Rotaru-Botez Anamaria-Bianca, PIPP-Conversie, anul 2

Analizați principalele caracteristici ale jocului în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 3 și
6/7 ani

Peter Gray, cunoscutul expert în dezvoltarea copilului, identifică următoarele caracteristici

esenţiale ale jocului:
 ,,jocul este ales din proprie iniţiativă şi autodirecţionat;
 jocul este o activitate în care mijloacele sunt mai preţuite decât finalităţile;
 jocul are o structură şi nişte reguli care nu sunt dictate de o necesitate fizică, ci emană din
mintea jucătorilor;
 jocul este imaginativ, nonliteral,separat din punct de vedere mental într-un anumit fel de
viaţa reală sau serioasă;
 jocul implică p dispoziţie activă, alertă, dar lipsită de stres’’(2013, p.199).
Deoarece la vârsta preşcolarităţii copiii sunt angrenaţi în joc cea mai mare parte a timpului,
este evidentă importanţa pe care trebuie să o atribuim caracteristicilor definitorii ale acestuia.
Astfel, dintre numeroasele atribute pe care le regăsim în literatura de specialitate, le selectăm pe
următoarele:
 jocul este o activitate distractivă şi stimulativă care implică curiozitate, imaginaţie creatoare,
creativitate şi optimism;
 jocul, în calitatea sa de activitate psihică umană, se află în relaţie de interdependenţă cu
celelalte activităţi, învăţarea, creaţia şi munca, determinându-le pe toate acestea în contextul
ludic;
 ,,jocul presupune manipularea de obiecte, de cele mai multe ori foarte atractive pentru copiii
mici (include activităţi cu caracter receptiv, nu întotdeauna orientate spre un scop, de
transport al obiectelor, rostogolire, rotire, lovire, scuturare, acoperire, închidere, alăturare şi
îmbinare, deconstruire şi transformare, modificare a formei, structurii, utilităţii unor
obiecte);
 jocul presupune adesea rezolvare de probleme; mobilul pentru care copilul perseverează în
activitatea ludică este asigurat în acest caz de conflictul cognitiv, pe care îl resimte ca
provocator;
 jocul poate să presupună identificarea cu un model (personaj, caracter-tip, membru al
anturajului etc.), ale cărui caracteristici, convingeri, atitudini, comportamente, emoţii sunt
imitate, ceea ce reprezintă un exerciţiu pregătitor pentru asumarea identităţii de mai târziu’’
(Glava & Glava, 2018, pp. 94-95);
 jocul contribuie semnificativ la dezvoltarea componentei sociale a comunicării deoarece prin
intermediul lui preşcolarii îşi vor selecta parteneri, prieteni sau asociaţi pe acei colegi cu
care vor comunica eficient în desfăşurarea unui anumit joc;
 jocul contribuie la dezvoltarea cognitivă, fizică, socială şi emoţională a personalităţii,
întrucât ,,formează, dezvoltă şi restructurează întreaga viaţă psihică a copilului. Jucându-se
cu obiectele, copiii îşi dezvoltă percepţiile de formă, mărime, culoare, greutate; îşi formează
capacitatea de obdervare, ca formă complexă şi superioară a percepţiei’’ (Golu, 2009, p. 37);
 ,,jocul este ceva serios şi totuşi nu chiar atât de serios; superficial şi totuşi profund;
imaginativ şi spontan şi totuşi legat de reguli şi ancorat în lumea reală, iar dintr-o altă
perspectivă, jocul este un dar al lui Dumnezeu care face ca viaţa pe pământ să merite să fie
trăită’’ (Gray, 2013, p. 197).
În concluzie, putem afirma că jocul este văzut ca activitate predominantă la vârsta copilăriei,
efectuată de bunăvoie, cu dimensiuni formative plurivalente pe toată durata existenţei
umane, dar cu finalităţi diferite, date de vârstă, de personalitatea şi de etosul cultural al
fiecărui individ angrenat în joc (Catalano & Albulescu, 2018).
Rotaru-Botez Anamaria-Bianca, PIPP-Conversie, anul 2

DE-A MAGAZINUL

DOMENIUL: Dezvoltarea limbajului şi a comunicării

Vârsta: 5 ani
SCOP:
O Exersarea deprinderii de a folosi adecvat formulele de politeţe în diverse cazuri.
O Activizarea vocabularului.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să folosească în timpul jocului, în situaţiile create, formulele de politeţe potrivite;
2. să imite acţiunile desfăşurate într-un magazin;
3. să se adreseze „vânzătorului” în propoziţii complete şi corecte gramatical;
4. să precizeze corect produsul pe care doreşte să-l cumpere.
SARCINA DIDACTICĂ:
Folosirea adecvată a formulelor de politeţe.
REGULI DE JOC:
La intrarea în ,,magazin” copiii trebuie să salute, să ceară politicos un obiect: ,,Vă rog să-mi
daţi...”
Dacă nu se folosesc pronumele de poliţele, vânzătorul poate refuza să-i dea obiectul.
ELEMENTE DE JOC: imitarea, folosirea banilor de jucărie.
MATERIAL DIDACTIC:
Obiecte specifice magazinului, sacoşe, coşuri de jucărie, bani de jucărie.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Educatoarea are rolul de vânzător iar copiii au rolul de cumpărător. Magazinul poate fi:
alimentar, de jucării sau de îmbrăcăminte, în funcţie de cunoştinţele copiilor la momentul respectiv.
Copilul care doreşte să cumpere un obiect intră în magazin, salută apoi cere politicos obiectul dorit.
Vânzătorul poate cere unele amănunte despre obiectul solicitat, iar răspunsurile trebuie date în
propoziţii complete şi corecte din punct de vedere gramatical. Ex: „Ce culoare are tricoul pe care-1
doreşti?” sau ,,Ce vei face cu mingea pe care o cumperi?”
După ce primeşte obiectul, cumpărătorul plăteşte cu bani de jucărie, mulţumeşte
vânzătorului, apoi salută şi pleacă.
Variantă:
Copiii au coşuri pentru cumpărături. Ei îşi iau singuri un obiect şi merg eu el la casă pentru
a-1 plăti. Acolo trebuie să spună ceva despre obiectul cumpărat, prezentându-1 vânzătorului. Ex:
,,Eu am cumpărat un măr”, ,,Mărul are culoarea roşie”. Sau: ,.Mărul este un fruct”.
După această scurtă conversaţie, obiectul este plătit, cumpărătorul mulţumeşte, salută şi
pleacă.