Voicu Adina-

PIPP-AN I

2020-2021

Aplicația 3- tema 8 – 28.04.2021

Comentați și interpretați următorul citat, din perspectiva proiectării unor programe

educațional – recuperative:

Debilitatea mintală este prima zonă a insuficienței mintale – insuficiență relativă la

exigențele societății, exigențe variabile de la o societate la alta, de la o vârstă la alta—
insuficiență ai cărei factori determinanți sunt biologici (R. Zazzo).
Gh. Radu descrie deficiența mintală/ handicapul de intelect ca fiind fenomenul lezării
organice sau al afectării funcționale a sistemului nervos central, cu consecințe negative asupra
procesului maturizării mintale, al dezvoltării sub diferite aspecte al individului în cauză.
Handicapul mintal / handicapul de intelect reprezintă dezavantajul pe care deficiența mintală îl
creează în cadrul relațiilor de adaptare și integrare ale individului respectiv în mediul social
căruia îi aparține.
În accepțiunea sistemului nostru de învățământ, deficiența mintală/ handicapul de
intelect cuprinde categoria copiilor care manifestă o întârziere mai mult sau mai puțin
importantă în dezvoltarea funcțiilor intelectuale, senzoriale, motrice, iar în accepția restrânsă,
subiecții care prezintă un decalaj în pregătirea școlară în raport cu cei de aceeași vârstă.
Pentru o înțelegere exactă a conceptului de deficiență mintală, trebuie să remarcăm
distincțiile între conceptul de intelect (totalitatea proceselor cognitive, primare și superioare) și
inteligență (aptitudine generală a sistemului psihic uman), al cărei nivel este măsurabil prin
coeficientul de inteligență. Deficiența intelectuală se caracterizează printr-o afectare generală a
capacităților psihice intelectuale, vizibilă și măsurabilă prin coeficientului de inteligență.

Pentru a căpăta încredere în reușita comunicării și în predarea curriculum-ului la

persoanele cu dizabilități mintale, trebuie să înțelegem cât mai bine modul acestora de
interacțiune socială și să depunem eforturi pentru cointeresarea copiilor în interacțiunea socială.

Majoritatea programelor de învățare se bazează, inevitabil, pe crearea unor

contexte care prezintă provocări imediate pentru persoanele cu dizabilități mintale, care
se confruntă, în consecință, nu doar cu provocările curriculumului, ci și cu dificultățile
care decurg din abilitățile și înțelegerea socială slab dezvoltate. Aspecte ale predării
structurate pot fi de ajutor în sprijinirea preșcolarilor și elevilor în capacitatea de a lucra
cu alții și pot ajuta la structurarea interacțiunilor.

De asemenea, copiii cu dizabilități mintale întâmpină dificultăți în aplicarea

cunoștințelor în contexte diferite și în generalizarea învățării. Ei sunt adesea rigizi în
comportament și în gândire, și nu dispun de gradul de flexibilitate necesară pentru accesul
deplin la toate componentele curriculumului. Instruirea structurată se bazează pe punctele forte,
vizând mai întâi evaluarea cunoașterii sau înțelegerii individuale, pentru a determina cea mai
eficientă strategie de comunicare vizuală. Componentele de predare structurată sunt apoi
dezvoltate individual și pot include utilizarea de programe vizuale, instrucțiuni vizuale, sisteme
individuale de comunicare vizuală. Aceste strategii au scopul de a înlesni comunicarea noastră
cu persoana cu retard mintal, astfel încât aceasta să fie mai în măsură să înțeleagă așteptările și
instrucțiunile noastre.

Perfecționarea metodologiei didactice trebuie să fie realizată, mai ales, respectându-se

principiile didactice. Individualizarea și diferențierea, activizarea și participarea/implicarea
conștientă în învățare sunt criterii care nu pot fi eludate. În calitate de profesori în învățământul
special, cu precădere, trebuie să ne preocupăm permanent de găsirea unor metode și procedee
variate adaptate diferitelor situații de instruire în care elevii vor fi puși. Pe baza metodelor pe
care le stăpânește, educatorul va încerca noi metode de predare. Este loc în acest domeniu
pentru manifestarea imaginației și creativității didactice, cu efecte pozitive nu numai asupra
elevilor, ci și asupra dascălului.

Competențele vizate pun accent pe cunoașterea diferitelor modalități de abordare a

evaluării și a posibilităților de intervenție educațional-recuperativă din perspectiva instruirii și a
caracterului formativ, pe descrierea diferitelor modalități practice de intervenție
psihopedagogică atât în practica școlară, cât și în activitățile libere cu copiii cu retard mintal,
precum și pe individualizarea programelor educațional-recuperative pentru acest contingent de
preșcolari. Activitățile principale care trebuie promovate și susținute la această vârstă sunt
comunicarea, jocul, activitatea practică cu obiecte și învățarea. Prin intermediul și în cadrul
acestor activități fundamentale pentru copiii cu dizabilități mintale cadrele didactice se vor
strădui să formeze și principalele formațiuni evidențiate în psihopedagogie, care vizează:
alegerea liberă, posedarea mijloacelor senzoriale și intelectuale. Jocurile și activitățile nu vor fi
impuse copiilor. La realizarea lor cadrele didactice vor conta pe obiectivele-cadru și cele de
referință prevăzute pentru realizare, pe conținuturile curriculare propuse pentru însușire, pe
nivelul intelectual al grupului de copii, pe tipul activității și condițiile în care se efectuează, pe
particularitățile de vârstă ale copiilor. Activitățile colective vor fi incluse în programul de lucru
pe parcursul zilei. Ele vor fi planificate și organizate astfel încât să nu provoace surmenajul
copiilor, ci să impulsioneze și să generalizeze activitatea lor individuală sau pe grupuri în
zonele de joc.

În cadrul programului formativ desfășurat cu copiii cu deficit de intelect, în scopul

compensării deficientelor, se pot utiliza diverse tehnici, cum ar fi o serie de tehnici
expresiv-creative, ce permit aducerea în prim plan a trăirii și exprimării emoției prezente,
dezvoltă abilitățile de comunicare, eliberează tensiunile și anxietățile existente. Dintre acestea
pot fi enumerate povestea terapeutică, desenul, jocul de rol. Povestea terapeutică implică
stimularea atenției, sentimentul de apartenență la grup, stimularea comunicării. Desenul, tehnică
proiectivă de sondare a inconștientului permite persoanei exprimarea trăirilor, nevoilor,
sentimentelor, înlăturarea rezistențelor, descoperirea propriei identități. Utilizarea desenului în
actul formativ duce la conștientizarea nevoilor și dorințelor copiilor, precum și la exprimarea
sentimentelor. Jocul de rol poate fi utilizat în scopul înlăturării comportamentelor neeficiente,
pentru dezvoltarea capacităților de relaționare, precum și în vederea adaptării la situații noi.

Pedagogii susțin că variabila cu cea mai puternică forță de influențare asupra adoptării unei
anume strategii de instruire este relația didactică dintre scop– conținut–metode/mijloace.
Această triadă constituie axul generativ al întregului demers pragmatic al conduitei
metodologice a majorității profesorilor. Educatorul ajunge în timp la un adevărat repertoriu de
strategii didactice experimentând și aplicându-le diferențiat. Relația dintre obiective, conținuturi
și strategii conferă specificitatea unui program de instruire.