Dezvoltarea creativității școlarului mic prin activități outdoor

Creativitatea este un proces complex, care angajează întreaga personalitate a elevului. În școală
nu se poate vorbi de creații de mare originalitate decât la elevii excepționali, la ceilalți fiind vorba
doar de un potențial creativ care poate fi dezvoltat pe diferite căi, atât în procesul de învățământ,
dar maiales în cadrul activităților extrașcolare, o mare pondere în cadrul acesta având-o activitățile
outdoor. Educația de tip outdoor este o formă organizată de învățământ care îl pregătește pe copil
pentru viață și care se desfășoară în aer liber. Activitățile educației de tip outdoor se desfășoară
întotdeauna în natură și nu au ca finalitate rezultate palpabile (diplome, atestate), ci produse
vizibile la nivelul comportamentului copiilor.Dacă învățarea clasică, în sala de clasă, are un aspect
cognitiv, activitatea de tip outdoor are un aspect pur practic, informal și experiențial. Educația în
aer liber parcurge toate cele trei niveluri de învățare: cognitiv, afectiv și motric. Prin activitățile
outdoor copilul învață totul în mod practic, activ, prin experiențe personale la care mai apoi
reflectă pentru a extrage învățăturile. Acest mod de învățare, caracteristic educației outdoor, se
numește experiențial: înveți cu creierul, mâinile și inima! Prin activităţile practice, copilul
pătrunde în lumea reală, ia contact cu materiale naturale, descoperă că există materiale care
aparent nu mai au întrebuinţare, dar că le poate folosi pentru a crea jucării, poate contribui la
amenajarea spaţiului educaţional. Activităţile practice dezvoltă copiilor spiritul de observaţie,
pentru că obişnuiesc şcolarul să fie atent la detalii, să analizeze modalitatea de a lucra. Se îmbină
acţiunea mentală cu cea fizică. Copilul trebuie să işi imagineze cum va arăta obiectul pe care
doreşte să îl realizeze. Se schiţează imaginar obiectul, apoi imaginaţia prinde o formă concretă
prin lucrarea realizată în cadrul activităţii. Activităţile practice activează toate simţurile, toate
funcţiile spiritului inventiv al copilului. Copilul îşi solicită spiritul inventiv atât atunci când
creează obiecte din imaginaţia sa sau reproduce un model real, cât şi atunci când inventează
mijloace de a ocoli dificultăţile tehnice pe care le întâlneşte în realizarea unui obiect. La nivelul
micii şcolarități se formează deprinderi de lucru: cu hârtie – îndoire, pliere, decupare, lipire,
asamblare, împletire şi ţesere; cu fire textile – împletire, înnodare, şnuruire, tăiere şi lipire, rulare;
cu materiale textile – decupare, lipire, împletire; înşirare; lucrări cu materiale din natură în care se
foloseşte decuparea, lipirea, asamblarea şi decorarea. Prin activitățile outdoor cadrul didactic
trebuie: - să stimuleze potențialului creativ al fiecărui copil; - să încurajeze inițiativele lui,
ingeniozitatea, curiozitatea; - să favorizeze stabilirea unor relații care să nu exagereze prin
autoritate; - să ofere ocazii copilului de a lua singur decizii; - să stimuleze încrederea în sine într-o
atmosferă de comunicare liberă.
Cel mai important rol pe care îl au activităţile practice în dezvoltarea personalităţii copiilor este
dezvoltarea imaginaţiei, a creativităţii. Activităţile outdoor care se desfăşoară cu şcolarii mici pot
fi organizate sub formă de: ateliere de creaţie, activităţi sportive, excursii, jocuri diverse, acţiuni
practic-gospodăreşti etc. Împreună cu școlarii mei am organizat diverse activități
în aer liber, în cadrul orelor de matematică, geografie, științe ale naturii, arte vizuale și abilități
practice. Faptul că școala în care îmi desfășor activitatea este plasată într-un parc, în apropiata
vecinătate există un iaz și o pădure, mi-a oferit prilejul să desfășor nenumărate activități cu copiii,
activități ce-au fost pe placul acestora și prin care am urmărit formarea deprinderilor și
priceperilor de cunoaștere prin experiență, bazându-se pe cunoștințele dobândite prin educația
formală, dezvoltarea spiritului de echipă, creșterea capacității de concentrare. Una dintre activități
am desfășurat-o în cadrul orei de Matematică și explorarea mediului, la clasa I. Tema propusă de
mine și copii s-a numit: ,,Matematică în mijlocul naturii”. În această activitate obiectivele propuse
au fost:
 să adune castane, conuri de brad de diferite mărimi;
 să adune frunze de culori, forme și mărimi diferite;
 să sorteze frunze, castanet, conuri după diferite criterii: mărime, formă, culoare;
 să numere frunze, castane, conuri;
 să formeze șirul numeric 0-10 descoperind fructele ascunse în parc;
 să raporteze numărul la cantitate și invers;
 să execute diferite exerciţii fizice în condiții diferite față de sala de sport.

Printre frunzele căzute se amestecă mere și pere pe care sunt scrise cifrele de la 0 la 9 și numărul
10 și li se cere copiilor, împărțiți în două echipe, să găsească fructele și să formeze șirul numeric.
Va fi desemnată câștigătoare echipa care rezolvă sarcina mai repede. Între acţiunile cu caracter
ştiinţific, pentru deconectare se execută diferite sarcini specifice ariei curriculare Sport și sănătate.
Ce am rezolvat prin această activitate?
 Am comparat frunzele, castanele, conurile alese, numărându-le și sortându-le după

mărime, formă, culoare;

 Am numărat frunze, castane, conuri;
 Am format figuri geometrice: cerc, pătrat, triunghi sau dreptunghi;
 Am format șirul numeric 1-10 descoperind merele și perele ascunse printre frunze;

Cum am finalizat această activitate? Printr-o activitate practică: ,,Zâna Toamnă în strai de
sărbătoare”, ce a urmărit ca fiecare copil să contribuie la împodobirea ,,Zânei” (o păpușă): ornarea
rochiei cu frunze multicolore, mărgele din castane, cercei din conuri de brad, coșul încărcat cu
fructele descoperite pe sub frunze etc. Tot în natură am desfășurat o lecție de Geografie + Științe
cu elevi de clasa a IV-a. Tema lecției a fost ,,Orizontul. Linia orizontului. Punctele cardinale” +
”Medii de viață. Pădurea” și am urmărit învățarea prin experimentare, prin observare la fața
locului. Am organizat o drumeție la pădure și, prin abordarea integrată a conținuturilor, am
urmărit ca elevii:
 să descopere orizontul și linia orizontului;
 să identifice punctele cardinale;
 să se orienteze în natură după mușuroaiele de cârtiță, după mușchiul de pe tulpina copacilor,
după turla bisericii, cu ajutorul busolei;
 să recunoască anumite specii de arbori, plante și animale din pădure;
 să descopere caracteristicile acestora;
 să observe comportamentul unor viețuitoare;
 să propună modalități de adăpostire / apărare în anumite situații (vreme rea, rătăcire, atacul
animalelor sălbatice);
 să-și dezvolte imaginația, creativitatea;
 să-și dezvolte spiritul de echipă.

Cum am finalizat această activitate? Prin construirea unui adăpost util pe timp de ploaie cu
ajutorul crengilor și plantelor înalte, cu frunze mari, adunate din pădure. Elevii au considerat că
această activitate a fost potrivită pentru a relaţiona mai bine, pentru a se implica activ în diverse
activităţi în aer liber, pentru a-şi putea exprima liber şi nonformal cunoştinţele şi creativitatea,
pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile de investigare şi de cercetare, de a-şi dezvolta abilităţi de
orientare în spaţiu. Mulți dintre elevii cu rezultate slabe la şcoală sau care îşi manifestau caracterul
individualist în relaţiile cu colegii s-au implicat cu succes în această activitate. În astfel de
activități aceştia au descoperit o oportunitate de a ieşi dintr-un şablon, de a avea o alternativă şi de
a-şi schimba atitudinea. Prin toate activităţile desfăşurate, s-au constatat următoarele beneficii
directe:
acest tip de educaţie o completează pe cea formală;
socializare;
educare pentru o viaţă sănătoasă;
participanţii sunt puşi în situaţia de a-şi cunoaşte şi chiar de a-şi depăşi propriile limite;
trăirea de experienţe inedite în mijlocul naturii;
creşterea stimei de sine;
creşterea disponibilităţii spre comunicarea cu părinţii;
dezvoltarea personală şi creşterea şanselor de integrare socială a acestora;
gestionarea fricii de vorbit şi acţionat în public;
înţelegerea, acceptarea şi respectarea regulilor prezente în familie şi societate, îmbunătăţirea
performanţelor şcolare, descoperirea aptitudinilor şi talentelor;
creşterea încrederii în sine, capacitatea de a se integra rapid într-un grup de copii cu aceeaşi
vârstă, dezvoltarea aptitudinilor de lider;
trezesc interesul de a participa la sarcini noi şi complexe;
îi încurajează să nu se sperie de situații imprevizibile și să găsească cea mai bună soluție;
dezvoltă abilitățile de comunicare, fiind orientați către cooperare şi colaborare, fără de care nu
poate fi atins obiectivul comun al echipei;
copiii învață să recunoască meritele celorlalți, să le respecte ideile, sentimentele și nevoile, îi
ajută să învețe din greşeli; nu exista eșec, ci doar feed-back la sfârşitul unei activităţi outdoor.

Bibliografie: Manualul de educaţie outdoor, 2013, Comenius Regio Partnership Eco- Edu
Beyond Rhetoric Project, traducere; Rivkin, Mary S. - Outdoor Experiences for Young Children,
2000; Roşca, Al. - Creativitatea generală şi specifică, Editura Academiei, Bucureşti, 1981;
http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/este-importanta-educatia-de-dincolode-usa-clasei