Specificul educaţiei prenatale

Aspectul esenţial care deosebeşte educaţia prenatală de alte tipuri ale educaţiei este faptul că subiectul
educaţiei este compus din două persoane, dependente una de cealaltă: părintele şi copilul.
Deşi, cea mai mare parte a influenţelor educaţiei prenatale se răsfrâng direct asupra părinţilor, ele au şi
implicaţii profunde, deşi indirecte, asupra copilului; acestea din urmă reprezentând finalitatea educaţiei prenatale.
Cu toate că educaţia prenatală urmăreşte educaţia copilului, ea nu se poate manifesta direct asupra lui, deoarece
copilul are acces la comunicare doar prin intermediul mamei, ea reprezentând organul receptor şi emiţător al lumii
terestre pentru copilul din pântecele ei. Cu cât comunicarea mamă-copil este mai manifestă şi mai pozitivă, cu atât
efectele educaţiei prenatale sunt mai benefice asupra copilului.
Între mamă şi copil se realizează mai multe canale de comunicare (fiziologic, sonor, telepatic, afectiv,
spiritual). În funcţie de utilizarea/ nonutilizarea conştientă şi voliţională a acestora, educaţia prenatală are o influenţă
mai mare sau nu asupra celor doi subiecţi ai săi.
Deşi nu s-a studiat în mod expres comunicarea mamei cu fătul, ea reiese din cercetările efectuate pentru
perioada prenatală din diferite perspective. Spre exemplu, cercetările dr. Michel Couronne, şeful serviciului de
neonatologie de la Spitalul din Metz, a creat ceea ce el numeşte “cordonul ombilical sonor”, care leagă bebeluşul de
părinţi. Dr. Couronne a cerut părinţilor să înregistreze o casetă cu : 50 % vocea mamei, 30 % vocea tatălui (părinţii
vorbind liber, din inimă, copilului lor) şi 20 % muzică suavă. Un mic magnetofon aşezat în incubator derulează
această înregistrare, pe care copilul o ascultă o jumătate de oră pe zi,  în afara perioadelor de îngrijire. Atunci pe
feţişoară îi apare un zâmbet, membrele se destind şi adoarme liniştit ; copilul işi regăseşte reperele care îi aduc
linişte şi siguranţă. Primele experienţe cu grupuri-martor au arătat că aceşti prematuri recuperează mult mai repede
decât ceilalţi şi se dezvoltă mult mai bine decât cei care nu beneficiază de acest “cordonul ombilical sonor”. (Michel
Couronne, Les influences sonores dans le développement prenatal).
Această cercetare demonstrează că încă din perioada intrauterină, fătul dezvolta comunicarea prin cordonul
ombilical sonor.
Studiile realizate în acest domeniu fascinant dezvăluie câteva din avantajele audiţiilor muzicale în perioada
intrauterină:
 fetuşi mai relaxaţi;
 sănătate, putere fizică mai bună atât pentru mamă cât şi pentru făt;
 afabilitate, concentrare şi mai bună achiziţie a limbajului;
 abilităţi interpersonale;
 scurtarea travaliului;
 naşterile mai puţin traumatizante.
Copiii pot învăţa limba maternă înainte de a se naşte. Acest lucru este posibil deoarece auzul se dezvoltă la
vârsta gestaţională de 16 săptămâni, vocea mamei ajunge la uter cu puţine distorsiuni deoarece undele sonore trec
direct prin corpul ei. Învăţarea limbii materne încă din perioada prenatală a fost demonstrată prin spectroscopie
acustică, care dă posibilitatea elaborarii unor portete detaliate ale sunetelor similare cu amprentele digitale. La
vârsta gestatională de 27 de săptămâni, plânsetul copilului deja conţine ceva din maniera de a vorbi, din ritmurile
şi din caracteristicile vocii materne. Reacţiile nou-născuţilor la limbaj se bazează pe sunetele auzite în uter.
Bebeluşii francezi preferă să privească persoanele care vorbesc franceza, iar bebeluşii ruşi preferă să urmărească
persoanele care vorbesc rusa.
Deşi copilul, în dezvoltare nu este "conştient" de detaliile care au produs răspunsul emoţional al mamei, el
este conştient de consecinţele fiziologice ale emoţiilor şi de senzaţiile produse. Ca urmare, în timpul dezvoltării sale
în mediul uterin închis, copilul are o viziune asupra mediului aşa cum este ea definită de percepţia părintelui şi de
comportamentul său. Astfel, percepţiile parentale şi răspunsul parental la stress-ul din mediu sunt împărtăşite
fătului şi servesc la programarea expresiei comportamentului său. "Memoriile" comportamentale sunt parţial legate
de apariţia unor celule specializate şi a unor receptori tisulari proteinici, care servesc drept "filtre” în amintirea
semnalelor din trecut. "Filtrele" comportamentale dobândite în timpul "programărilor" pre- şi perinatale sunt calea
prin care Natura îl pregăteşte pe nou-născut să funcţioneze în mediul în care trăiesc părinţii.
Prin educaţia prenatală poate fi optimizată transmiterea nongenetică, care va influenţa la rândul ei
transmiterea genetică şi astfel copilul se va naşte cu o zestre genetică superioară celei pe care ar avea-o dacă nu s-ar
interveni benefic.
 Aceste opinii subliniază şi faptul că actul comunicării între mamă şi făt se realizează prin diferite canale
(cordoane ombilicale), care sunt în relaţie de interdependenţă. Şi anume, cordonul ombilical fiziologic este sub
influenţa cordonului ombilical sonor, iar cel sonor este sub influenţa cordonului ombilical emoţional, acesta, la
rândul lui este subordonat cordonului ombilical spiritual.
Pentru părinţi, educaţia prenatală este componentă a educaţiei permanente şi a autoeducaţiei. Pentru orice
meserie sau funcţie profesională, adulţilor li se oferă şansa şi totodată, obligativitatea de a se pregăti teoretic şi
practic. Însă, dincolo de profesie, adultul are, în cele mai multe cazuri şi rolul de părinte. Dacă funcţia de procreare
este funcţia fundamentală a familiei, atunci rolul de părinte este fundamental, atât pentru adult cât şi pentru
societate. Prin funcţia de procreare, omul acţionează în sensul evoluţiei, al esenţei vieţii şi atunci educaţia trebuie să
se manifeste şi în această direcţie în mod conştient şi activ. Ca urmare, părintele are nevoie de o pregătire
organizată, conştientă şi activă, în vederea manifestării rolului său la parametrii optimi.
Este de datoria societăţii ca prin instituţiile educative să ofere viitorilor părinţi şansa de a cunoaşte şi
manifesta conştient şi pozitiv rolul de părinte.
Pe baza cercetărilor realizate, sunt construite programe de educaţie prenatală ce conţin şase domenii de
dezvoltare şi activăţi:
1. trainingul autogen;
2. munca simbolică: jocul cu nisipul şi jocul cu hârtia;
3. jocul loviturii;
4. abilităţi de comunicare;
5. muzica;
6. sharing.
Pentru copii, educaţia prenatală marchează începutul educaţiei; concepţia, viaţa intrauterină şi naşterea fiind
experienţe fundamentale, de ele depinzând, în mare măsură, formarea şi dezvoltarea personalităţii umane.

Referinţe bibliografice:
1. Anghel, Teodora, Psihologia prenatală şi perinatală. Naşterea, Timişoara: Editura Eurobit, 2004.
2. Chamberlain, D., Is there intelligence before birt?, în Pre and perinatal psychology Journal, nr. 6, p. 217-237,
1992.
3. Chamberlain, D., Babies Are Not What We Thought: Call for a New Paradigm, în Pre and perinatal
psychology Journal, nr. 18, p. 117-127, 1996.
4. Chamberlain, D., Babies Remember Pain, Pre and perinatal psychology Journal, nr. 6, p. 17-32, 2000.