Evaluarea finalităților pentru activitățile de dezvoltarea limbajului, a

comunicării și a premiselor citirii și scrierii - curs

Evaluarea reprezintă, în sens foarte larg, procesul de „adunare de informaţie cu scopul

de a lua decizii” (McLean, 1996). Evaluarea este un proces didactic complex, integrat
structural şi funcţional în procesul educaţional din instituție şi constă în cunoașterea
copilului și urmărirea progresului acestuia în raport cu el însuși.

Pentru grădiniță, evaluarea are drept scop urmărirea progresului fiecărui copil pentru a
putea facilita, optimiza sau dezvolta anumite abilităţi ori pentru a interveni în cazul unor
comportamente atipice.
Aşadar, informaţia obţinută în urma evaluării serveşte la:
 evidenţierea competenţelor actuale ale unui copil şi ale aspectelor care mai
trebuie formate/dezvoltate;
 optimizarea/valorificarea maximală a potenţialului copilului;
 recomandarea/planificarea intervenţiei.

Ca parte integrantă a procesului instructiv educativ, evaluarea educaţională reflectă

eficacitatea şi eficienţa demersurilor didactice, asigurând cunoaşterea, reglarea şi
optimizarea procesului de educaţional. Prin evaluare, cadrul didactic urmăreşte:

 cum învaţă, cum se dezvoltă copiii

 îi ajută să conştientizeze propriile succese sau eşecuri
 îi ajută să-şi amelioreze performanţele şi eforturile
 îşi evaluează propria sa activitate
 elaborează judecăţi de valoare despre el însuşi, ca educator, despre calitatea
activităților, reuşita sau nereuşita unor strategii utilizate.

Specificul evaluării la vârstele timpurii nu este de a acumula anumite date, ci de a

perfecţiona procesul educativ. Principalele funcţii ale evaluării la vârstele timpurii se referă la:

 culegerea de informaţii cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele

stabilite;
 controlul asupra activităţii desfăşurate;
 stabilirea eficienţei organizării, structurării, accesibilizării conţinutului, a
alegerii strategiei adecvate întregii grupe sau copiilor aparte;
 descoperirea unor lacune, dificultăţi, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să
se elaboreze un program de intervenție/recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe
mici sau individual).
 Cerința actuală de centrare a procesului educaţional asupra copilului de vârstă timpurie
presupune abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale şi urmărește
cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu
particularităţile sale de vârstă şi individuale.

Activitatea educativă în grădiniță este complexă și solicită forme de monitorizare și

evaluare variate, multiple, adaptate la particularitățile individuale și de vârstă ale copiilor.
Obiectivele procesului de monitorizare şi evaluare a dezvoltării copilului se referă la
susţinerea tuturor copiilor pe tot parcursul etapelor de dezvoltare a acestora şi propunerea
unor metodologii pedagogice diverse, în funcţie de individualitatea copiilor pentru reuşita lor
şi la adoptarea unor măsuri de intervenţie precoce în situaţiile de risc pentru dezvoltarea la
maxim a potenţialului copiilor (atât individual, cât si la nivelul grupului) ca rezultat al analizei
dinamicii dezvoltării copilului.
Monitorizarea reprezintă urmărirea evoluţiei dezvoltării copilului în mediul lui firesc
de viață şi activitate cu înregistrarea comportamentelor formate. Acest proces este unul de
durată şi presupune colectarea de rutină a informaţiilor referitoare la toate aspectele
dezvoltării copilului. Evidenţierea progresului copilului se constituie într-un instrument care
să-l asigure, în mod cât se poate de obiectiv, pe cadrul didactic, de evoluţia optimă a copilului
pe parcursul școlarității.
Pentru ca evaluarea să fie cât mai eficientă, trebuie să se bazeze pe o verificare
frecventă a rezultatelor preşcolarilor, dar şi pe utilizarea cât mai multor categorii de
instrumente de evaluare.
S-a demonstrat faptul că evaluarea vine mult mai bine în întâmpinarea realizării obiectivelor
procesului de învăţământ în condițiile în care este integrată în acest proces, dacă se
desfășoară, așadar, concomitent cu celelalte două componente şi nu constituie o activitate de
cuantificare ulterioară.

Evaluarea trebuie să respecte anumite cerinţe psihopedagogice:

 să se realizeze în deplină concordanță cu obiectivele specifice disciplinelor de studiu şi

cu cele operaţionale propuse pentru fiecare activitate
 să se întemeieze pe un număr suficient de mare de întrebări, să nu se limiteze doar la
1-2 aspecte ale materialului predat
 să se desfășoare astfel încât să fie percepută drept o activitate stimulativă, nu una
inhibitorie
 Sub aspect psihopedagogic, sociologic şi docimologic, evaluarea îndeplinește
următoarele funcții:

 Funcţia de diagnoză - stabileşte nivelul la care se află copilul prin raportare la

obiectivele proiectate

Testele diagnostice pot fi:

- de cunoştinţe
- de randament
- psihologice

 Funcţia de prognoză – stabileşte nivelul posibil de performanţă al

copiilor și se realizează prin:
- teste de aptitudini
- teste de capacitate
- teste de abilităţi

 Funcţia de selecţie – umărește clasificarea/ierarhizarea copiilor în vederea

participării la un concurs și se desfășoară prin teste standardizate de tip
normativ.
 Funcţia motivaţională – stimulează autocunoaşterea, autoaprecierea,
autoevaluarea în raport cu obiectivele formării educaţionale. Aceasta se referă
la conştientizarea, motivarea şi stimularea interesului pentru învățare.
Motivarea se poate realiza sub formă de feed-back oral sau sub formă de raport
scris – de unde rezultă și funcţia socială a evaluării – informează familia asupra
rezultatelor obţinute de preşcolari.

După funcţiile pe care evaluarea le îndeplineşte în cadrul procesului mai larg al

stimulării potenţialului biopsihic al copilului şi al optimizării parametrilor generali ai
dezvoltării acestuia, formele de evaluare utilizate în grădiniţă sunt :

 Evaluarea iniţială – constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării

copilului la intrarea în grădiniţă sau în momentul integrării lui în diferite
categorii de vârstă ale preşcolarităţii. Constituie o premisă determinantă în
proiectarea demersului didactic şi o condiţie a reuşitei acesteia.
Obiectivele evaluării iniţiale sunt orientate spre cunoaşterea capacităţilor generale de
învăţare ale copiilor, a nivelului de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi necesare desfăşurării
programului de instruire care urmează. Evaluarea se desfăşoară oral sau scris şi stabileşte un
 diagnostic real şi obiectiv, care poate îndeplini funcţia predictivă, deci va indica traseul
demersului didactic ce urmează a fi desfăşurat în trei planuri:

- modul adecvat de predare–învăţare a noului conţinut;

- continuarea unui program de recuperare pentru tot colectivul de
copii;
- măsuri de sprijinire şi recuperare pentru o parte dintre copii;

Evaluarea continuă – (formativă sau de progres) se regăsește în cadrul tuturor activităţilor

curente din grădiniţă şi operează în diferite forme:

- observarea continuă a comportamentului copiilor, surprinderea

reacţiilor pe care ei le au la solicitări diverse, semnalarea
progreselor pe care le obţin prin trecerea de la o sarcină la alta;
- recompensarea succeselor pe care copiii le obţin în învăţare
prin formule de genul: „bravo!”, „foarte bine!”
- atitudine de sprijin, de încurajare pentru depăşirea anumitor
obstacole şi dificultăţii de învăţare prin formulele: „se poate şi
mai bine!”, „mai încearcă o dată!”

!!!Având în vedere faptul că obiectivele îi vizează pe toţi copiii, sarcina didactică din
proba sau fişa de evaluare va fi aceeaşi pentru toţi, întrucât diferenţierea şi individualizarea
sunt strategii ale învăţării, nu parametri ai evaluării!

 Evaluarea sumativă – intervine, de obicei, la finalul unei componente

tematice care se desfăşoară pe o durată mai mare de timp sau la sfârşit de
semestru și vizează revizuirea cunoştinţelor, deprinderilor, abilităţilor
dobândite în acest interval. Scopul evaluării sumative îl constituie întărirea
şi stabilizarea noilor comportamente achiziţionate.
Evaluarea sumativă oferă informaţii atât despre achizițiile făcute de copii, cât şi
despre activitate în ansamblu.
 METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE

TRADIȚIONALE

 probe orale
 probe scrise (fișe cu sarcini);
 probe practice

ALTERNATIVE

 observările directe/sistematice în timpul activității și înregistrarea lor

 lucrări practice
 portofolii cu lucrările copiilor
 aprecieri verbale
 autoevaluarea
 jocuri didactice, jocuri de rol și serbări
 afișarea lucrărilor
 consemnarea grafică a rezultatelor pe domenii experiențiale

Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o
interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în
funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de a formula
răspunsurile libere, fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul.

Principalul instrument de evaluare a rezultatelor preşcolarilor este

TESTUL

Potrivit specialiştilor, un test bun nu urmăreşte doar verificarea cunoștințelor

acumulate de preşcolari, ci şi capacitatea acestora de a arăta ce ştiu să facă cu ce au învăţat.
Din punct de vedere metodic, testele pot fi:
- teste standardizate, proiectate de factorii de decizie sau de cei din instituţii de
specialitate;
- teste proiectate de educatoare.
După modul de manifestare a comportamentului preşcolarului, testele pot avea
următoarele forme:
- orale;
 - scrise;
- practice.
După momentul administrării testului:
- teste iniţiale, administrate la începutul unei perioade de formare a preşcolarului;
- teste de progres, administrate pe parcursul perioadei de formare.
In elaborarea şi aplicarea testelor există anumiţi paşi de parcurs:
- stabilirea conţinuturilor şi obiectivelor
- formularea itemilor
- elaborarea baremului de corectare şi notare
- aplicarea testului la grupă
- evaluarea
- interpretarea rezultatelor.
După stabilirea conținuturilor care vor fi evaluate, etapa imediat următoare o
constituie elaborarea itemilor, principalele componente ale instrumentului de evaluare.
ITEMUL este definit ca fiind o întrebare, formulată într-un anumit format, astfel încât
să fie primit un răspuns aşteptat.
Etapele care trebuie parcurse în elaborarea itemilor sunt:

- stabilirea grupei de preşcolari, domeniului experienţial şi conţinuturile de evaluat;

- definirea obiectivelor realizate prin intermediul itemilor;
- elaborarea descriptorilor de performanţă corespunzători obiectivelor ;
- formularea enunţului itemului.

Teoria şi practica evaluării evidenţiază următoarele tipuri de itemi, în funcţie de tipul

de răspuns aşteptat şi gradul de obiectivitate al notării:

a) itemi cu răspuns închis (obiectivi) ;

b) itemi semiobiectivi;
c) itemi cu răspuns deschis (subiectivi);

Indiferent de forma pe care o are itemul, acesta trebuie să îndeplinească anumite

condiţii:
- să fie formulat clar, fără ambiguităţi;
- să nu sugereze răspunsul;
- să existe un singur răspuns corect, iar în cazul în care există varianta mai multor
răspunsuri corecte trebuie precizat;
- să fie independent faţă de ceilalţi itemi ( răspunsul unui item să nu depindă de altul).
 a) ITEMII OBIECTIVI (cu răspuns închis)

Testează un număr mare de elemente de conţinut într-un timp, relativ scurt şi au un

grad mare de obiectivitate.
Itemii cu răspunsuri închise cunosc trei variante:

- itemi cu alegere duală;

- itemi de tip pereche;
- itemi cu alegere multiplă.

1.Itemii cu alegere duală pun copiii în situaţia de a selecta răspunsul corect, din două
variante posibile: da/nu, adevărat/fals, corect/incorect.
Primii dintre aceştia sunt cei mai des utilizaţi.

Acest tip de itemi sunt folosiţi atunci când educatoarea doreşte să evalueze:
- însuşirea de către preşcolari a unor cunoştinţe (definiţii, noţiuni, reguli)
- diferenţierea pe care o poate realiza preşcolarul între enunţurile factuale şi cele de
opinie
- capacitatea acestuia de a identifica relaţii de tip cauză-efect, succesiunea logică sau
cronologică a unor evenimente.
Cerinţa trebuie formulată clar (să încercuiască, să bifeze răspunsul corect sau să taie
varianta incorectă).
Enunţul, este de dorit, să fie formulat fără negaţie sau verbe la forma negativă
pentru a evita inducerea în eroare a celui evaluat.
Dezavantajul utilizării acestor itemi este acela că preşcolarul poate ghici răspunsul,
alegând la întâmplare una din cele două variante.

DLC grupa mare

„Fata babei şi fata moşneagului”
Obiectiv operațional:
- să identifice ideile principale din conţinutul poveştii,
Item: Tăiaţi cu o linie răspunsul incorect:
Fata babei era harnică, iar fata moşului era foarte leneşă. DA / NU
Baba şi-a alungat fata de acasă. DA / NU
Fata moşului s-a întâlnit în drumul său cu o căţeluşă, un păr, o fântână şi un cuptor.
DA / NU
Fata moşului a ales de la Sfânta Vineri o ladă foarte mare. DA / NU
 2. Itemi de tip pereche -Evaluează capacitatea preşcolarului de a identifica relaţia
existentă între două elemente. Un element esenţial în structurarea acestor itemi este precizarea
cât mai clară şi exactă a regulii după care se realizează asocierea dintre cele două coloane.
Pentru a se micşora posibilitatea de ghicire a răspunsurilor, cele două coloane pot avea
un număr diferit de elemente (diferenţa să nu fie, însă, prea mare).
DLC – grupa mare
„Cuvinte opuse” / antonime
Obiectiv operațional: să denumească forma de plural a substantivelor date
Item: Uneşte elementele din stânga cu cele potrivite din dreapta.

1 căsuţă 5 flori
1 floare 4 steluţe
1 coş 3 căsuţe
1 steluţă 2 coşuri
3. Itemi cu alegere multiplă - Aceşti itemi se mai numesc şi itemi cu răspuns selectat,
deoarece oferă preşcolarului mai multe variante de răspuns, dintre care una este corectă.

DLC – Grupa mijlocie

„Personaje din poveşti”
Obiectiv operațional: să recunoască personajele din poveștile cunoscute,
Item: Încercuieşte răspunsul corect:
Care dintre personajele de mai jos apar în următoarele poveşti: „ Capra cu trei iezi”,
„Scufiţa Roşie”, „Iedul cu trei capre”, „Cei trei purceluşi”
a) iezii
b) purceluşii
c) lupul
d) capra
e) vulpea

b). ITEMII SEMIOBIECTIVI

Sunt întâlniţi sub forma de:

- itemi cu răspuns scurt

- întrebări structurate

1.Itemi cu răspuns scurt- solicită copilul să formuleze un răspuns scurt sau să

completeze o afirmaţie în aşa fel încât să dobândească sens şi valoare de adevăr. În cazul
preşcolarilor, răspunsul poate fi dat oral, iar educatoarea va completa în scris (ceea ce reduce
fidelitatea acestuia) sau pot fi completaţi cu simboluri. Se pot utiliza, mai ales, la activităţile
matematice, de cunoaştere a mediului, educarea limbajului, (când se doreşte evaluarea
modului de însuşire a anumitor noţiuni, concepte ).
Acest tip de itemi pot solicita:
- completarea unui enunţ cu 1-2 termeni lipsă;
- identificarea unui concept, în funcţie de definiţia dată sau de caracteristicile acestuia;
- definirea unei noţiuni;
- ordonarea unor litere, cuvinte, imagini;
- completarea unor diagrame, grafice cu părţile lipsă.
Întrebările trebuie să fie scurte, clar formulate şi să solicite un singur răspuns
corect. Pentru fiecare întrebare se vor omite cuvintele cheie.

DLC – grupa mare

Poezia „Toamna”
Obiectiv operațional: să redea prin desen termenii lipsă pentru a întregi poezia.

Item: Completează ce lipseşte:

„_____________ a pus în pomi ( soarele)

şi dulceaţă şi ________________ ( culori)
În________________ acum găseşti ( livadă)
Tot ce vrei, tot ce pofteşti:
___________roşioare, pere aurii, ( mere)
Gutui gălbioare, ____________ brumării. ( prune)
În livada toamnei, toate îşi zâmbesc
şi parcă te-ndeamnă să vii la cules.

2.Întrebări structurate - conţin mai multe sarcini de lucru, punând copilul în situaţia
de a-şi construi singur răspunsurile. Ele realizează trecerea de la itemii obiectivi la cei
subiectivi.
Proiectarea corectă a unui item de întrebare structurată presupune respectarea
următoarelor cerinţe:
- întrebările să se succeadă în ordinea creşterii gradului de dificultate a acestora
- întrebările trebuie să fie independente, răspunsul unei întrebări să nu depindă de cel
anterior
- subîntrebările trebuie să fie în concordanţă cu materialul utilizat.

Întrebările structurate permit testarea unei varietăţi de cunoştinţe, abilităţi, gradarea

complexităţii şi dificultăţii, parcurgerea progresivă a unei unităţi de conţinut şi crearea
condiţiilor ca evaluarea să dea şanse tuturor preşcolarilor. ( F. Oţet)
 Exemplu de întrebare structurată:
DLC – grupa mare
Povestea „Punguţa cu doi bani”
Obiective operaționale:
-să definească, prin note caracteristice, povestea, pe baza cunoştinţelor dobândite
anterior
-să numească autorul poveştii
-să identifice personajele poveştii

Item: Răspundeţi la întrebări:

„Punguţa cu doi bani” este o poveste? De ce?
Cine este autorul poveştii?
Care sunt personajele?

c). ITEMII SUBIECTIVI

Principala caracteristică a acestor itemi o reprezintă faptul că aceştia testează
originalitatea, creativitatea şi capacitatea preşcolarului de personalizare a cunoştinţelor. Poate
formula, prezenta, descrie, explica diferite noţiuni, relaţii, argumente.
Itemii subiectivi evaluează capacităţile superioare ale procesului cognitiv (aplicare,
analiză, sinteză, evaluare), fapt pentru care măsurarea şi aprecierea lor exactă este foarte
dificilă.
În această categorie de itemi se încadrează:
- rezolvarea de probleme;
- itemii de tip eseu.

1.Rezolvarea de probleme - Constituie o modalitate prin care se poate dezvolta

creativitatea preşcolarilor, gândirea divergentă, imaginaţia, capacitatea de transfer, de
generalizare sau de concretizare a informaţiilor. Capacitatea de a rezolva probleme se
dezvoltă progresiv prin învăţare, repetare, exersare.
Etapele ce trebuie parcurse sunt:
- sesizarea problemei
- formularea acesteia
- înţelegerea problemei
- adunarea datelor necesare rezolvării problemei
- formularea ipotezelor
- verificarea ipotezelor
- identificarea modului de rezolvare
- discutarea şi testarea rezultatelor
- generalizarea şi transferul tehnicilor de rezolvare.
 Problema ce necesită rezolvare ( situaţia problemă) trebuie adecvată nivelului de
vârstă şi de pregătire a preşcolarilor, să includă conţinuturile prevăzute în programă şi să
vizeze obiective specifice incluse în Curriculumul pentru învăţământul preşcolar.
Exemple: DOS – grupa mare
„Invidie”
Obiective operaționale:
-să-şi exprime propriile păreri, pe baza conţinutului textului, argumentându-le;
-să identifice mesajul textului;
Item: Ascultaţi cu atenţie textul:
„ La activitatea de educaţie artistico-plastică toţi copiii privesc încântaţi spre desenul
lui Ionuţ, care este un mic pictor talentat. Colegul său, Victor îl priveşte cu invidie. „Ce-ar fi
dacă i-aş strica desenul? Nu ar mai fi cel mai frumos. Gândi Victor. Aşa că băiatul răsturnă
paharul cu apă peste lucrarea lui Ionuţ, astfel încât să pară un accident.
Dar ghiciţi ce s-a întâmplat! Paharul a căzut peste desenele ambilor băieţi.
Victor nu mai putea de supărare!
Ionuţ, însă, nu s-a supărat de „neatenţia” lui Victor, i-a spus acestuia:
Stai liniştit! Nu mai fi supărat! Te ajut eu să faci altă lucrare.
Dacă vom lucra împreună vom termina mai repede.
Victor s-a ruşinat de fapta sa şi a realizat că într-o prietenie adevărată nu există loc de
invidie.”
„ De ce era Victor invidios?
De ce nu trebuie să fim invidioşi?
Ce înţelegeţi prin expresia „fiecare e unic, în felul său”?
A procedat Victor corect?
Cum a reacţionat Ionuţ?
Voi cum aşi fi reacţionat?
Cum s-a simţit Victor? De ce?
Cum trebuie să fie pentru voi un adevărat prieten?”
2.Itemi de tip eseu - Se utilizează pentru verificarea abilităţii preşcolarilor de a
actualiza, organiza, structura anumite informaţii, idei, într-o manieră originală, dar şi
abilitatea de a utiliza corect limbajul, de a proba un stil personal şi de a-şi exprima un punct
de vedere personal.
Există două criterii de clasificare a acestor itemi:
1. după dimensiunile răspunsului aşteptat:
- eseu cu răspuns restrâns (minieseul);
- eseu cu răspuns extins.
2. după tipul răspunsului aşteptat:
- eseu structurat sau semistructurat,
- eseu liber.
 Cu preşcolarii, acest tip de itemi pot fi realizaţi oral, sub formă de convorbire după
ilustraţii, poveste cu expresii date, poveste cu început dat sau poveste creată. Se pot realiza
atât în grup, cât şi individual, educatoarea notând poveştile fiecărui grup / copil.
Exemple: Item de tip eseu structurat:
DLC- grupa mare
„Magia iernii”- convorbire după un şir de ilustraţii
Obiectiv: să alcătuiască un text structurat, pe baza ilustraţiilor prezentate,
Item: Alcătuiţi o scurtă povestire pe baza imaginilor prezentate, răspunzând la
întrebările de mai jos:
În ce anotimp se petrece acţiunea?
Ce transformări au loc în natură?
Ce fac copiii?
Cum îl aşteaptă pe Moş Crǎciun?
De ce este îndrăgită iarna?