REPERE METODICE ÎN APLICAREA

CURRICULUMULUI PREȘCOLAR

FORME DE RELIZARE A ACTIVITĂȚILOR ORGANIZATE

ÎN GRĂDINIȚE

Prof. Cata- Vărgatu Andreea

 1. OBSERVAREA

Observarea este una din formele de bază ale activităților organizate pentru
cunoașterea mediului înconjurător.
Prin intermediul observării se realizează perceperea activă și sitematică a
obiectelor și fenomenelor lumii reale, sub îndrumarea educatoarei.
Este o importantă sursă de impresii pe care copii le acumulează și valorifică
în întreaga viață.
Scopurile activității de observare:
- cunoașterea directă a realității de către copii;
- înțelegerea relețiilor simple dintre obiecte și fenomene;
- satisfacerea intereselor cognitive ale copiilor și dezvoltă curiozitatea și
spiritul de cercetare;
- contribuie la acumularea de impresii cu care copilul va opera ulterior.
 Clasificarea activităților de observare:

- după criteriul conținutului are în vedere aspecte ale realității:

❑ natura;
❑ viața socială;
- din punct de vedere al organizării:
➢ după modul de planificare: planificate sau ocazionale;
➢ după plasarea în programul zilei: activități distincte sau plimbări/ vizite/ excursii;
➢ după locul unde se desfășoară: în mediu natural sau mediu amenajat;
➢ după numărul de copii implicați: observări individuale/ cu grupuri mici/ cu întreaga
grupă
- după durată: - observări de scurtă durată;
- observări de lungă durată;
- observări în timp.
-după felul materialului utilizat:
- natural;
- confecționat ( mulaje, machete, modele)
 Etapele principale ale unei activități clasice de observare:
- prezentarea obiectului de observat;
- perceperea liberă a obiectului, exprimarea impresiilor imediate asupra
obiectului prezentat;
- perceperea sistematică a obiectului pe baza unui plan de întrebări,
desprinderea părților componente;
- sintezele simple asupra celor observate, reconstituirea întregului pe plan
mintal.

Observarea plantelor se realizează , în majoritatea cazurilor, cu material individual.

În observările alimentelor se pot organiza exerciții senzoriale.

Observarea se poate realiza prin:

- trecerea de la amănunte spre întreg;
- trecerea de la perceperea întregului spre părți componente;
- analiza structurii exterioare, apoi a însușirilor și invers;
- procedeul comparației.