EDUCAȚIA TIMPURIE ÎN GRĂDINIȚĂ

CONCEPTE DE BAZĂ

Educația timpurie asigură dezvoltarea liberă, integrală și armoniasă a

personalității copilului, conform ritmului și nevoilor sale.

În pedagogia românească, aceasta reprezintă un concept nou. În mod

tradițional, problematica pedagogică a copilului de 0-6/7 ani a fost considerată ca
educație preșcolară. Actuala politică educțională nu include o secțiune specifică
privind educația timpurie a copilului în perioada 0-3 ani.

Copiii care au beneficiat de educație timpurie de calitate se simt mai atrași de

școală, manifestă atitudini pozitive față de învățare, obțin rezultate mai bune, sunt
motivați și doresc să finalizeze întregul parcurs școlar, ceea ce duce la scăderea
absenteismului, creșterea ratei de școlarizare și reducerea abandonului școlar.

Educația timpurie contribuie la egalizarea șanselor copiilor, la progresul

acestora și ulterior la integrarea în societate.

Tot aceasta ajută la realizarea idealului paideic* prin factorii implicați:

 calitatea personalului în grădiniță;

 mediul educațional organizat pe centre de activitate/ interes;
 numărul de copii din grupă;
 calitatea proiectării demersurilor instructiv-educative la nivel macro și micro.

Beneficiarii primari ai educației timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari

sunt părinții, educatorii și toți agenții educaționali din comunitate, iar prin efecte,
societatea, în general.

ROLUL EDUCATORULUI

Educatorul, consideră Jerome Bruner, trebuie să încurajeze copilul să

descopere el însuși principii. De asemenea, el trebuie sa angajeze cu acesta un
dialog activ de ”moșire” a adevărului, pentru a-l ajuta în așa fel încât informația ce
trebuie transmisă să fie adecvată nivelului curent de înțelegere a copilului.

1|Page
*paideic= educația personalității
 Îndatoririle educatorului sunt de a îndruma copiii, tinerii și adulții, ajutându-i
să devină cetățeni autonomi, de a educa permanent, de a trata corect și imparțial pe
toți cei pe care îi are în grijă, de a-și cunoaște copiii, de a avea adeziune sufletească
la persoană, de a avea umor si empatie ”echilibrată”, etc.

Munca educatoarei are, de asemenea, un profund caracter conștient. Acest

lucru este determinat de faptul că înainte de a aplica un procedeu, educatoarea
gândește asupra efectelor pe care le poate avea asupra dezvoltării copiilor.

MEDIUL EDUCAȚIONAL

Grădinița permite dezvoltarea liberă a copilului, evidențiind dimensiunea

interculturală și pe cea socială.

Aceasta reprezintă mediul ideal de conducere indirectă a dezvoltării

personalității copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare și relaționare prin joc și,
astfel, de dezvoltare a personalității ca parte componentă a educației timpurii.

Grădinița ca mediu incluziv, aderă la principiul centrării pe identitatea unică

a fiecarui copil.

FAMILIA

Reprezintă mediul în care copilul învață și exersează comportamentele

sociale, să se descopere pe sine și pe cei din jur, se familiarizează cu sistemul
valorilor sociale și culturale.

Funcția educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de

viață, sentimente. Rolul familiei este important în dezvoltarea copilului din punct
de vedere fizic, intelectual, moral și estetic. Grădinița, alături de familie,
influențează, prin condițiile concrete în care se desfășoară procesul de învățământ,
personalitatea copilului.

Educația timpurie presupune un parteneriat educațional copii-familii-

grădiniță-comunitate.

Aceasta duce la dezvoltarea deplină a copilului, pentru a-i da posibilitatea să-

și atingă potențialul maxim în acord cu standardele europene și internaționale.

2|Page