CENTRELE DE

ACTIVITATE
Ancuța-Nedelcu Florentina
Boborel Ana-Maria
Georgescu Ionela-Silvia O dimensiune importantă a abordării educației
centrate pe copil
Voicu Adina

An I
PIPP- 2020-2021
“Mediul intervine în dezvoltarea copilului, în
formarea personalităţii lui şi a calităţilor sale
specific umane, ca sursă a dezvoltării, nu în rol
de ambianţă”.
(Lev Vîgotsky)
 Planul de învățământ pentru educație timpurie prezintă o abordare sistemică a demersurilor educaționale, asigurând
continuitatea acestora în cadrul celei mai accelerate perioade de dezvoltare din viața copilului și între ciclurile de educație
antepreșcolară, preșcolară și primară.

 Copilul este un subiect activ în procesul învăţării, dezvoltarea sa fiind dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina
zilnică, interacţiunile cu ceilalţi, organizarea mediului şi activităţile/situaţiile de învăţare, special create de adult.

 Jocul este activitatea fundamentală a copilului, pe care se sprijină toate tipurile de activităţi de învăţare.

 Activităţile de învăţare (atât cele de la nivel antepreșcolar, cât și cele de la nivel preșcolar) reprezintă un ansamblu de acţiuni
cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic care conduc la atingerea
așteptărilor pe care adulții le au de la copii în această perioadă, ca premise ale competențelor de mai târziu ale tinerilor.

 Categoriile/Tipurile de activităţi de învăţare prezente în acest plan de învăţământ sunt:

 la nivel antepreșcolar – Activități tematice, Rutine și tranziții, Jocuri și activități liber-alese;

 la nivel preșcolar - Activităţi pe domenii experiențiale (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline), Jocuri şi activităţi
liber-alese şi Activităţi pentru dezvoltare personală.
 Activitățile tematice –AT (nivel antepreșcolar) sunt:

 Jocul (mijloace de realizare: jocul cu jucăria, joc simbolic, joc senzorial, joc de construcție, joc didactic, joc cu
nisip și apă, jocul imitativ etc.)

 Activități artistice și de îndemânare (mijloace de realizare: desen, pictură, modelaj, activități practice și
gospodărești)

 Activități de muzică și mișcare (mijloace de realizare: audiții, jocuri muzicale, jocuri cu text și cânt, jocuri cu
instrumente de percuție, cântecele, exerciții euritmice)

 Activități de creație și de comunicare (mijloace de realizare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de
imagini, jocuri de cuvinte, jocuri verbal-imitative, exerciții onomatopeice)

 Activități de cunoaștere (mijloace de realizare: observări, lecturi după imagini, activități matematice cu jucării și
obiecte concrete, convorbiri cu și fără suport intuitiv, jocuri didactice, microexperimente)

 Activități în aer liber (mijloace de realizare: plimbări, jocuri la nisipar, jocuri și întreceri sportive, utilizarea
aparatelor de joacă adecvate vârstei).
Activitățile pe domenii experiențiale - ADE (nivel preșcolar) sunt activităţi integrate sau pe discipline, desfăşurate cu
copiii în cadrul unor proiecte tematice sau în cadrul săptămânilor independente, planificate în funcţie de temele mari
propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă.

Se vor avea în vedere toate domeniile experiențiale și asigurarea unui echilibru în planificarea mijloacelor de realizare a
activităților zilnice și săptămânale. În cazul activităților integrate, mijloacele de realizare se succed și alternează în funcție
de obiectivele de atins, de temă, de alte variabile sau determinanți, cum ar fi: vârsta și potențialitățile copiilor.

Jocurile şi activităţile liber-alese – ALA sunt cele pe care, de regulă, copiii şi le aleg şi care îi ajută să socializeze în mod
progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii,
comunicării, a limbajului citit şi scris. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar individual și pot fi abordate, în
manieră integrată, cu activitățile tematice/pe domenii experiențiale și cu activitățile pentru dezvoltare personală.

Activităţile pentru dezvoltare personală – ADP de la nivel preșcolar includ:

 rutinele și tranziţiile (care se află și la nivelul antepreșcolar), o parte a activităților liber-alese din perioada dimineții,
activităţile de dezvoltare a înclinaţiilor personale/predispozițiilor/aptitudinilor din perioada după-amiezii (pentru grupele
de program prelungit sau săptămânal – nivel preșcolar), inclusiv activităţile opționale și extrașcolare
Reuşita desfăşurării jocurilor şi a activităţilor liber-alese depinde, în mare măsură, de modul în care este organizat şi
conceput mediul educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune.

Materialele care se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în
strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Astfel, dacă este vorba de activităţi
desfăşurate în sala de grupă, cadrul didactic va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre, cum ar fi:
Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă.

Centrele de activitate reproduc, în miniatură, situaţii reale de viaţă şi semnificative, context în care copiii exersează
adevărate activităţi umane, accesibile vîrstei lor. Repartizarea materialelor esenţiale pe centre se bazează atît pe
logică, cît şi pe cercetarea ştiinţifică.

În primul rînd, structurarea spaţiului compensează potenţialul psihic incomplet al copilului — la această vîrstă copilul
se orientează insuficient în spaţiu şi timp.
În rîndul al doilea, aşa cum copiii învaţă prin asocierea informaţiei noi cu cea deja cunoscută, a materialelor noi cu
cele deja familiare, este logică gruparea materialelor de acelaşi fel în centre de studiu.
Centrul BIBLIOTECĂ
◦ Centrul „Bibliotecă” este spaţiul în care copiii:

• îşi exersează limbajul sub toate aspectele sale (vocabular, gramatică,

sintaxă, înţelegerea mesajului)

• comunică (verbal sau nonverbal) sau asimilează limbajul scris.

• contribuie asupra dezvoltării globale: dezvoltare motricităţi fine,

dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată,
curiozitatea şi interesul, iniţiativa şi creativitatea.

• Acest centru trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu scaune, covoraşe,

perne, o masă de scris şi desenat, cu cărţi accesibile astfel încât, copiii să le
găsească cu uşurinţă, să aibă acces la ele şi să-şi poată alege una la care să
privească în linişte, aşezaţi pe covor. Centrul poate fi decorat cu diverse
forme ale cuvântului scris sau tipărit, căci imaginile şi cuvintele ajută
copilul de toate vârstele să înţeleagă importanţa scrisului şi cititului.

• Materiale disponibile: litere din autocolant, litere decupate din ziare, reviste,
ambalaje, pe care copiii le decupează şi formează silabe sau cuvinte,
creioane, carioci, hârtie liniată şi neliniată.

• În acest centru copiii creează poveşti cu ajutorul materialelor şi a păpuşilor

pe degete, care pot fi înregistrate şi apoi audiate cu toată grupa. La masă,
copiii pot confecţiona cărţi, scrie, dar mai ales, desena.
Centrul de ȘTIINȚE
◦ Centrul „Ştiinţe” subsumează elementele care aparţin de”Domeniul
Ştiinţe”, respectiv, dezvoltarea gândirii logice, înţelegerea relaţiilor dintre
obiecte şi fenomene, exersarea capacităţii de a rezolva probleme,
familiarizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor elementare
matematice sau a celor care privesc cunoaşterea şi înţelegerea lumii vii.

◦ În acest centru este util să existe un spaţiu pentru expunerea permanentă a

materialelor din natură (ghinde, pietre, scoici, seminţe, fructe, legume,
cereale, colecţii de insecte, ierbare ş.a.), un loc pentru animale vii (acvariu
cu peşti sau cu broscuţe ţestoase), dar şi mulaje din plastic, reprezentând
animale sau păsări. De asemenea, nu trebuie să lipsească diverse pliante,
imagini, planşe, atlase de anatomie, botanică, zoologie, enciclopedii, hărţi
ş.a.

◦ Copiii sunt oameni de ştiinţă, care caută permanent să se informeze în

legătură cu lumea care-i înconjoară, de aceea este necesar să existe şi un
loc pentru instrumentele de investigaţie: magneţi, oglinzi, termometru,
recipienţi, clepsidră, diferite obiecte de măsurare. Totodată, în acest
centru, copiii îşi construiesc cunoştinţele matematice, durabile şi utile,
prin utilizarea de jocuri cu numere, dominouri, puzzle-uri, jocuri Lotto,
jocuri matematice, rigle, rulete, cântare, balanţe, piese lego, table
magnetice cu numere, etc.
Centrul ARTĂ și MUZICĂ
◦ Centrul „Arte” are influenţe asupra dezvoltării copiilor în toate domeniile, deoarece
acestea se întrepătrund în sarcinile şi tipurile de activităţi de aici şi pot asigura dezvoltarea
globală a copilului. Este un centru destul de ușor de organizat și în cadrul lui puteți pune
materiale diverse pentru activitățile artistice și muzicale. Ca și în cazul celorlalte centre,
este important să alternați materialele și metodele folosite și să-i lăsați pe copii să le
descopere singuri. Acest centru îl puteți organiza în colțul clasei, unde puneți câteva
măsuțe și un dulap pentru rechizite.

◦ Ce putem pune în centrul de Muzică și Artă:

• hârtie albă/colorată, cartoane albe/colorate, hârtie creponată, creioane simple/ colorate,
carioci diverse marimi și culori, blocuri de desen, cărți și fișe de colorat și de pictat,
cuarele/tempera, pensule/ pahare pentru apă, șortulețe speciale pentru pictat (care
protejează hainele de pete), plastilină/ planșete pentru plastilină, foarfeci pentru copii,
imagini diverse (animale, culori, forme, etc.), tăblițe albe pentru colorat, markere colorate
pentru tablă, farfurii de carton, lipici, vată/ paiete/ mărgele/ nasturi, tuburi de carton,
materiale din natură, materiale reciclabile, ștampile diverse modele, panou pentru
expoziție, instrumente muzicale diverse, un casetofon, casete/ cd-uri cu muzică pentru
copii sau alt tip de muzică ce să îi inspire pe copii, imagini cu notele muzicale/ cu gama
muzicală, imagini reprezentative din cântecele pentru copii, costume pentru copii pe care
le pot folosi atunci când se joacă de-a spectacolul sau expoziția.
Centrul de CONSTRUCȚII
◦ Centrul „Construcţii” mijloceşte dezvoltarea cognitivă, socio-emoţională, fizică, dar şi
iniţiativa, creativitatea şi perseverenţa, prin activităţile individuale sau de grup. Spaţiul
alocat acestui centru trebuie să fie destul de mare pentru ca un grup de copii să poată
lucra aici împreună sau fiecare separat, fără ca şantierele lor să se intersecteze. Este ideal
ca toate cuburile să fie aşezate pe rafturi, sortate după formă şi mărime, iar rafturile cu
materiale de construcţii să fie marcate şi etichetate cu forma şi mărimea pieselor. De
asemenea, centrul poate fi decorat cu imagini care reprezintă construcţiile pe care le vor
realiza copiii: poduri, nave cosmice, vapoare, blocuri etc. Centrul trebuie dotat şi cu
jucării de tip mijloace de locomoţie, de diferite mărimi. Dezvoltându-şi gândirea
creatoare, imaginaţia, copiii îşi formează concepte matematice referitoare la mărime,
formă, înălţime, volum, spaţiu, direcţie, echilibru, măsurare, numărătoare, ordonare.

◦ Deși mai greu, putem adapta și acest centru la tema pe care o studiem într-o anumită
săptămână. Iată ce materiale putem folosi pentru a amenaja acest centru:

• cuburi de lemn (diferite forme și mărimi), cuburi de plastic, seturi de construcții, jocuri
lego, jocuri cu ținte, mașinuțe (diferite culori și mărimi), așini de poliție, pompieri,
ambulanță, trenuri de jucărie, semne de circulație, seturi de scule, ateliere și bănci de
lucru, seturi cu accesorii (pompieri, mecanic, sofer), un volan de la o mașină, conuri de
brad, castane, ghinde, pietricele decorative, șosea din lemn pentru mașinuțe și trenuri,
cărți despre diverse construcții, imagini cu diverse construcții.
Centrul Joc de Rol/ Colțul Păpușii

◦ Centrul Joc de rol ( care poate fi denumit și Colțul Păpușii ) este unul dintre cele
mai importante centre de interes dintr-o clasă de grădiniță. Asta deoarece încurajează
creativitatea, dezvoltă vocabularul, stimulează imaginația, ajutându-i pe copii să
învețe și să înțeleagă aspecte ale vieții cotidiene punându-i uneori în situații inedite,
în care trebuie să creeze lumi noi, povești și să lege prietenii. Acest centru poate fi
unul care să ne pună în dificultate atunci cînd începem să-l amenajăm și asta datorită
multitudinii de materiale pe care le putem folosi. Cel mai important este să le oferim
copiilor un loc sigur, cu elemente adecvate vârstei lor și mai ales temei pe care o
studiați în săptămâna respectivă. Deci, da, acest centru trebuie adaptat fiecărei teme
pe care o aveți în planificare, deoacere veți vedea că vă va fi de mare ajutor în cadrul
predării.

◦ Ce putem să punem în acest centru: (materiale generale)

• diverse haine pentru copii și adulți, costume diverse (atât personaje de poveste, cât și
ale membrilor comunității, adică poilițist, pompier, doctor), genți, esarfe, pălării,
peruci, veselă și bucătărie pentru copii, fructe și legume de plastic sau lemn, o
mătură și făraș, un fier de călcat de jucărie/ masă de călcat, marionete diverse
( pentru mână, pentru degete),marionete din diverse materiale reciclabile sau șosete,
animale diverse și plastic și din pluș, imagini cu povești, cărți de povești, seturi de
doctor, șofer, bucătar, veterinar, casier, instrumente muzicale pentru copii, păpusă cu
pătuț, haine de schimb, biberon, trusă de scule diverse pentru băieți, un telefon vechi,
o tastatura, ceasuri de mână, cutii de la diferite obiecte, mai mari și mai mici, jucării
pemtru grădinărit, etc.
Centrul de JOCURI MANIPULATIVE DE MASĂ
◦ Activităţile din acest centru îi ajută pe copii să numere, să facă asocieri şi
clasificări, să-şi creeze propriile jocuri şi să-şi exerseze deprinderile de limbaj,
să-şi dezvolte calităţile individuale, muşchii mici şi coordonarea oculomotorie.
◦ Abilităţile sociale se dezvoltă prin utilizarea de către mai mulţi copii a
materialelor, prin negocieri şi rezolvarea problemelor, prin realizarea
construcţiilor collective.
◦ Jucării de autocorectare (cele care se potrivesc una cu alta într-un anume fel ):
puzzle (de lemn sau carton moale), tipuri de puzzle prin care un copil aşază un
obiect într-un anume loc, orme care să-i stimuleze îndemînările (încheierea
nasturilor, tragerea fermoarelor, legarea şireturilor), șabloane
◦ Jucării cu mai multe variante — acestea pot fi asamblate variat, în funcţie de
creativitatea copilului: cartonaşe de cusut , blocuri de masă (cum ar fi lego),
cuburi cu litere, figuri geometrice, culori, mărgele şi fire pentru cordoane, cîrlige
— ţinte şi cartonaşe pentru ţinte, obiecte de sprijin pentru înscenări, jocuri de
manipulare, jucării de asamblat, echipament de măsură şi cîntărire.
◦ Colecţiile — sunt compuse din seturi de obiecte asemănătoare şi pot fi asamblate
în diferite modalităţi. Fiind atractive, stimulează copiii să sorteze, să potrivească
şi să compare: dopuri de butelii din plastic, nasturi, clei, scoici, seminţe,
pietricele.
Centrul NISIP și APĂ
◦ Centrul „Nisip şi apă” este gazda experienţelor care asigură dezvoltarea fizică a
copiilor preşcolari. În sala de grupă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea
de a explora senzaţia atingerii nisipului şi apei şi fiecare sală ar trebui să fie
dotată cu suporturi pentru nisip sub diverse forme, cuve din plastic, ligheane,
deoarece copiii se simt atraşi de nisip şi apă, indiferent de vârstă.

◦ Masa cu nisip şi apă trebuie să fie înaltă, până la talia copilului, iar podeaua
unde aceasta este plasată trebuie acoperită deoarece se risipeşte nisip şi apă şi
devine alunecoasă. La dispoziţia copiilor trebuie puse prosoape, mături şi
făraşe pentru a strânge nisipul şi apa, ori de câte ori este nevoie.

◦ Materialele şi accesoriile care se folosesc la acest centru cuprind: vase şi

unelte, materiale din natură, substanţe lichide sau solide, care se dizolvă. Masa
cu nisip trebuie pusă într-un loc mai retras, nu în drumul copiilor, deoarece pot
transporta pe încălţăminte nisip, sau pot luneca din cauza apei. Din acest motiv
şi materialele de curăţenie trebuie aşezate la îndemâna copiilor şi, mai mult
decât atât, aceştia trebuie învăţaţi să le folosească.
Grădiniţa trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i implice, să le ofere posibilitatea de a se dezvolta într-o
atmosferă deschisă, stimulatoare. Prima impresie se formează în primele 20 de secunde, aşa că, un copil care intră pentru prima
dată într-o sală de grupă, ar trebui să găsească sala în aşa fel încât să vină, în fiecare zi, cu plăcere, la grădiniţă. Organizată pe
zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare (aşa cum au fost denumite în timp şi în funcţie de specificul
grupei), sala de grupă devine un cadru adecvat situaţiilor de învăţare. Prin felul în care este amenajată, ea oferă copilului ocazia să
se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul şi invitându-l la învăţare prin descoperire şi explorare. Sala de grupă îi
vorbeşte copilului prin ceea ce îi oferă ca posibilitate de acţiune şi experienţă.

Cerinţe privind amenajarea centrelor de activitate:

 identificarea spaţiului suficient pentru fiecare centru
 asigurarea mobilierului adecvat
 identificarea posibilităţilor de separare a centrelor asigurarea securităţii spaţiului de joc
 selecţionarea materialelor/mijloacelor educative
 crearea posibilităţilor de alegere a altor materiale
 design-ul spaţiilor astfel încît să fie funcţionale şi uşor accesibile
 crearea culoarelor de trecere dintr-un centru în altul
 identificarea spaţiului de expunere/evaluare a produselor/rezultatelor copiilor
 identificarea posibilităţilor de intervenţie/sprijin din partea adultului
 posibilitatea desfăşurării activităţii în diverse centre.
Pentru realizarea curriculum-ului centrat pe copil educatorul stabileşte scopuri pentru fiecare copil, luînd în considerare toate aspectele
dezvoltării lui: vîrsta intelectuală, ritmul de dezvoltare, temperamentul, punctul forte (prin care copilul este pus în valoare), veriga slabă (pe care
nu o spune copilului, copiilor)... Pentru ca să-i ajute pe copii să realizeze aceste scopuri, educatoarele gîndesc strategii — selectează metode,
tehnici, procedee. Este binevenit ca educatoarea să pregătească mai multe strategii pentru atingerea fiecărui scop, s-ar putea ca de la caz la caz să
nu fie eficiente, să trebuiască schimbate, adaptate.

CENTRAREA PE COPIL ARE LOC ATUNCI CÎND:

În procesul educațional:
 se respectă principiul constructivismului: învăţare interactivă, învăţare semnificativă, învăţare prin descoperire, învăţare tematică,
interdisciplinaritate — învăţare integrată;
 se oferă un mediu educaţional fizic/emoţional: confortabil, îmbogăţit, deschis, securizant, stimulativ, flexibil;
 se facilitează comunicarea prin: lucrul în grup, proiect, echitate, acceptare necondiţionată, încurajare, confidenţialitate, sensibilitate,
flexibilitate.
Copilul:
 este subiect al învăţării — poziţie activă, opinie personală, responsabilitate;
 are noi roluri: partener, interlocutor, gînditor, prieten, organizator, ascultător, persoană care rezolvă probleme, evaluator;
 se implică în comunicare, negociere, interacţiune, luare de decizii.
Educatorul:
 posedă cunoştinţe despre copil: caracteristici de vîrstă, tip de inteligenţă, stil de învăţare, experienţă anterioară, interes, nevoi;
 are noi roluri: manager, facilitator, moderator, coechipier, designer, secretar, observator, prieten, mentor, evaluator, motivator,
informator/instructor, eliberator;
 în comunicare oferă ascultare, încurajare eficientă, constantă, toleranţă, simţul umorului, sensibilitate, dezvoltare emoţională.

Familia:
 are cunoştinţe despre copil: caracteristici de vîrstă, nivel individual de dezvoltare, interese, nevoi, experienţe anterioare;
 îndeplineşte noi roluri: educator, prieten/mentor, avocat, partener, expert, asistent…
 în comunicare: ascultare, încurajare constantă, afecţiune, toleranţă
Bibliografie:
◦ Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa, Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.
◦ Creţu, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.
◦ Creţu, C., Conţinuturile procesului de învăţămînt, componentă a curriculum-ului, în C. Cucoş (coord.), Psihopedagogie pentru
examenele de definitivare a gradelor didactice, coord., Ed. Polirom, Iaşi, 1998
◦ Ionescu, M. , Ciucureanu, M. , Preda, V. , Centrele de resurse pentru părinţi din învăţământul preşcolar, Editura Mark Link, Bucureşti,
2004
◦ Neamţu, Cristina, Gherguţ, Alois, Psihopedagogie specială, Polirom, Iaşi, 2000.
◦ Vrânceanu M., coord. Educaţia şi Dezvoltarea Timpurie a Copilului. Ghidul educatorului, UNESCO-UNICEF. Editat cu concursul
CNETIF. Chişinău, 2005.
◦ Vrăsmaş, E., Herman, P., Paraschiv, I., ş.a. Educaţia Timpurie a copilului în vîrsta de 0-7 ani. Ministerul Învăţămîntului, Ministerul
Sănătăţii, UNICEF, autori Ed. Alternative, Bucureşti, 1997
◦ *** Cum să comunicăm cu copiii // Ghid pentru educatoare şi părinţi. Radda Barnen-Suedia/ UNICEF- Moldova. Editat cu concursul
CNETIF, 2004.
◦ ***Ghid de bune practici pentru Educația Timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI
TINERETULUI -Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învăţământul Preuniversitar.