu de realizat atat de cadrele
didactice cat si de elevi, student.

Educatia formala este sistematica, adica realizata conform anilor de studii si

de cadre didactice, persoane pregatite pentru a face educatie.

Educatia formala este evaluata national si social, iar de la inv primar inclusiv
inv universitar parcurgerea se face din perspectiva rezultatelor la invatatura,
exceptie inv prescolar.

Educatia formala cere obligativitate din partea formabilului.

Educatia formala se realizeaza numai in institutia scoala conform orarului si

anului de studio.

II. Educatia nonformala nu se opune educatiei formale chiar daca se

numeste nonformal ci este o prelungire a formalului care ar trebui sa
puna in prim plan dezvoltarea predispozitiilor native,a particularitatilor, a
ce ii place unui om mai mult.

Ea se desfasoara in cadrul scolii, dar in afara orelor de curs (activitate extra

curriculara). Se poate realiza si in afara scolii cu ajutorul cadrelor didactice,
deci activitate extra-scolara.

Educatia formala se realizeaza si in institutii care produc educatie si nu sunt

scoala: ex case de cultura , camine culturale , atenee, palatul copiilor, clubul
copiilor, biserica prin centrele educationale, teatrele pentru copii, etc.
activitatea se desfasoara dupa programme, cadrele care asigura cursurile au o
lizibilitate mai redusa si nu exista evaluare nationala.

Cursurile sunt … , totul tine de placerea formabilului.

Educatia nonformala nu tine locul educatiei formale ci ea incearca sa o

completeze prin actiuni placute de formabil.
III. Educatia informala este o educatie ce dureaza o viata intreaga datorita
factorilor care actioneaza asupra noastra neintentionat sau cu foarte
putina intentie nepersonalizata, neindividualizata.

Educatia informala este in afara educatiei organizate. Nu exista scoala,

institutie, nici cadre didactice , nu exista orar, evaluare ci doar o infuzare
implicita .

Educatia formala si nonformala ar trebui sa aiba numai influenta pozitiva

( buna, corecta pe cand educatia informala care nu stim de unde vine si de cine
ne este trimisa poate avea efecte positive si negative.

Copilul merge la educatia formala si nonformala si pentru a fi capabil sa nu

preia negative ceea ce ofera televiziunile, radioul, filme, cinematografia,
stadionul, comunitatea, societatea

Educatia formala si informala este doar pentru om, o poate avea doar omul ,
se realizeaza intr-un context, adica in mediu si pot fi ce ii place copilului cel mai
mult din perspectiva educatiei nonformale.

Educatia informal/accidental vine de la cat de usor vreau sa accept negativul

Curs – 22.11.2021 - Laturile sau zonele de actiune ale educatiei

1. Laturile educatiei enumerare

2. Educatia intelectuala

In zilele noastre sunt specialisti care vorbesc si de a 4-a forma a educatiei:

autoeducatia (omul trebuie sa fie in consonanta stiintifica toata viata lui, adica sg
se pregateste pt ceea ce doreste) . Din perspectiva didacticii se numeste
autodidact.

1. Pentru a dezvolta o personalitate autonoma si creativa este necesar ca

prin educatie sa se actioneze asupra laturilor/zonelor unei fiinte umane.
Din aceasta perspectiva putem sa prezentam urmatoarele laturi ale
educatiei:
a) Educatia intelectuala
b) Educatia morala
c) Educatia estetica
d) Educatia tehnologica
e) Educatia fizica
f) Educatia religioasa
g) Noile educatii ca raspuns la provocarile lumii contemporane

In cadrul educatiei ca sa formam un om liber, autonom si creativ, este nevoie

sa avem grija ca fiecare particica inmportanta din personalitatea si biologicul sau
sa capete forta pe care trebuie sa o aiba. Din aceasta perspectiva au aparut
laturile mai sus mentionate.

I se dezvolta toate aceste laturi intr-un mod armonios.

Din perspectiva a ceea ce ar putea omul sa formeze se distinge:

a) Educatia intelectuala sau educatia prin si pentru stiinta.

Orice latura a educatiei, deci si ed intelectuala trebuie sa raspunda la:

 - O nevoie a omului;
- O categorie fundamentala de valori.

Daca avem raspuns la cele 2 inseamna ca educatia este binevenita, daca nu

acea latura este artificiala.

Din perspectiva educatiei intelectuale nevoia omului tine de a sti, iar

categoria fundamentala de valori o reprezinta adevarul.

Educatia intelectuala isi are etimologia in cuv intellectus care inseamna :

gandire, minte, act rational, ratiune.

Intelectul ne asigura cunoasterea si fara aceasta nu pot vorbi de celelalte

laturi ale educatiei .

Educatia intelectuala ne asigura premisele necesare, adica cunoasterea

pentru celelalte laturi ale dezvoltarii omului.

Educatia intelectuala reprezinta un demers fundamental pentru ca fiinta

umana sa aiba atributul de rationala. Din perspectiva acestui atribut structuram
celelalte laturi.

Pentru a realiza ed intelectuala este nevoie de 2 sarcini:

1. Informarea intelectuala adica gandirea potentialului cognitive

2. Formarea intelectuala care tine de comportamentul intelectual.

Rezulta ca nu poti sa ajungi la un comportament intelectual daca nu te

sprijini pe o informare intelectuala /potential cognitive.

1. Informarea intelectuala sau potentialul cognitiv al unui om repr

cantitatea si calitatea informatiilor stiintifice ce vor fi transmise pentru a
fi asimilate de fiinta umana .
Aceasta informare trebuie sa plece de la, ce , cat, cum selectam,
transmitem si apoi se asimileaza. Ca atare sunt implicati cei 2 factori (cadrul
didactic-formabil (elev)).
 Informarea intelectuala se realizeaza prin respectarea urmatoarelor
exigente:
a) Sa se selecteze si sa se transmita cunostintele care conduc la formarea
unei personalitati autonome si creative. Aici am in vedere echilibre juste
intre disciplinele de invatamant
b) Se vor selecta si transmite acele cunostinte care permit o viziune
/abordare interdisciplinara adica cele care interactioneaza intre ele.
c) Se vor selecta si se vor transmite acele cunostinte care pot sa devina
idee ancora pentru cunostintele ce vor urma .
d) Sa selectam si sa transmitem cunostinte care raspund dezvoltarii
stadiale a copilului _particularitati de varsta.

Informarea intelectuala vizeaza efectele calitative ale informarii

intelectuale din perspectiva proceselor psihice, capacitatilor cognitive, deci
intelectuale.

Formarea intelectuala ca efect al informarii intelectuale reprezinta a sti a

face cu ceea ce ai invatat. Deci saltul de la informatii/cunostinte la dezvoltarea de
capacitate de cunoastere si creative.

Trecerea de la cunostinte la comportamente intelectuale se realizeaza prin:

- Metode de predare invatare ce tin de latura de descoperire si anume

problematizarea si rezolvarea de probleme.
- Stimularea proceselor superioare de cunoastere ( memorie gandire
imaginative)
- utilizarea unor tehnici intelectuale in conformitate cu dezvoltarea
intelectuala/conform varstei
- Dezvoltarea unui stil de munca intelectual adica folosirea unor resurse
auxiliare variate
- Tehnici de observare si utilizarea experimentului (folosirea laboratorului,
etc) pentru a deveni si mai interesat copilul de a studia, de a incuraja
unele solutii noi de rezolvare a problemelor ce se ivesc la scoala.
 - Utilizarea de stocare a documentelor informatiei .

Seminar si Curs – 06.12.2021 continuare

b) Educatia morala

“La o mana de minte, omului ii trebuie un car de buna purtare”

Daca relatia intre oameni se bazeaza pe obiceiuri acceptate de
societate atunci avem posibilitatea de a gandi pozitiv privind
moralitatea comunitatii/societatii si mai apropiat moralitatea din
interiorul unei familii.
Educatia morala reprezinta un demers formative care
urmareste modelarea personalitatii umane prin cunoasterea
regulilor , normelor si valorilor morale ca ulterior acestea sa fie
transpuse in fapte morale.
Pentru a intelege educatia morala e nevoie sa cunoastem
cateva concepte:
- Morala;
- Etica;
- Moral;
- Imoral;
- Amoral;
- Moralitate.

In functie de ele putem sa gandim aceasta latura a educatiei.

1. Morala vine de la mos-moris care inseamna morav/obicei. In

esenta morala reprezinta ansamblul bunelor obiceiuri, ale
regulilor de buna purtare/convietuire in familie, comunitate, loc
de munca, societate. (morala tine de timp si de facture psihica a
poporului respectiv)
 2. Etica vine de la ethos care inseamna tot obicei sau morav si
reprezinta stiinta care se ocupa cu morala. (etica este stiinta
morale)
3. Moral adica ce este in acord cu morala timpului.
4. Imoral adica ce se opune moralului.
5. Amoral adica persoana care nu are nicio morala. ( fara morala)
6. Moralitatea adica traspunerea moralei in fapt moral, in conduita.
(transformarea moralei in conduita intr-un fapt moral

Realizarea educatiei morale

Ca individul sa ajunga subiect moral este nevoie sa formam:
1. Constiinta morala
2. Conduita morala
3. Trasaturi pozitive de caracter.

Constiinta morala – formarea constiintei morale trebuie vazuta

din perspectiva a 3 dimensiuni: dimensiunea cognitive, afectiva si
volitiva.

Dimensiunea cognitive a constiintei morale tine de reguli, norme

si valori morale care trebuie sa fie transmise formabilului/educabilului.
In acest context dimensiunea cognitive a constiintei reprezinta o
instruirea morala care conduce inevitabil la formarea reprezentarilor
morale, a notiunilor morale si chiar a judecatilor morale.

Dimensiunea afectiva a constiintei morale tine de trairea valorilor

morale, de sentimente si emotii ca atare acum se structureaza
atitudinile morale.
 Dimensiunea volitiva a constiintei morale vizeaza educarea vointei
, a obstacolelor ce pot sa apara din perspectiva regulilor, normelor si
valorilor morale.

(volitiv=referitor la vointa)

Dar aceste 3 dimensiuni trebuie structurate integrator, ca atare

vorbim de nucleul constiintei morale, adica convingerile morale.

Omul cu o constiinta morala se bazeaza pe convingeri morale,

adica are si cognitive (instruire) si atitudine, dar si vointa de a depasi
obstacolele privind moralitatea.

Conduita morala reprezinta acumularea de deprinderi morale si

de obisnuinte morale. Nu putem ajunge la o manifestare morala ca
fapt moral decat in urma formarii unor automatisme. Deprinderea
morala este o actiune automatizata ca raspuns la ceva. (ex: deprinderea
de a spune adevarul, de a fi punctual, de a fi ordonat, de a fi politicos).

Obisnuintele morale sunt si ele automatisme dar care au devenit

o trebuinta interna. Adica apare impulsul launtric.

Conduita morala trebuie vazuta din perspectiva deprinderilor morale

(automatisme: a saluta respectos, de a raspunde la solicitarile cadrelor
didactice, etc ) si a obisnuintelor morale.

Obisnuinta morala tot ca un automatism dar trebuie sa aiba o

pornire launtrica, o specificitate a pers respective (adica ceea ce face un
copil , ceea ce simte el ca trebuie sa citeasca sa cunoasca mai mult, etc).
E bine daca reusim sa declansam motivatia interna.
 Este bine sa avem grija ca unele obisnuinte sa nu apara in
apropierea unor patologii (obisnuinta impinsa prea departe, ex:
spalarea excesiva pe maine la fiecare 5 min, altfel face criza, etc).

Dincolo de pareri exista opinii, care sa nu se bazeze numai pe

cunoastere comuna ci sa avem in calcul aceasta conduita morala.

Trasaturi pozitive de caracter – aceste trasaturi trebuie sa fie

superioare, adica trebuie sa fie favorabile pt o pers.

Trasaturile pozitite de caracter repr expresia personlizata a

normelor si valorilor ale unui om pe care le gasim in conduit unei
persoane.

Caracterul se formeaza , nu ni-l da nimeni, ar fi bine ca

specificitatea caracterului sau fie una pozitiva, temperamentul este cel
cu care vine un individ si trebuie sa fie atent la el.

Prin educatia morala pe care trebuie sa o facem trebuie sa cream

o conduita morala din perspectiva unor trasaturi pozitive de caracter si
de vointa.

Trebuie sa cream conditii externe pt fiecare copil care sa se poarte

frumos in familie, in comunitate si sa poata ulterior sa se integreze pe
piata muncii, cu o educatie morala.

E bine sa stim din pdvd psihologic ceea ce ne ofera fiecare copil si

sa putem sa il ajutam mai departe.

Aceste reguli de tip moral trebuie adaptate in contexte cat mai

variate si in acelasi timp este nevoie de o repetitie. Daca repetam fara a
produce neintelegeri sau abandonari.
 Educatia fizica pleaca de la ”men sana in corpore sana”
(Grecia Antica). Calo cagatia=armonia dintre bine si frumos

Grecii nu se gandeau la drepturi si indatorii ci la idea de bine si

frumos.
Toate popoarele au dorit ca prin educare sa se cunoasca sa se
inteleaga si sa se invinga (adica sa isi depaseasca limitele).
Sportivii isi inving capacitatile sit rec dincolo de ele.
Ed fizica se adreseaza laturii biologice.
Ca atare sarcinile ed fizice sunt:
1. Intarirea sanatatii, dezvoltarea organismului, fortificarea
organismului.
2. Dezvoltarea proceselor psihice ale omului. (daca nu ai un corp
sanatos parca nu ai chef de nimic)
3. Dezvoltarea integrala si armonioasa a personalitatii umane.(pe
un biologic bun sis a antos poti cladi multe, dar pe unul
bolnavicios nu poti cladi multe).
Valoarea educatiei fizice vine din idea de armonie. Calocagatia,
iar nevoia vine de a avea minte sanatoasa intr-un corp sanatos.

Paradigma biomedicala trebuie vazuta din perpesctiva ed fizice.

ED fizica trebuie vazuta si din perspectiva socioculturalului.
Paradigma socioculturala trebuie armonizata cu sanatatea sufletului..
Paradigma socioCULTURALA si ed fizica ( sa dam bine in fata celor din
jur, sa aratam bine, ingrijiti, aranjati, etc).
Paradigma estetica este legata de ed fizica
Paradigma psihologica – intr-un corp sanatos este o minte sanatoasa.
 Seminar - 13.12.2021
Asemanare intre ed fizica si morala : sunt forme si contribuie la
dezvoltarea pers umane.
Constiinta umana este un ansamblu de reguli si valori morale si
de conduita morala ale omului.
Moral – ceea ce este acceptat de morala in ziua de astazi.
Caracterul repr trasaturile de conduita din perspct specificitatii
umane , tine de fiecare individ in parte.
Caracterul
Latura punitiva -

Curs – 13.12.2021 – Educatia estetica

Andragogia – partea care se ocupa cu educatia pentru adulti.

Educatia estetica este latura a educatiei care vizeaza valorificarea

frumosului si crearea frumosului.

Cand vorbim de valorificarea frumosului ne gandim la 2 aspecte:

- Receptarea frumosului
- asimilarea de reguli, norme de tip estetic

Conceptele pentru intelegerea esteticului:

- estetic si formele de manifestare estetice

- estetica ( pe cale de consecinta vom ajunge la educatia estetica apoi la
educatia artistica, arta , imaginea artistica, gust pentru frumos si spirit
critic.
 1. Estetic – vine de la:
a) Aisteticos adica ce se adreseaza simtirii, vibratiei interioare.
b) Estetis adica simtire
In literature romana si vorbirea cotidiana estetic inseamna frumos.
Esteticul il gasim sub 3 forme:
a) Esteticul din natura ( natura ne pune la dispozitie frumosul din
natura).
b) Esteticul din viata sociala (parcuri facute de oameni, masini, etc)
c) Esteticul din arta (frumosul din mana unor oameni, oamenii din
perspectiva a 7 arte au creat frumosul din arte: muzica,literature,
arhitectura, teatru, dans, film, arte plastic).

Ele se intrepatrund in acele forme de frumos.

Estetica – este stiinta ce se ocupa cu studiul frumosului, cu precadere din

arta, recte reguli, principii, valori estetice.

In viata noastra de zi cu zi fiecare are simtirea lui, trairea lui. Nu toti simtim sau
traim la fel si nici lucrurile nu le vedem din aceeasi perspectiva.

Inestetic inseamna urat. Frumosul si uratul se gasesc in apropiere.

Diferenta este data simtirea fiecarui om. De valorile fiecarui om.

Frumosul este creat de mintea si de ochii nostrii !!

Adica frumosul trebuie vazut si din perspectiva unor valori estetice, dar totul
trebuie trecut prin simtire.

Simtirea reprezinta un amestec difuz de emotii, sentimente, trairi ale

momentului. Simtirea este un raspuns imediat si ulterior apare raspunsul prin
gandire.

Putem spune ca sensibilitatea este un amestec subiectiv si obiectiv de trairi

interne si externe, un amestec de simtire si traire. Rezulta ca educatia estetica are
ca valoare frumosul si ca nevoie simtirea, sensibilitatea, trairea momentului,
nevoia de satisfacere a placerii.

Omul, din cele spuse, este un amestec de valori precum: adevar, bine,
frumos si armonie dintre ele, iar ca nevoi, omul vrea sa stie/sa cunoasca, sa simta,
si sa relationeze cu mediul din preajma sa.

Ed artistica este specie a educatiei estetice care vizeaza valorificarea prin educatie
a frumosului din arta.

Arta este forma cea mai ampla de exprimare a frumosului folosindu-se de

imaginea artistica. !!!

Educatia artistica o vezi prin arta si arta prin imaginea artistica.

Stiinta lucreaza numai cu abstratctizari, imaginea artistica lucreaza cu aspecte

concrete dar nu se confunda cu senzatii, perceptii, reprezentari intrucat imaginea
artistica tine de imagine si imaginative ce se adreseaza gandirii si unde ca rezultat,
apare gandirea sensibilizata, adica concreta si in imagini.

Arta si imag artistica tine de gandirea sensibilizata, de imaginatie si

creativitate.

Gustul pentru frumos reprezinta reactia unui individ in raport cu frumosul

din natura, societate, arta, dar aceasta reactie tine de armonie, de gasirea unor
echilibre privind frumosul, deci apare subiectivismul.

De regula, cand privim frumosul ne apare intai latura afectiva si atitudinala

si ulterior mergem la o raportare din pespectiva valorilor estetice.

Spiritul critic tine de capacitatea de analiza, sinteza, valorificare a ceea ce

simti si traiesti in raport cu tine si in raport cu ce este in preajma ta.

Rolul esential in formarea educatiei estetice la individ

 1. Familia
2. Scoala
3. Operele de arta
4. Vizite la expozitii, spectacole de muzica, teatru, coregrafie, film matinal, etc.
Continuturile educatiei estetice nu tin numai de educatia plastic
(desen) tin si de muzica, abilitati practice, limba si comunicare, istorie si
geografie, educatia civica. Toate obiectele de invataman concura pentru
prelucrarea esteticului.
Pana la varsta de 5, 6 ani, esteticul vine din perspectiva exterioara
(adica ne spun altii ca este frumos).
Intre 6 si 12 ani vorbim despre stadiul trairilor estetice concrete.
(spectacole cu papsui, filme pentru copii, noaptea muzeelor deschise, opera
de arta, etc)
Dupa 12 ani avem o maturizare a relatiilor estetice cu frumosul.
Relatiile estetice dintre om si frumosul din natura cat si arta adica frumosul
este vazut din perspectiva unor reguli, valori estetice.

Curs 20.12.2021

Se vorbește despre religie de acum 40 de mii de ani. Religia reprezinta un sistem

de relații între om și divinitate. ADICĂ datoriile oricărui om fața de divinitate în
contextul respectarilor legilor divine. Orice religie din cele existente cuprinde:

1)sistem de idei de valorii și principii religioase

Deci doctrina religioasă

2)Sistemul ritualic

Adică practicile rituale

3)organizare socială în teritoriu

Trăim într-o lume a sacrului și într-o lume a profanului unde binele și răul se
întrepătrund. Omul este într-o relație cu divinitatea (indiferent de ce religie are).
Concepte privind Dumnezeu (sunt 5 concepte). Se transmit copiilor fără a inocula
copilului religia din care faci tu parte:

1)Teismul

2)panteismul

3)deismul

4)Ateismul

5)atnoscetism

Fiecare are dreptul la propria lui credință

1)Teismul tradițional ADICĂ Zeul Tradițional. Îl găsim la marile religii relevante în

ziua de astăzi :Iudaismul, Creștinismul, islamismul /lumea musulmană

Din perspectiva acestor religii, Dumnezeu este văzut ca și creatorul universului al

lumii și ca atare al omului. Înseamnă că Dumnezeu este înainte de toate
=transcendent adică superior nouă și exterior lumii

Dumnezeu este asemuit ca o persoană perfectă atotputernică, infinit de bună dar

misterioasă.

Dar această abordare nu o mai întâlnim la Panteism

2)panteismul

Pan =totul

Ismul =zeu

Panteisti spun că Dumnezeu este pretutindeni, este o substanță și omul este o.

Părticică din Dumnezeu deci din Dumnezeu. Ca atare omul nu este creeat de
Dumnezeu și este parte din aceasta substanță infinita

Iudeii sunt evrei de astăzi

3)Teismul
Credința în Dumnezeu se poate recomanda singură ființei omenești.Mintii
omenești sin această perspectivă nu este nevoie de revelații divine de minunii și
nici nu este nevoie de instituții religioase

4)Ateismul

Religia care spune că nu există Dumnezeu

Lumea nu a fost creată, materia nu trebuie să fie explicată întrucât ea eternă bună
infinită în timp și spațiu (nu are început și sfârșit). OMUL APARE ÎN URMA
MIȘCĂRI MATERIEI DE LA INFERIOR LA SUPERIOR DIN PERSPECTIVA TEORIEI
EVOLUȚIONISTE.

5)Atnoscetism

Nu se știe dacă există sau nu există Dumnezeu. Apariția omului nu poate fi

explicată.Merg pe ideea că Universul este foarte misterios

Creștinismul trebuie să aibă un început, și el apare în Roma Antica când imperiul

roman era într-o oarecare slăbiciune. Această slăbiciune dă posibilitatea apariției
ideii bună că va veni un mesia care va creea o viață mai bună pt săraci pentru
sclavi și pt cei în decădere care vor îmbrățișa credința în Dumnezeu.
CREȘTINISMUL pe fondul acestor nemulțumiri din aceea perioadă, Creștinismul se
înfiripa puternic și din perspectiva că apelează la elemente de cult cunoscute și de
alte religii. DECI SE CREEAZĂ UN SISTEM DE IDEI RELIGIOASE COMUNE.

De exemplu :cultul împărtășaniei, cultul botezului, cultul cinei de pe urmă,

sărbătoarea Paștelui( a primăveri) existau și la alte religii

În acest context trebuie să vedem că în anul 313 prin edictul de la Milano,

Creștinismul devine o religie admisă în imperiul roman alături de alte religii

În anul 392, Creștinismul devine religie de stat în Imperiul roman ca atare celelalte
religii sunt eliminate din Imperiu.

În anul 33 era noastră în săptămâna patimilor divinitatea apare ca Sfânta Treime

Divinitatea trebuie văzută ca un echilibru