CONȚINUT TEMATIC METODICĂ

√1. CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE

 √Domeniile de dezvoltare/domeniile experiențiale și importanța lor în educația timpurie.
 √Structura și conținutul curriculumului pentru educaţia timpurie; Valori promovate.
 √Planul de învățământ și Metodologia de aplicare a planului de învățământ.
 Programul zilnic de activitate;
 Activităţi pe domenii experienţiale;
 Jocuri şi activitaţi didactice alese;
 Activităţi de dezvoltare personală (rutine, tranziţii, activităţi optionale şi activitaţi desfăşurate după-amiaza).

2. PROIECTAREA ORGANIZAREA ȘI REALIZAREA ACTIVITĂȚILOR LUDICE ȘI DE ÎNVĂȚARE

 √Jocul - principala formă de organizare a procesului de învăţământ în grădiniţă;

 √Structura și conținutul pentru: planificarea anuală/planificarea calendaristică; proiectele tematice; proiectele de
activitate (integrată sau pe discipline);
 Categoriile de activități de învățare și modul de integrare în proiectarea didactică (Activităţi pe domenii experienţiale,
Jocuri şi activităţi didactice alese şi Activităţi de dezvoltare personală - activităţi integrate sau pe discipline);
 Diferenţiere şi individualizare în procesul de învăţământ.
 utilizarea strategiilor adecvate de evaluare/autoevaluare individuală și de grup, precum a strategiilor de interevaluare,
care să valorifice influențele educative pozitive;

3. MAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

 Organizarea spaţiului educațional (cerințe psiho-pedagogice și ergonomice).

 Variante de organizare și realizare a activităților de învățare pe domenii experiențiale: povestirea; repovestirea; lectura
educatoarei; jocul didactic; convorbirea; memorizarea; lectura după imagini; observarea, jocul de rol, jocul motric, jocul
muzical, modelaj, desen, pictură etc.
 Variante de organizare și de realizare a activităţilor de dezvoltare personală: rutine (întâlnirea de dimineață), tranziții,
activități opționale, activități din perioada după-amiezii;
 Variante de organizare și realizare a activităților integrate și a jocurilor și a activităților didactice alese.
 Metode, tehnici și procedee folosite în cadrul diferitelor tipuri de activități de învățare. Combinații între diferite strategii
didactice, în viziune sistemică.
 Mijloace didactice specifice activităților de învățare cu preșcolarii și modalități de optimizare a situațiilor de învățare
prin intermediul acestora.
 Activitățile extracurriculare.
 Parteneriatul grădiniță – școală și parteneriatul grădiniță - familie – comunitate.

4. SPECIFICUL EVALUĂRII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

 Conceptul de evaluare: definire şi analiză.

 Metode, tehnici și instrumente de evaluare a rezultatelor şi a progreselor în învățare ale copilului preşcolar.
 Proiectarea şi interpretarea probelor de evaluare în învăţământul preşcolar.Valorificarea rezultatelor evaluărilor.
 1. CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE

 Domeniile de dezvoltare/ domeniile experiențiale și importanta lor în educația

timpurie;
Activitatile pe domenii experientiale sunt activitati integrate sau pe discipline, desfasurate cu copiii
in cadrul unor proiecte planificate in functie de temele mari propuse de curriculum, precum si de nivelul de
varsta, de nevoile si interesele copiilor din grupa.

Domeniile experienţiale sunt adevărate „câmpuri cognitive integrate” (L.Vlăsceanu) care transced
graniţele dintre discipline şi care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile
tradiţionale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul
socio-emoţional, domeniul cognitiv. În cele ce urmează, vom enumera şi detalia domeniile experienţiale cu
care vom opera în cadrul curriculumului pentru învăţământul preşcolar.

Domeniul estetic şi creativ - acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi intelectual la experienţe

perceptive, sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de manifestare a calităţii, aprecierea frumosului şi a
adecvării la scop sau utilizare. Experienţele şi trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor afective, ca
şi a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor asemenea experienţe copiii
acumulează cunoştinţe şi abilităţi, ca şi o sporită receptivitate perceptivă, care le va permite să reacţioneze
de o manieră personală la ceea ce văd, aud, ating sau simt. Aceste experienţe pot fi prezente în orice
componentă curriculară, dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicită răspunsuri personale,
imaginative, emoţionale şi uneori acţionale la stimuli (vezi muzica, activităţile artistico-plastice, drama,
euritmia etc.).

Domeniul om şi societate - include omul, modul lui de viaţă, relaţiile cu alţi oameni, relaţiile cu mediul
social, ca şi modalităţile în care acţiunile umane influenţează evenimentele. Domeniul are o extindere şi
către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităţilor umane de a controla
evenimentele şi de a ordona mediul.

De asemenea, în cadrul domeniului socio-uman se doreşte ca preşcolarii să înţeleagă fiinţele umane

angrenate în construirea propriului viitor şi propriei lumi, trăind viaţa de zi cu zi. Totodată, este important ca
preşcolarii să înţeleagă faptul că situaţiile prezente îşi au originile în situaţii din trecut, să observe similarităţi
sau diferenţe între oameni sau evenimente, să îşi imagineze viaţa în alte perioade istorice. Se consideră
necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilităţi de ordin general să utilizeze ca puncte
de plecare experienţele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere, ei vor fi încurajaţi să se angajeze în
explorarea activă, din punct de vedere uman şi social, a zonei sau cartierului în care locuiesc. Familiile
acestora, mediul fizic, uman şi social pot fi utilizate ca resurse de învăţare. Pe de altă parte, textul literar,
imaginile şi alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. În abordarea acestui
domeniu se pleacă şi de la premisa că instituţia preşcolară reprezintă un context utilizabil pentru
coordonarea principiilor şi acţiunilor morale. Astfel, copiii vor înţelege mult mai uşor concepte precum
dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc. atunci când le vor putea observa concretizate în acţiunile
adulţilor cu care vin în contact. De asemenea, dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi
favorizată de observarea şi discutarea de către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere
sau dirijate şi de studierea şi dezbaterea unor opere literare specifice vârstei.
Domeniul limbă şi comunicare - acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi abilitatea de a înţelege
comunicarea verbală şi scrisă. Se apreciază că prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup, preşcolarii
devin capabili să exploreze experienţele altor persoane şi să-şi extindă astfel propriul repertoriu de
experienţe semnificative. Se urmăreşte ca aceştia să vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând
modalităţi de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Se recomandă ca toate instituţiile de
învăţământ preşcolar să furnizeze contexte în care preşcolarii să se poată exprima şi să utilizeze activ
mijloacele de comunicare. Din această perspectivă, se apreciază că studiul operelor literare specifice vârstei
rafinează gândirea şi limbajul acestora, extinde capacitatea lor de a înţelege situaţii interpersonale complexe
şi aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea capacităţilor de evaluare. Tot în cadrul acestui domeniu
includem şi primul contact al copilului cu o limbă străină sau regională. În acest sens, copilul va fi obişnuit
sistematic să asculte sonoritatea specifică limbii studiate, să o recunoască, să reproducă ritmul, fonemele şi
intonaţia (atenţie, el este sensibil la particularităţile limbii necunoscute, cum ar fi: succesiunea silabelor
accentuate sau neaccentuate, ritmul....etc.). De asemenea, copilul va fi ajutat să înveţe cuvinte care să îi
permită să vorbească despre el însuşi şi despre mediul înconjurător, care să îi faciliteze relaţii/contacte
sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective şi care să îl ajute să participe oral la viaţa/activitatea
din clasă/comunitate. Activităţile cele mai potrivite pentru această învăţare sunt: o memorarea de cuvinte/
propoziţii, cântece şi jocuri muzicale; o imitarea ritmurilor diferite, acompaniind frazele auzite şi repetate cu
o tamburină; o jocuri de limbă. Astfel, copilul va fi încurajat/stimulat să înveţe şi câteva elemente ale culturii
ţării/regiunii respective (istoria locurilor, creaţii artistice specifice, mâncăruri, activităţi tradiţionale etc.).

Domeniul ştiinţe - include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experienţelor practice cât
şi înţelegerea naturii, ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu care se află în interacţiune. Astfel, se
consideră necesar ca preşcolarul să fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu
materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin simularea de cumpărături în magazine. În această manieră vor
putea fi dezvoltate reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr şi, de
asemenea, ei vor putea fi implicaţi în activităţi de discriminare, clasificare sau descriere cantitativă.
Dezvoltarea capacităţilor de raţionament, inclusiv de raţionament abstract, va fi încurajată în conexiune cu
obiecte şi activităţi familiare în sala de grupă sau la domiciliul copiilor. Este considerată deosebit de
semnificativă concretizarea ideilor matematice în experimente, utilizarea lor împreună cu alte concepte şi
elemente de cunoaştere pentru rezolvarea de probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere, pentru
creşterea clarităţii sau relevanţei unor mesaje.

De asemenea, este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul doar la contextul disciplinelor

matematice, ci să-i ofere posibilitatea de a explora şi contexte ale unor alte componente curriculare, oriunde
apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice, scheme, estimarea unor costuri, planificarea
unor activităţi, cuantificarea unor rezultate, analiza proporţiilor unei clădiri etc. Abilităţi şi competenţe
asociate demersurilor de investigaţie ştiinţifică, cum ar fi observarea, selectarea elementelor semnificative
din masa elementelor irelevante, generarea de ipoteze, generarea de alternative, conceperea şi realizarea de
experimente, organizarea datelor rezultate din observaţii pot fi dobândite de copiii preşcolari atunci când
sunt puşi în contact cu domeniul cunoaşterii naturii, prin activităţi simple cum ar fi: observarea unor
fiinţe/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat, modelarea plastilinei (putând face constatări
privind efectul temperaturii asupra materialului), confecţionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple,
aplicarea unor principii ştiinţifice în economia domestică (ex. producerea iaurtului) sau prin compararea
proprietăţilor diferitelor materiale. Totodată, preşcolarii pot fi încurajaţi să efectueze experimente, să
utilizeze în condiţii de securitate diferite instrumente sau echipamente, să înregistreze şi să comunice
rezultatele observaţiilor ştiinţifice, să utilizeze diferite surse de informare, să rezolve problem, să caute
soluţii, să sintetizeze concluzii valide.
Domeniul psiho-motric acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale, mobilitatea generală şi
rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe, ca şi elemente de cunoaştere, legate mai ales
de anatomia şi fiziologia omului. Activităţile prin care preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest domeniu
sunt activităţile care implică mişcare corporală, competiţii între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilităţi
psihomotorii, ca şi activităţile care pot avea drept rezultat o mai bună supleţe, forţă, rezistenţă sau ţinută.

Noul plan de învăţământ are o structură pe două niveluri de vârstă şi, în contextul unei învăţări
centrate pe copil, încurajează eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul
cronologic). De asemenea, acesta prezintă o construcţie diferită, în funcţie de tipul de program al grădiniţei
(program normal şi program prelungit sau săptămânal) şi o delimitare pe tipuri de activităţi de învăţare:
Activităţi pe domenii experienţiale, jocuri şi activităţi didactice alese şi activităţi de dezvoltare personală.
(vezi explicitările din Metodologia de aplicare a planului de învăţământ).

Planul de învăţământ, ca şi domeniile experienţiale prezentate anterior, permite parcurgerea

interdisciplinară, integrată a conţinuturilor propuse şi asigură libertate cadrului didactic în planificarea
activităţii zilnice cu preşcolarii.

Într-un demers coerent al centrării demersurilor educaţionale pe copil, noul curriculum scoate în
evidenţă relaţia biunivocă conţinut-metodă şi pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de
activizare a funcţiilor mintale constructive şi creative ale copiilor, pe realizarea unei dialectici pedagogice –
după H.Wallon – în care copiii şi educatoarea se află într-o interacţiune şi acomodare reciprocă, subtilă şi
continuă. De asemenea, ea insistă pe:

- ideea de cadru didactic care joacă rolul de persoană resursă, care informează preşcolarul şi îi
facilitează acestuia accesul la informaţii,care diagnostichează dificultăţile copilului şi care îl
sprijină şi orientează fără a-l contrazice sau eticheta, care lucrează individual sau în grupuri mici
cu preşcolarii respectând ritmul lor propriu etc.;
- deschiderea grădiniţei către exterior,către comunitate şi, în acest context consideră că învăţarea
realizată de la persoane din afara instituţiei este la fel de valoroasă precum cea de la cadrul
didactic;
- utilizarea în mod cât mai flexibil a spaţiului, mobilierului şi a materialelor şi echipamentelor
specifice.

La final, simţim nevoia să accentuăm şi faptul că acest curriculum continuă demersurile anterioare
ale Ministerului Educaţiei de a îmbina ideile pedagogiei tradiţionale cu ideile pedagogiilor alternative din
lume şi încearcă să se situeze în acord cu tendinţele novatoare în domeniul curriculumului.

Cele 6 teme anuale de studiu sunt:

1. CINE SUNT/SUNTEM?

O explorare a naturii umane, a convingerilor și a valorilor noastre, a corpului uman, a stării de sănătate
proprii și a familiilor noastre, a prietenilor, comunităților și culturilor cu care venim în contact (materială,
fizică, sufletească, culturală și spirituală), a drepturilor și a responsabilităților noastre, a ceea ce înseamnă să
fii om.

2. CÂND, CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?

O explorare a lumii fizice și materiale, a universului apropiat sau îndepărtat, a relației cauză-efect, a
fenomenelor naturale și a clor produse de om, a anotimpurilor, a domeniului științei și tehnologiei.

3. CUM ESTE, A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT?

 O explorare a Sistemului Solar, a evoluției vieții pe Pământ, cu identificarea factorilor care întrețin viața,
a problemelor lumii contemporane: poluarea, încălzirea globală, suprapopularea etc.

O explorare a orientării noastre în spațiu și timp, a istoriilor noastre personale, a istoriei și geografiei din
perspectivă locală și globală, a căminelor și a călătoriilor noastre, a descoperirilor, explorărilor, a
contribuției indivizilor și a civilizațiilor la evoluția noastră.

4. CUM PLANIFICĂM/ORGANIZĂM O ACTIVITATE?

O explorare a modalităților în care comunitatea/individul își planifică și organizează activitățile, precum

și a universului produsului muncii și, implicit, a drumului pe care acestea îl parcurg.

O incursiune în lumea sistemelor și a contribuțiilor umane, a fenomenelor de utilizare/neutralizare a orței

de muncă și a impactului acestora asupra evoluției comunităților umane, în contextul formării unor
capacități antreprenoriale.

5. CU CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM?

O explorare a felurilor în care ne descoperim și ne exprimăm ideile, sentimentele, convingerile și

valorile, îndeosebi prin limbaj și prin arte.

O incursiune în lumea patrimoniului cultural național și universal.

6. CE ȘI CUM VREAU SĂ FIU?

O explorare a drepturilor și a responsabilităților noastre, a gândurilor ș năzuințelor noastre de dezvoltare

personală.

O incursiune în universul muncii, a naturii și a valorii sociale a acesteia.

O incursiune în lumea meseriilor, a activității umane în genere, în vederea descoperirii aptitudinilor și

abilităților proprii, a propriei valori și a încurajării stimei de sine.

 Structura și conținutul curriculumului pentru educația timpurie; Valori promovate;

În prezent s-a constituit o știitntă care se ocupa de constructia curriculum-ului si anume Teoria
curriculum-ului. Originea ei se afla in publicarea, in 1918, a operei americanului Franklin Bobbit.

Însă, se consideră că prima formulare a Teoriri curriculum-ului se găsește în lucrarea lui Tyler
(1950); el este considerat primul pedagog care a elaborat o formulare modrenă a teoriei curriculum-ului.

La noi, termenul a început să fie semnalat sporadic, încă din 1980, însă, din precaiție, el era evitat.
Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. Însă, deschiderea necesară a avut loc abia
după 1990 și mai ales după 1997.

Curriculum este considerat "unul dintre conceptele cheie ale peagogiei contemporane" (C. Bîrzea,
1993).

În etapa tradițională, curriculum era centrat pe cunoștințe, în etapa modernă, curriculum este centrat
pe elev. Curriculum este centrat pe copil, astfel încât acesta "devine soarele în jurul căruia gravitează
dispozitivele pedagogiei; el este centrul în jurul căruia acestea se organizează." (J. Dewey, 1997, p. 123).

Există o multitudine de definiții ale conceptului de curriculum. "Conceptul central -curriculum- are
o încărcătură de semnificații care îl plasează în zona conceptelor polisemnatice, larg disputate." Astăzi
desemnează ansamblul structurat al expiențelor de predare și de învățare (obiective, conținuturi, material
didactic, activități de predare/învățare/evaluare) planificate, oferite sub îndrumarea unei instituții de
învățământ (în interiorul și în afara acesteia) în vederea atingerii obiectivelor prestabilite.

În sens larg, Curriculum este ansamblul experiențelor de învățare prin care trece elevul pe parcursul
traseului său școlar. În sens restrâns, Curriculum reprezintă ansamblul documentelor școlare care
reglementează desfășurarea activității școlare: plan de învățământ, programa școlară, manuale, ghiduri de
aplicare etc.

Clasificarea produselor/documntelor curriculare:

 .Principale
- Planul de învățământ
- Programa școlară – Programa activităților instructiv-educative în grădiniță
- Manualul școlar
 Auxiliare
- Ghiduri metodice pentru cadrele didactice
- Caiete de muncă independentă pentru elevi
- Pachte de învățare
- Seturi multimedia
- Soft-uri educaționale

Conceptul de curriculum deschide o direcție fundamentală în proiectarea și dezvoltarea educației.

Prima instituție de învățământ cu care copiii intră în contact este grădinița- instituția menită să
ocrotească și să facă educația copiilor aflați la vârsta copilăriei mijlocii (3-6/7 ani).

Curiculumul National este alcatuit din doua segmente:

A – Curriculm nucleu 70% - constituie unicul sistem de referinţă pentru toate tipurile de evaluare externă a
şcolii şi care va fi consemnat la nivelul standardelor naţionale de performanţă.

Curriculumul nucleu reprezinta trunchiul comun, adica numarul minim de ore de la fiecare

disciplina obligatorie prevazuta in planul de invatamant.

B – Curriculum la decizia şcolii(CDS) 30% - Curriculumul la decizia scolii acopera diferenta de ore dintre

curriculum-ul si numarul minim/maxim de ore pe saptamana, pe disciplina si pe an de studiu, prevazute in
planurile-cadru de invatamant.

CDS reprezinta ansamblul proceselor educative si al experientelor de învatare pe care fiecare scoala
le propune în mod direct elevilor sai în cadrul ofertei curriculare proprii. La nivelul planurilor de învatamânt,
CDS reprezinta numarul de ore alocate şcolii pentru construirea propriului proiect curricular. Cuprinde
următoarele categorii:

B1  -  Curriculum extins – reprezinta, pentru învatamântul general, acea forma de CDS care urmareste
extinderea obiectivelor si a continuturilor din Curriculumul-nucleu prin noi obiective de referinta si noi
unitati de continut, în numarul maxim de ore prevazut în plaja orara a unei discipline. Acesta presupune
parcurgerea programei în întregime (inclusiv elementele marcate cu asterisc).

B2 – Curriculum nucleu aprofundat –  reprezintă, pentru învatamântul general, acea formă de CDS care
urmareşte aprofundarea obiectivelor de referinţă ale Curriculumului-nucleu prin noi obiective de referinta
si unităţi de conţinut, în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline. Conform Ordinului
ministrului nr. 3638/11 aprilie 2001, aprofundarea se aplică numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi
care nu reuşesc sa atingă nivelul minimal al obiectivelor prevăzute de programă în anii anteriori. Școala nu
abordează deloc segmentul de 30%, ci aprofundează exclusiv curriculum nucleu. Este recomandat pentru
elevii cu ritm lent şi moderat de învăţare. 

B3 – Curriculum elaborat de şcoală – "Opţionalul" - reprezintă, pentru învatamântul obligatoriu, acea

varietate de CDS ce constă într-o nouă disciplină şcolara; aceasta presupune elaborarea în şcoală a unei
programe cu obiective şi conţinuturi noi, diferite de acelea existente în programele de trunchi comun.

Curriculumul pentru învăţământul preşcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea asigurării:

 continuităţii în interiorul aceluiaşi ciclu curricular;
 interdependenţei dintre disciplinele şcolare (clasele I-II) şi tipurile de activităţi de învăţare din
învăţământul preşcolar;
 deschiderii spre module de instruire opţionale.

Totodată, prezentul curriculum se remarcă prin:

 extensie - angrenează preşcolarii, prin experienţe de învăţare, în cât mai multe domenii experienţiale
(Domeniul lingvistic şi literar, Domeniul ştiinţelor, Domeniul socio-uman, Domeniul psiho-motric,
Domeniul estetic şi creativ), din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învăţare;
 echilibru - asigură abordarea fiecărui domeniu experienţial atât în relaţie cu celelalte, cât şi cu
curriculum-ul ca întreg;
 relevanţă - este adecvat atât nevoilor prezente, cât şi celor de perspectivă ale copiilor preşcolari,
contribuind la optimizarea înţelegerii de către aceştia a lumii în care trăiesc şi a propriei persoane, la
ridicarea competenţei în controlul evenimentelor şi în confruntarea cu o largă varietate de cerinţe şi
aşteptări, la echiparea lor progresivă cu concepte, cunoştinţe atitudini şi abilităţi necesare în viaţă;
 diferenţiere - permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la copii
preşcolari de aceeaşi vârstă (vezi ponderea jocurilor şi a activităţilor alese şi a activităţilor de
dezvoltare personală);
 progresie şi continuitate - permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la un ciclu
de învăţământ la altul sau de la o instituţie de învăţământ la alta (consistenţa concepţiei generale,
asigurarea suportului individual pentru copii etc.).

Curriculum pentru învățământul preșcolar are în vedere atingerea următoarelor finalități ale
educației timpurii:

 Dezvoltarea liberă, integrată și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de

trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;
 Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a dobândi
cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi. Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și
experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
 Descoperirea de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea ueni imagini de
sine pozitive;
 Sprijinire copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare
acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții.

Structural, prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor didactice următoarele componente:

finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de instruire şi de
evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi 5-6/7 ani).

Finalitățile educaționale reprezintă o categorie integratoare, care se regăsesc în practicile educaționale

sub forma idealului educațional , a scopurilor educaționale și a obiectivelor educaționale.

 Idealul educațional –urmărește să atingă aspecte definitorii pentru contextul istoric și socio-
economic în care acesta urmează să se realizeze în direcția formării și educării omului.
  Scopurile educționale – sunt obiective de mare generalitate – în timp ce idealul educațional este
specific unei perioade sau epoci istorice, scopul educațional este mai variat în funcție de
diversitatea acțiunilor educaționale prin intermediul cărora acesta poate fi atins. Putem identifica
astfel scopul unei laturi a educației(intelectuală, morală, estetică etc.), a unui ciclu de învățământ
(preșcolar, primar, gimnazial etc.).
 Obiectivele educaționale – sunt o reflectare anticipată a rezultatelor învățării ele desemnând
tipurile de achiziții(cunoștințe, deprinderi, abilități, atitudini) la care educabilii trebuie să ajungă
într-un anumit interval de intruire.

În timp ce scopul educațional reprezintă o intenționalitate pe termen lung, obiectivele educaționale

pot fi atinse în perioade mai scurte de timp.

În funcție de nivelul de generalitate distingem următoarele tipuri de categorii de obisctive:

 Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi exprimă competenţele care trebuie
dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experienţiale.
 Obiectivele de referinţă, precum şi exemplele de comportament, ca exprimări explicite
rezultatelor învăţării (conceptelor, cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor, dar şi ale
competenţelor vizate) sunt fromulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experienţial în parte
(sunt derivate din cele cadru).
 Obiective operaționale – reprezinta finalități ce se urmărește a fi atinse la sfârșitul uneiactivități
de învățare și descriu comportamentul pe care preșcolarul/elevul trebuie să îl dețină la sfârșitul
activității. Sunt formulate de către cadrul didactic pentru fiecare activitate de învățare în parte, în
concordanță cu obiectivele de referință.

OBIECTIVE CADRU ȘI DE REFERINȚĂ PE DOMENII EXPERIENȚIALE

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE

Obiective cadru
- Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a semnificaţiilor structurilor
verbale orale;
- Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic,lexical, sintactic;
- Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral;
- Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri,semnificaţii mijlocite de limbajul scris.
Obiective de referință
- Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât şi în calitate de
auditor.
- Să înţeleagă şi să transmită mesaje simple; să reacţioneze la acestea.
- Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles.
- Să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect.
- Să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei, activităţii personale şi/sau a relaţiilor cu
ceilalţi şi simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.
- Să recepteze un text care i se citeşte ori i se povesteşte, înţelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive şi
estetice ale acestuia.
- Să fie capabil să creeze el însuşi (cu ajutor) structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri, mici dramatizări,
utilizând intuitive elementele expresive
- Să recunoască existenţa scrisului oriunde îl întâlneşte.
- Să înţeleagă că tipăritura (scrisul) are înţeles (semnificaţie).
- Să găsească ideea unui text, urmărind indiciile oferite de imagini.
- Să manifeste interes pentru citit.
- Să recunoască cuvinte simple şi litere în contexte familiare.
- Să recunoască literele alfabetului şi alte convenţii ale limbajului scris
- Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date.
- Să perceapă şi să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori – obiecte, imagini, forme geometrice,
tipuri de contururi etc.
- Să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii
acestora
- Să utilizeze desene, simboluri pentru a transmite semnificaţie
- Să descopere că scrierea îndeplineşte anumite scopuri, cerinţe sociale şi să se folosească de această descoperire
(ex.: recunoaşte şi respectă simboluri care avertizează asupra prezenţei/existenţei unui pericol sau care arată
direcţia, destinaţia unei clădiri/unui loc etc.)
- Să înţeleagă semnificaţia cuvintelor, literelor şi cifrelor, învăţând să le traseze.

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE
Obiective cadru
- Cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilităţii de a intra în relaţie cu
ceilalţi;
- Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter şi formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de
ceilalţi;
- Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (iniţiativă)
- Dezvoltarea abilităţii de recunoaştere, acceptare şi respect al diversităţii
- Cunoaşterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român;
- Formarea şi consolidarea unor abilităţi practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;
- Îmbogăţirea cunoştinţelor despre materiale şi caracteristicile lor, precum şi despre tehnici de lucru necesare
prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;
- Formarea deprinderilor practic-gospodăreşti şi utilizarea vocabularului specific.

Obiective de referință
- Să cunoască şi să respecte normele necesare integrării în viaţa socială, precum şi reguli de securitate personală
(ex.:importanţa alimentelor sănătoase pentru organismul uman; reguli ale activităţii şi ale jocului, în vederea
evitării unor situaţii periculoase; reguli de minimă protecţie a naturii şi pericolul încălcării lor; reguli privind
protecţia vieţii proprii şi a celor din jur etc.)
- Să-şi adapteze comportamentul propriu la cerinţele grupului în care trăieşte (familie, grădiniţă, grupul de
joacă)
- Să negocieze şi să participe la decizii comune
- Să aprecieze în situaţii concrete unele comportamente şi atitudini în raport cu norme prestabilite şi cunoscute.
- Să trăiască în relaţiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranţă, armonie,
concomitent cu învăţarea autocontrolului.
- Să descrie şi să identifice elemente locale specifice ţării noastre şi zonei în care locuieşte (elemente de relief,
aşezare geografică, obiective socio-culturale, istorice, religioase, etnice).
- Să cunoască şi să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activităţi practice.
- Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice
- Să efectueze operaţii simple de lucru cu materiale din natură şi sintetice
- Să identifice, să proiecteze şi să găsească cât mai multe soluţii pentru realizarea temei propuse în cadrul
activităţilor practice.
- Să se raporteze la mediul apropiat, contribuind la îmbogăţirea acestuia prin lucrările personale.
- Să dobândească comportamente şi atitudini igienice corecte faţă de propria persoană şi faţă de alte fiinţe şi
obiecte.
- Să capete abilitatea de a intra în relaţie cu cei din jur, respectând norme de comportament corect şi util
celorlalţi.
- Să-şi formeze deprinderi practice şi gospodăreşti.
- Să se comporte adecvat în diferite contexte sociale.
DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV
Obiective cadru
- Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene,picturi, modelaje;
- Realizarea unor corespondenţe între diferitele elemente de limbaj plastic şi forme, obiecte din mediul
înconjurător (natură, artă şi viaţa socială);
- Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură, modelaj;
- Formarea capacităţii de receptare a lumii sonore şi a muzicii;
- Formarea capacităţilor de exprimare prin muzică;
- Cunoaşterea marilor valori ale creaţiei muzicale naţionale şi universale.

Obiective de referință
- Să redea teme plastice specifice desenului.
- Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii.
- Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice.
- Să recunoască elemente ale limbajului plastic şi să diferenţieze forme şi culori în mediul înconjurător.
- Să cunoască şi să diferenţieze materiale şi instrumente de lucru, să cunoască şi să aplice reguli de utilizare a
acestora
- Să utilizeze un limbaj adecvat cu privire la diferitele activităţi plastice concrete
- Să compună în mod original şi personal spaţiul plastic, utilizând materiale şi tehnici diverse alese de el .
- Să interpreteze liber, creativ lucrări plastice exprimând sentimente estetice.
- Să privească şi să recunoască creaţii artistice corespunzătoare specificului de vârstă al copilului preşcolar şi
preocupărilor acestuia (portrete de copii, jocuri ale copiilor, scene de familie, peisaje, activităţi cotidiene ale
oamenilor)
- Să descopere lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului.
- Să diferenţieze auditiv timbrul sunetelor din mediul apropiat şi al sunetelor muzicale.
- Să diferenţieze auditiv intensitatea sunetelor din mediul apropiat şi a sunetelor muzicale.
- Să diferenţieze auditiv durata determinată a sunetelor din mediul apropiat şi a sunetelor muzicale
- Să diferenţieze auditiv înălţimea sunetelor muzicale.
- Să intoneze cântece pentru copii.
- Să cânte acompaniaţi de educatoare
- Să acompanieze ritmic cântecele.
- Să cânte cântecele în aranjamente armonico-polifonice elementare.
- Să asocieze mişcările sugerate de textul cântecului cu ritmul acestuia
- Să exprime prin mişcare starea sufletească creată de muzica audiată.
- Să exprime într-un joc impresia muzicală.
- Să improvizeze spontan, liber scurte motive sincretice: text onomatopeic + melodie, text onomatopeic +
mişcare , text onomatopeic + melodie +mişcare;.
- Să asculte şi să recunoască fragmente din creaţii muzicale naţionale şi universale, corespunzătoare specificului
de vârstă al copilului preşcolar şi preocupărilor acestuia.

DOMENIUL PSIHO-MOTRIC
Obiective cadru
- Formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi utilitaraplicative;
- Stimularea calităţilor intelectuale, de voinţă şi afective în vederea aplicării independente a deprinderilor
însuşite;
- Cunoaşterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menţinerea stării de sănătate.

Obiective de referință
- Să fie capabil să execute mişcări motrice de bază: mers, alergare, sărituri, rostogoliri, căţărări.
- Să cunoască şi să aplice regulile de igienă referitoare la igiena echipamentului.
- Să cunoască şi să aplice regulile de igienă a efortului fizic.
- Să-şi formeze o ţinută corporală corectă (în poziţia stând, şezând şi în deplasare).
- Să perceapă componentele spaţio-temporale (ritm, durată, distanţă, localizare).
- Să fie apt să utilizeze deprinderile motrice însuşite în diferite contexte.
- Să se folosească de acţiunile motrice învăţate pentru a exprima sentimente şi/sau comportamente, pentru a
răspunde la diferiţi stimuli (situaţii), la diferite ritmuri.
- Să manifeste în timpul activităţii atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiţie, fair-play.
DOMENIUL ȘTIINȚE
Obiective cadru
- Dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice;
- Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere, cifre, unităţi de măsură, întrebuinţând un vocabular
 adecvat;
- Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire, construire şi utilizare a formelor geometrice;
- Stimularea curiozităţii privind explicarea şi înţelegerea lumii înconjurătoare;
- Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin achiziţia de strategii adecvate;
- Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, precum şi stimularea curiozităţii
pentru investigarea acestuia;
Obiective de referință
- Să-şi îmbogăţească experienţa senzorială, ca bază a cunoştinţelor matematice referitoare la recunoaşterea,
denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulţimi, pe baza unor însuşiri
comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan;
- Să efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date ori găsite de el însuşi:
triere, grupare/regrupare, comparare, clasificare, ordonare, apreciere a cantităţii prin punere în corespondenţă.
- Să înţeleagă şi să numească relaţiile spaţiale relative, să plaseze obiecte într-un spaţiu dat ori să se plaseze
corect el însuşi în raport cu un reper dat.
- Să recunoască, să denumească, să construiască şi să utilizeze forma geometrică cerc, pătrat, triunghi,
dreptunghi în jocuri.
- Să efectueze operaţii şi deducţii logice, în cadrul jocurilor cu piesele geometrice
- Să numere de la 1 la 10 recunoscând grupele cu 1-10 obiecte şi cifrele corespunzătoare.
- Să efectueze operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi, în limitele 1-10.
- Să identifice poziţia unui obiect într-un şir utilizând numeralul ordinal.
- Să realizeze serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de el însuşi.
- Să compună şi să rezolve probleme simple, implicând adunarea/ scăderea în limitele 1-10.

Valori promovate de orice curriculum pentru educaţia timpurie :

• Drepturile fundamentale ale copilului (dreptul la viaţă şi sănătate, dreptul la familie, dreptul
la educaţie, dreptul de a fi ascultat şi de a se exprima liber etc.);
• Dezvoltarea globală a copilului;
• Incluziunea, ca proces de promovare a diversităţii şi toleranţei;
• Non-discriminarea şi excluderea inechităţii sociale, culturale, economice şi de gen (asigurarea
de şanse egale tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie printr-o abordare educaţională
echilibrată).

 Planul de învățământ și Metodologia de aplicare a planului de învățământ.

 Programul zilnic de activitate
 Activități pe domenii experiențiale
 Jocuri și activități didactice alese
 Activități de dezvoltare personală (rutine, tranziții, activități opționale și
activități desfășurate după-amiaza ).
Planul de învățământ este un ocument oficial, obligatoriu în care sunt prevăzute, pentru fiecare an
școlar, disciplinele de învățământ și numărul de ore aferent fiecărei discipline. Acest document are un
caracter reglator-strategic și reflectă filosofia și politica educațională a sistemului de învătământ național.
Importanța planului de învățământ este demonstrată prin efectele sale asupra tuturor celorlalte componente
ale sistemului și procesului de învățământ.

Noul plan de învăţământ are o structură pe două niveluri de vârstă şi, în contextul unei învăţări
centrate pe copil, încurajează eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul
cronologic). De asemenea, acesta prezintă o construcţie diferită, în funcţie de tipul de program al grădiniţei
(program normal şi program prelungit sau săptămânal) şi o delimitare pe tipuri de activităţi de învăţare:
Activităţi pe domenii experienţiale, jocuri şi activităţi didactice alese şi activităţi de dezvoltare personală.
 Planul de învăţământ, ca şi domeniile experienţiale, permite parcurgerea interdisciplinară, integrată a
conţinuturilor propuse şi asigură libertate cadrului didactic în planificarea activităţii zilnice cu preşcolarii.

Intervalele de vârstă (37 – 60 luni şi 61 – 84 luni), care apar în planul de învăţământ, precum şi
categoriile şi numărul de activităţi sunt rezultatul corelării realităţilor din sistem cu reperele fundamentale în
învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7 ani şi cu tendinţele la nivel mondial în
domeniu.

Intervalul de Categorii de activităţi de învăţare Nr.de Nr.ore/tură, din norma

vârstă activităţi/săptămână cadrului didactic, dedicate

categoriilor de activităţi din planul de

învăţământ

ON* OP/OS*

37 – 60 luni Activităţi pe domenii experienţiale 7 +7 2h x 5 zile = 10h

(3,1 - 5 ani)

Jocuri si activităţi didactice alese 10 +5 1,5h x 5 zile = 7,5h

Activităţi de dezvoltare personală 5 + 10 1,5h x 5 zile = 7,5h

TOTAL 22 + 22 25 h

61 – 84 luni Activităţi pe domenii experienţiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15h

(5,1 - 7 ani)

Jocuri si activităţi didactice alese 10 +5 1h x 5 zile = 5h

Activităţi de dezvoltare personală 6 + 11 1h x 5 zile = 5h

TOTAL 26 + 26 25 h

Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 3-5 ani, categoriile de activități desfășurate cu copiii
vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor în comun etc.)
și obținerea treptată a unei autonomii personale, iar pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5-7
ani, accentul se va deplasa spre pregătirea pentru școală și pentru viața socială a acestuia.

Numărul de activități zilnice desfășurate cu copiii variază în funcție de tipul de program ales de
părinți (program normal – 5 ore sau program prelungit – 10 ore), iar numărul de activități dintr-o săptămână
variază în funcție de nivelul de vârstă al copiilor (respectiv: 3-5 ani și 5-6/7 ani). Totoodată, pentru nivelul
3-5 ani, unde sunt numai 7 activități integrate sau pe discipline se recomandă alternarea activitățolor
artistico-plastice și de educație muzicală sau a acestora cu activitățile practice.
 METODOLOGIA
de aplicare a planului de învăţământ pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6/7 ani

1. Planul de învăţământ pentru nivelul preşcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea asigurării
continuităţii în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viaţa copilului.
2. Intervalele de vârstă (37 – 60 luni şi 61 – 84 luni), care apar în planul de învăţământ, precum şi
categoriile şi numărul de activităţi sunt rezultatul corelării realităţilor din sistem cu Reperele
fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7 ani şi cu tendinţele la
nivel mondial în domeniu.
3. Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacţiunile cu
ceilalţi, organizarea mediului şi activităţile/situaţiile de învăţare, special create.
4. Activităţile de învăţare reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic,
intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităţilor prevăzute în
curriculum. Desfăşurarea acestora necesită coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai
procesului de predare-învăţare-evaluare, respectiv: cadre didactice, părinţi, copii, dar şi a
colaboratorilor şi partenerilor educaţionali din comunitate a căror implicare este la fel de importantă. În
desfăşurarea acestora accentul va cădea pe încurajarea iniţiativei copilului şi a luării deciziei, pe
învăţarea prin experimente şi exersări individuale. Activităţile de învăţare se desfăşoară fie cu întreaga
grupă de copii, fie pe grupuri mici sau individual. Ele pot lua forma activităţilor pe discipline sau
integrate, a activităţilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personală. Dintre mijloacele de realizare
utilizate putem aminti: jocul liber, discuţiile libere, jocul didactic, povestirea, exerciţiile cu material
individual, experimentele, construcţiile, lectura după imagini, observarea, convorbirea, povestirile create
de copii, memorizările, precum şi alte mijloace, specifice didacticii, în funcţie de nevoile educaţionale
ale copiilor.
5. Categoriile de activităţi de învăţare prezente în acest plan de învăţământ sunt: Activităţi pe domenii de
învăţare (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline), Jocuri şi activităţi alese şi Activităţi de
dezvoltare personală.

a) Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate cu copiii în
cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de
vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă. Numărul acestora indică îndeosebi numărul maxim de
discipline care pot fi parcurse într-o săptămână (şi ne referim la disciplinele/domeniile de învăţare care pot
intra în componenţa domeniilor experienţiale respective). Astfel, considerăm că se pot desfăşura maximum 5
activităţi integrate pe săptămână, indiferent de nivelul de vârstă al copiilor Aşadar, educatoarea poate
planifica activităţi de sine stătătoare, respectiv pe discipline (activităţi de educarea limbajului, activităţi
matematice, de cunoaşterea mediului, de educaţie pentru societate, de educaţie fizică, activităţi practice,
educaţie muzicală sau activităţi artistico-plastice) sau activităţi integrate (cunoştinţelele din cadrul mai
multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în activitatea
integrată intră şi jocurile şi activităţile alese SAU cunoştinţele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite
domenii experienţiale iar jocurile şi activităţile alese se desfăşoară în afara acesteia). Este important să
reţinem faptul că ordinea desfăşurării etapelor de activităţi (etapa I, atapa a II-a, etapa a III-a etc.) nu este
întotdeauna obligatorie, cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivită.
b) Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia să socializeze
în mod progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a
matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar
individual. Practic, în decursul unei zile regăsim, în funcţie de tipul de program (normal, prelungit sau
săptămânal), două sau trei etape de jocuri şi activităţi alese (etapa I – dimineaţa, înainte de începerea
activităţilor integrate, etapa a III-a – în intervalul de după activităţile pe domenii de învăţare şi înainte de
masa de prânz/plecarea copiilor acasă şi, după caz, etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de
relaxare de după amiază şi plecarea copiilor de la programul prelungit acasă).Totodată, în unele cazuri, ele
se pot pot regăsi ca elemente componente în cadrul activităţii integrate. Reuşita desfăşurării jocurilor şi a
activităţilor didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat şi conceput mediul
educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune. Astfel, dacă
este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, educatoarea va acorda o atenţie deosebită organizării
spaţiului în centre ca: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele.
 Organizarea acestor centre se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al
copiilor. In funcţie de spaţiul disponibil, sectorizarea sălii de grupă poate cuprinde toate centrele sau cel
puţin două dintre ele în care cadrul didactic pregăteşte zilnic „oferta” pentru copii, astfel încât aceştia să
aibă posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc, în funcţie de disponibilitate şi nevoi. Materialele care se
vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă
corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Pentru etapa jocurilor şi a activităţilor
alese desfăşurate în curte, o atenţie specială va fi acordată atât organizării şi amenajării curţii de joc, cât şi
siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul respectiv şi dotările existente.
c) Activităţile de dezvoltare personală includ rutinele, tranziţiile şi activităţile din perioada după-amiezii
(pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activităţile opţionale.
Rutinele sunt activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă nevoile
de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt, activităţi de
tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz,
somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea şi se disting prin faptul că se repetă
zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi.
Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte
tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei.
Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcţie de vârsta copilului, de
contextul momentului şi de calităţile adultului cu rol de cadru didactic.
Activităţile opţionale intră tot în categoria activităţilor de învăţare, respectiv a celor de dezvoltare
personală şi se includ în programul zilnic al copilului în grădiniţă. Ele sunt alese de către părinţi, din oferta
prezentată de unitatea de învăţământ la 15 septembrie şi aprobată de către Consiliul director al unităţii.
Opţionalele pot fi desfăşurate de către educatoarele grupei sau de un profesor specialist, care va lucra în
echipă cu acestea. Programa unei activităţi opţionale poate fi elaborată de educatoarea/profesorul care
urmează să o desfăşoare şi, în acest caz, va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel
care predă opţionalul respectiv din oferta de programe avizate deja de MECT sau de ISJ.
Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii (activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare,
recreative, de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor) sunt tot activităţi de învăţare. Acestea respectă ritmul
propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile individuale ale lui şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema
proiectului şi cu celelalte activităţi din programul zilei.
Jocul este activitatea fundamentală a copilului pe care se sprijină atât rutinele cât şi tranziţiile şi,
evident, activităţile de învăţare. El influenţează întreaga conduită şi prefigurează personalitatea în plină
formare a acestuia. Aşadar, mijloacele principale de realizare a procesului instructiv-educativ la nivel
antepreşcolar şi preşcolar sunt: jocul, (ca joc liber, dirijat sau didactic), activităţile didactice de
învăţare.
Programul anual de studiu se va organiza în jurul a şase mari teme: Cine sunt/ suntem?, Când, cum şi
de ce se întâmplă?, Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/ organizăm o activitate?, Cu
ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? şi Ce şi cum vreau să fiu?

Programul zilnic de activitate

 CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE SPECIFICE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR

Sintagma activitate de învățare are o dublă semnificație:

 În sens larg, denumește denumește orice tip de activitate în care copilul se află într-o situație de
învățare. În acest caz, activitățile de învățare cuprind jocuri și activități alese, activități de învățare
propriu-zise, activități opționale și xtinderi, activități recreative și de relaxare, activități de dezvoltare
a aptitudinilor individuale și activități recuperatorii.
 În sens restrâns, înlocuiește termenul de activități comune(activități obligatorii). Nu se mai numesc
comune deoarece nu mai au caracter exclusiv frontal, educatoarea putând desfășura activitatea și pe
grupuri mici de copii. Aceste actvități de învățare se desfășoară pe baza unui demers didactic riguros,
ceea ce solicită atenția și capacitatea de concentrare a copiilor. Durata acestor activități nu poate
depăși anumite limite (maximum 15-20 minute l grupa mică, 20-25 de minute la grupa mijlocie și
30-45 de minute la grupa mare).

TIPURI DE ACTIVITĂȚI DIDACTICE DE ÎNVĂȚARE (DUPĂ SARCINA DIDACTICĂ)

1. Activitate didactică pe dredare-învățare de noi cunoștințe

 Secvențele didactice în care educatoarea comunică noi cunoștințe dețin ponderea cea mai
mare în activitate comparativ cu celelalte secvențe;
 Copiii își însușesc cunoștințe noi;
 Se formează și se dezvoltă capacității instrumental-operaționale, comportamente noi;
2. Activitate didactică de formare a deprinderilor și priceperilor intelectuale/practice
 Secvențele didactice de activitate independentă a copiilor are ponderea cea mai mare
comparativ cu celelalte secvențe;
 Educatoarea are rolul de a preciza temele, de a descrie și explica etapele și a demostra
modelul de realizare a activității;
 3. Activitate didactică de consolidare a cunoștințelor și deprinderilor
 Sarcina didactică dominantă este fixarea/consolidarea, aprofundarea și aplicarea
cunoștințelor și deprinderilor dobândite anterior, prin repetarea și sistematizarea lor pe
baza activității independente a copiilor;
 Scopul este atât de lărgire a ariei de cunoșințe cât și aprofundarea și fixarea cunoștințelor,
deprinderilor și priceperilor precum și acoperirea lacunelor, corctarea confuziilor și
neînțelegerile prin explicații suplimentare;
4. Activitate didactică de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor
 Sarcina didactică o reprezintă, pe lângă consolidarea cunoștințelor, deprinderilor și
priceperilor și ordonarea, sistematizarea, completarea și transferul conținuturilor cuprinse
în mai multe activități anterioare (sunt numite activități de sinteză sau activități finale).
 Se realizează printr-o abordare interdisciplinară și transdisciplinară care va favoriza
coerența conținuturilor;
5. Activitate didactică de evaluare a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor.
 Sarcina didactică oferă posibilitatea realizării unu feed-back constând în identificarea
măsurii în care au fost realizate obiectivele propuse;
 Oferă posibiliateta identificării modificărilor propuse la nivelul cunoștințelor, priceperilor
și deprinderilor.

Categorii de activități de învățare:

a) Activități pe domenii experiențiale (ADE)

Activitățile pe domenii experiențiale sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate cu copiii
în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de
vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă. Numărul acestora indică îndeosebi numărul maxim de
discipline care pot fi parcurse într-o săptămână (şi ne referim la disciplinele/domeniile de învăţare care pot
intra în componenţa domeniilor experienţiale respective). Astfel, considerăm că se pot desfăşura maximum 5
activităţi integrate pe săptămână, indiferent de nivelul de vârstă al copiilor Aşadar, educatoarea poate
planifica activităţi de sine stătătoare, respectiv pe discipline (activităţi de educarea limbajului, activităţi
matematice, de cunoaşterea mediului, de educaţie pentru societate, de educaţie fizică, activităţi practice,
educaţie muzicală sau activităţi artistico-plastice) sau activităţi integrate (cunoştinţelele din cadrul mai
multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în activitatea
integrată intră şi jocurile şi activităţile alese SAU cunoştinţele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite 19
domenii experienţiale iar jocurile şi activităţile alese se desfăşoară în afara acesteia). Este important să
reţinem faptul că ordinea desfăşurării etapelor de activităţi (etapa I, atapa a II-a, etapa a III-a etc.) nu este
întotdeauna obligatorie, cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivită.

Activitățile integrate sunt activități de învățare care fac să interrelaționeze diverse elemente pentru a
constitui un tot armonios, de nivel superior, pentru a aduce părți separate într-un întreg unitar, funcțional,
armonios. La nivel curricular integrarea presupune eliminarea barierelor dintre obiectele de studiu prin
punerea în relație a acestora (cu scopul de a evita izolarea lor tradițională) și stabilirea de relații de
convergență între cunoștințele, capacitățile, competențele, aptitudinile, valorile ce aparțin unei discipline
școlare distincte. Pornind de la experiența de viață și de la cunoștințele anterioare însușite de diferite
domenii ale cunoașterii copiii au posibilitatea prin rezolvarea de "probleme" cu care se confruntă să
interpreteze, să reflecteze asupra conținuturilor învățării.

Integrarea se poate realiza la nivel multi/pluridisciplinar ( o temă care aparține unui domeniu este
supusă analizei din perspeciva mai multor discipline, acestea rămânând independente însă unele în raport cu
altele, fiecare obiect de studiu contribuind, în funcție de specificul propriu, la clarificarea temei investigate),
la nivel interdisciplinar (presupune ignorarea limitelor stricte ale obiectelor de studiu axându-se pe teme
comune diferitelor discipline și prin centrarea pe obiective de învățare care vizează formarea și dezvoltarea
competențelor cheie – învățarea pe tot parcursul vieții, gândirea critică, comunicativitatea, lucrul în echipă)
și la nivel transdisciplinar (presupune dezvoltarea personală, integrală a copiilor, centrarea pe viața reală, pe
problemle semnificative, așa cum apar ele în context cotidian, renunțarea completă la limitele disciplinelor
de studiu, pornind de la necoile, interesele și caracteristicile individuale ale copiilor, furnizând metode și
tehnici de muncă intelectuală și ajutându-l să-și organizeze fiecare dintre demersurile sale în situații
diverse).

Indiferent de nivelul de integrare la care se situează o anumită activitate de învățare proiectarea

tematică furnizează contexte de organizare progresivă a activităților în funcție de dezvoltarea copiilor, de
interesele acestora și de gradul de cunoaștere a temei propuse; proiectele tematice presupun abordarea
realității printr-un demers globalizat, holist în care granițele dintre categoriile și tipurile de activități dispar,
se topesc într-un demers unitar, în cadrul căruia tema poate fi investigată cu mijloacele diferitelor științe.

La nivelul curriculum-ului preșcolar integrarea poate îngloba toate activitățile care se desfășoară pe
parcursul unei zile, activitățile liber alese (ALA) și activitățile pe domenii experiențiale (ADE), activitățile
pe domenii experiențiale (ADE) dintr-o zi sau activitatea de bază – o anumită activitate didactică dintr-un
domeniu experiențial (ADE) în care sunt înglobate elemente din mai multe domenii experiențiale (DE),
indiferent de programul zilei.

Activități didactice pe discipline de învățământ și pe domenii experiențiale:

 Domeniul Limbă și Comunicare (DLC) –Activități de educarea limbajului ( Povestirea;

Lectura educatoarei; Jocul didactic; Jocul-exercițiu; Convorbirea; Memorizarea; Lectura după
imagini);
 Domeniul Științe (DȘ) – Activități matematice (activități pe bază de exerciții; jocul didactic;
jocul logico-matematic);
- Acivități de cunoașterea mediului (observarea; lectura după imagini;
lectura educatoarei; convorbirea; jocul didactic);
 Domeniul Om și Societate (DOS) – Activități de educație pentru societate (povestirea; lectura
după imagini; memorizarea; jocul didactic; jocul de rol);
- Activități practice (activități pe bază de exerciții);
 Domeniul Psihomotric (DPM) – Activități de educație fizică (activități pe bază de exerciții;
jocuri de mișcare);
 Domeniul Estetic și Creativ (DEC) – Activități de educație muzicală (activități pe bază de
exerciții; jocul muzical; jocul cu cântec și mișcare; audiții);
- Activități artistico-plastice (desen; pistură; modelaj).

b) Jocuri și activități didactice alese (ALA)

Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia să
socializeze în mod progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia
îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi
şi chiar individual. Practic, în decursul unei zile regăsim, în funcţie de tipul de program (normal, prelungit
sau săptămânal), două sau trei etape de jocuri şi activităţi alese (etapa I – dimineaţa, înainte de începerea
activităţilor integrate, etapa a II-a – în intervalul de după activităţile pe domenii de învăţare şi înainte de
masa de prânz/plecarea copiilor acasă şi, după caz, etapa a III-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare
de după amiază şi plecarea copiilor de la programul prelungit acasă). Totodată, în unele cazuri, ele se pot pot
regăsi ca elemente componente în cadrul activităţii integrate.
 Reuşita desfăşurării jocurilor şi a activităţilor didactice alese depinde în mare măsură de modul în
care este organizat şi conceput mediul educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se
orienteze, să-l invite la acţiune. Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, educatoarea
va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre/arii ca: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol,
Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele. Organizarea acestor centre se va face ţinând cont de
resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al copiilor. In funcţie de spaţiul disponibil, sectorizarea
sălii de grupă poate cuprinde toate centrele sau cel puţin două dintre ele în care cadrul didactic pregăteşte
zilnic „oferta” pentru copii, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc, în
funcţie de disponibilitate şi nevoi.
Materialele care se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci
atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Pentru etapa
jocurilor şi a activităţilor alese desfăşurate în curte, o atenţie specială va fi acordată atât organizării şi
amenajării curţii de joc, cât şi siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul respectiv şi dotările existente.
Ariile sunt spații educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerle de joc pe care le
oferă acestora. Este important ca ariile să fie aranjate astfel încât să exprime ordine și siguranță pentru copil.
Așadar, jocurile și jucăriile trebuie să fie ordonate dar accesibile copiilor care vor învăța să le aranjeze la
locul lor după ce le-au folosit. De asemenea, un joc început nu se ăntrerupe iar o construcție neterminată nu
se descompune, pentru că valoarea produsului propriu este mai importantă pentru copii decât ordinea în sine.

Tipuri de centre/ arii/ sectoare și activități:

 Construcții cu cuburi (un covor și un raft în care sunt așezate cuburi de diferite mărimi și forme).
Este o zonă consacrată cuburiloe mari, cu ajutorul cărora copilul poate realiza diferite construcții pe
covor, implicând imginația și spiritul său creator, exersând mișcările largi și cele fine.
Activități: jocuri de construcție (mozaic, lego, vitocomb, rotodisc, etc.)
 Joc de rol/imaginație/aria casei (o casă mică din carton sau lemn, cu obiecte de mărimea copiilor,
ustensile și mobilier, truse difrite pentru dramatizare, costume, măști, etc.). Este locul unde copiii
desfășoară activități casnice și exersează diferite roluri sociale. Îți dezvoltă deprinderi de cooperare,
de comunicare, de limbaj, de manipulare a obiectelor de uz caznic, și exersează imaginația, învață să
se exprime artistic.
Activități: La magazin, La școală, În vacanță, De-a poștașul, Dramatizări etc.
 Zona senzorială/ nisip și apă (un vas mare cu nicip și un lighean cu apă, diferite forme cu care se
pot juca). Este zona care stimulează fantezia și imaginația copilului. Acesta își dezvoltă capacitatea
tactil –kinestezic, își dezvoltă musculatura și își îmbunătățește coordonarea senzorio-motorie.
Activități: construcții din nisip umed și apă
 Joc de masă (măsuță și raft în care se găsesc jucării mici și jocuri de masă). Este o zonă în care
copilul capătă achiziții în toate domeniile: cognitiv, socio-afectiv, fizic.
Activități: puzzle, lego, domino, jocuri cu imagini, jocuri cu materiale a căror utilizare contribuie la
formarea deprinderilor practice-de îmbinare, tăiere, clasificare, punere în corespondență- precum și
la dezvoltarea percepțiilor de culoare, mărime, formă etc.
 Biblioteca/ zona liniștită/ colțul cărții și al poveștii ( rafturi cu cărți, caiete, instrumente de scris,
imagini pe teme diferite, măsuță). Această zonă are două mari roluri în grădiniță: să apropie copilul
de carte și de simbolurile limbajului și să ajute copilul să se echilibreze, să se odihnească în anumite
momente.
În acest sector copiii fac cunoștință în mod organizat cu cartea și cuvântul. Ei învață ce reprezintă ea,
care ste valoarea ei și cum trebuie să o folosească. Cu cât copiii se vor apropia mai repde și mai
adecvat de cuvântul scris din cărți, vor reuși să descifreze mai repede scrisul și cititul în perioada
școlară.
Activități: lectura după imagini, repovestirea, poveste creată de copii, audiție(povești, cântece etc.),
jocuri didactice de identificare a literelor și a cifrelor, exerciții grafice, jocuri concurs, etc.
  Arte plastice (acuarele, guașe, tempera, hârtie albă și colorată, lipici, ață, măsuță și raft în care sunt
așezate în ordine toate materialele). În această zonă copiii realizează activități e desen, dactilopictură,
activități practice, colaje. Este o zonă liniștită, simplă, care trezește imaginația și spiritul creator al
copilului.
Activități: pictură sau desen din imaginație; modelaj, audiții muzicale; vizionări filme pentru copii,
desene animate, spectacole pentru copii, etc; dactilopictură; jocuri ritmico-melodice de mișcare;
colaje; confecționarea unor lucrări din hârtie, materiale din natură, materiale textile etc.
 Știință/ colțul naturii vii (plante, mici animale de casă, acvariu cu peștișori, semințe, vase pentru
experimente etc. ). Aici etse locul unde copiii își asumă diferite responsabilități, realizează mici
experiențe sub îndrumarea educatoarei, fac diferite observații.
Activități: jocuri senzoriale (Spune ce ai gustat), jocuri intelectuale, jocuri logico-matematice;
convorbiri libere problematizante (Dacă astăzi ninge; Dacă faci focul, etc); Observarea unor
experimente simple( evaporarea, topirea, amestecarea etc.)

c) Activități de dezvoltare personală (ADP)

Activităţile de dezvoltare personală includ rutinele, tranziţiile şi activităţile din perioada după-
amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activităţile opţionale.

• Rutinele sunt activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă
nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt,
activităţi de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de
prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea şi se disting prin faptul că se repetă
zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi. La întâlnirea de dimineaţă accentul
va cădea, printre altele (calendarul naturii, prezenţa etc.), pe:

 Autocunoaştere (Stimă de sine, imagine de sine – Cine sunt eu/cine eşti tu?, Sunt creativ!,
Fluturasul, Etichete bune, etichete rele; Inimioara de prescolar/scolar).
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare - comunicare asertivă – Învăţ să spun NU fără să îi
deranjez pe cei din jur; comunicare cu colegii/părinţii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?;
Cum spun mulţumesc?; Cum cer iertare?; Cum mă împac cu prietenul meu?; Unele secrete nu trebuie
păstrate niciodată…, în cine pot avea încredere?; Comunic în oglindă; Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!;
Mima ( comunicarea verbală şi non-verbală a propriilor trăiri şi sentimente) Sunt vesel/trist pentru că…; Azi
mi-a plăcut/nu mi-a plăcut la tine…pentru că…; Tristeţea/veselia în culori şi forme.
 Managementul învăţării prin joc - Motivarea copilului pentru a deveni şcolar - Vreau să fiu şcolar;
Continuă povestea....; Meseria de elev; Cum aş vrea să fie învăţătoarea mea; Eu, când voi fi şcolar....
 Dezvoltarea empatiei - Dacă tu eşti bine şi eu sunt bine!; Cum să îmi fac prieteni?; Ba al meu, ba al
tău; Cinci minute eu, cinci minute tu; Cum îmi aleg prietenii?; Îmi ajut prietenul?; Suntem toleranţi; Azi mi
s-a întâmplat…; Cum v-aţi simţi dacă cineva v-ar spune…?, Cum să fac surprize celor dragi etc.
 Luarea deciziilor în funcţie de anumite criterii şi încurajarea alegerilor şi a găsirii a cât mai multe
variante de soluţii la situaţiile apărute - Hei, am şi eu o opinie!, M-am certat cu prietenul meu – ce pot să
fac?, Vreau…, îmi permiţi?, La răscruce de drumuri...
 Medierea conflictelor - Învăţ să lucrez în echipă, Singur sau în grup?, Fără violenţă!, Fotograful.

• Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte
tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei.
Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcţie de vârsta copilului, de
contextul momentului şi de calităţile adultului cu rol de cadru didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei
activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţi care se desfăşoară pe muzică sau în ritmul dat de
recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activităţi în care se execută concomitent cu
momentul de tranziţie respectiv un joc cu text şi cânt cu anumite mişcări cunoscute deja de copii etc.

• Activităţile opţionale intră tot în categoria activităţilor de învăţare, respectiv a celor de dezvoltare
personală şi se includ în programul zilnic al copilului în grădiniţă. Ele sunt alese de către părinţi, din oferta
prezentată de unitatea de învăţământ la 15 septembrie şi aprobată de către Consiliul director al unităţii.
Opţionalele pot fi desfăşurate de către educatoarele grupei sau de un profesor specialist, care va lucra în
echipă cu acestea. Programa unei activităţi opţionale poate fi elaborată de educatoarea/profesorul care
urmează să o desfăşoare şi, în acest caz, va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel
care predă opţionalul respectiv din oferta de programe avizate deja de MECT sau de ISJ. Timpul afectat unei
activităţi opţionale este acelaşi cu cel destinat celorlalte activităţi din programul copiilor. În acest context, se
va desfăşura cel mult un opţional pe săptămână, pentru copiii cu vârste între 37 – 60 luni (3- 5 ani) şi cel
mult două, pentru copiii cu vârste între 61 – 84 luni (5 – 7 ani). Activităţile opţionale se desfăşoară cu
maximum 10-15 copii şi au menirea de a descoperi şi dezvolta înclinaţiile copiilor şi de a dezvolta abilităţi,
ca o premiză pentru performanţele de mai târziu. Grupele de copii participanţi la un opţional vor cuprinde
10- 15 preşcolari.

• Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii (activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare,

recreative, de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor) sunt tot activităţi de învăţare. Acestea respectă ritmul
propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile individuale ale lui şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema
proiectului şi cu celelalte activităţi din programul zilei.

2. PROIECTAREA, ORGANIZAREA ȘI REALIZAREA ACTIVITĂȚILOR LUDICE

ȘI DE ÎNVĂȚARE

 Jocul-principala formă de organizare a procesului de învățământ în grădiniță

La vârsta preșcolară, jocul satisface în cel mai înalt grad, nevoia de activitate a copilului, nevoie
generată de trebuițe, dorințe, tendințe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică. Sub o formă sau alta,
jocul se regăsește la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri. Din aceste considerente, în
grădinițe, jocul este activitatea fundamentală. Prin joc se manifestă, se exteriorizează întreaga viață psihică a
copilului, se exprimă cunotiințele, emoțiile, dorințele, chiar și acelea care nu pot fi satisfăcute imediat. Jocul
reprezintă, de asemenea, una dintre modalitățile prin care copilul caută să recunoască realitatea
înconjurătoare. Acesta constituie, în esență, principala modalitate de formare și dezvoltare a capacităților
psihice ale copilului. Acționând asupra obiectelor și ființelor din jur, copilul cunoaște treptat această lume,
își satisface nevoia de mișcare și înțelegere, dobândește încredere în forțele proprii, se definește pe sine ca
personalitate.
În joc,copilul este independent, nu are nevoie de sprijinul adultului, se poate întrece cu prietenii sau
colegii- care-i sunt egali. El nu mai este la discreția autorității adultului, ci are câmp de manifestare deplină a
intelectului, a vorbirii, a imaginației, a voinței, a activității. În joc, adultul are doar rolul de sursă de
inspirație pentru copil.
Jocul este o activitate umană conştientă şi are caracter universal, permanent şi polivalent. Pornind
din polisemia cuvântului joc, ne dăm seama de importanţa acestuia în viaţa omului: joc de societate, joc de
cuvinte, joc de şah, jocuri olimpice, joc de cărţi, joc de scenă, a juca un joc mare (periculos), a-şi pune
capul/viaţa în joc, a face jocul cuiva, jocul cu viaţa şi cu moartea, jocul dragostei, jocul de-a şcoala, etc.
Jocul activează la copiii funcţii mintale şi motrice:
 Funcţia principală este realizarea eului, manifestarea personalităţii;
 Funcţiile secundare au rolul de divertisment, de element odihnitor, relaxator.
Jocul este o formă de manifestare a copilului şi agent de transmitere a ideilor, a obiceiurilor şi tradiţiilor de
la ogeneraţie la alta. În joc copilul se detaşează de la realitatea obiectivă, se transpune într-o lume creată de
fantazia şi imaginaţia sa.
Jean Piaget consideră că jocul este o modalitate de adaptare, adică asimilare şi acomodare. El
stabileşte următoarele funcţii ale jocului:
 Funcţie de adaptare – cea mai importantă – se realizează prin asimilarea realului la eu şi prin
acomodare, prin imitaţie, a eului la real;
 Funcţie formativă şi informativă;
 Funcţie de descărcare a energiilor şi de rezolvare a conflictelor afective, adică funcţie catartică;
 Funcţie de socializare a copilului.

Noţiunea de activitate ludică nu este sinonim cu jocul, ci cu categoria de activitate instructiv-

educativă, specifică învăţământului preşcolar, centrată pe promovarea spiritului jocului. Componenta
instructiv-educativă se realizează prin obiectivele urmărite sistematic, iar componenta joc se realizează prin
modul de desfăşurare, prin elemente –surpriză, prin elemente de mişcare şi de relaxare, prin participarea
tuturor copiilor în ritmul propriu.
În grădiniţă, activităţile ludice se realizează prin:
 Activităţi la alegerea copiilor;
 Activităţi de învăţare dirijată;
 Alte tipuri de activităţi (de după-masă)
Activităţile la alegerea copiilor, care sunt libere şi recreative, se realizează prin joc şi prin activităţi
ocupaţionale.
Jocul, prin natura lui, are următoarele valenţe formative:
 Dezvoltă spiritul de observaţie şi de investigaţie al copilului;
 Dezvoltă gândirea logică, creativă şi flexibilă;
 Cultivă imaginaţia;
 Dezvoltă memoria;
 Formează conduita morală
Activităţile ocupaţionale se realizează la sugestia educatoarei sau din iniţiativa copiilor. Prin astfel de
jocuri copii se apropie de activităţile zilnice, practice. Se pot realiza pe grupuri mici de copii, care sunt
omogene şi permite tratarea diferenţiată a copiilor.
Activităţile de învăţare dirijată (Comune sau obligatorii) au următoarele forme de realizare:
 Joc simbolic – joc de manipulare, de imitare, de creaţie;
 Joc cu reguli.
Privind subiectul acestor activităţi, putem vorbi de:
 jocuri distractive;
 jocuri de mişcare;
 jocuri libere.
În învăţământul preşcolar trebuie incluse şi activităţi complementare, activităţi de după-amiază, care
reprezintă odihnă activă şi exersarea anumitor capacităţi fiziologice. Acestea se organizează după activităţile
dirijate sub forma jocurilor distractive, a jocurilor de mişcare, a audiţiilor şi vizionărilor, a jocurilor de
dramatizare, etc. Acesta activităţi continuă, completează, aprofundează cunoştinţele şi deprinderile
dobândite, sau pregătesc din punct de vedere psihologic următoarele activităţi dirijate.
Printre mijloacele folosite în activitatea cu copilul, jucăria ocupă un loc important, ea fiind necesară
pentru a face acțiunile copiilor reale: "șoferul" are nevoie de un "automobil", "aviatorul" de un "avion".
Toate acestea sunt legate de o particularitate psihologică interesantă și anume aceea că trăirile celor antrenați
în joc sunt întotdeauna adevărate, sincere, acțiunile lor sunt reale.
Menirea fundamentală a jucăriei este aceea de a oferi copilului posibilitatea să acționeze,
exprimându-și idile și sentimntele lor. Jucăriile reușite îl stimulează pe copil să gândească, ridică în fața lui
diferite probleme și acest fapt contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive.
Rolul educativ general al jucăriilor este atât de a antrena mișcările, exersează organele de simț, dar
ele au și o altă valoare, dezvoltă gândirea, operațiile prematematice (grupare, scriere, clasificare etc.),
relațiile cauzale și spațiale dintre obiecte și multe alte cunoștințe, deprinderi și capacități.
Jucăriile se pot împărți în mai multe categorii:
 jucării distractive
 jucării muzicale
 jucării tehnice
 jucării teatrale
La copiii de 3-4 ani importante sunt jucăriile, păpușile, accesoriile de menaj, jucăriile mobile,
containerele, diversele obiecte care înlocuiesc în mod avantajos jucăriile (cutii, sticluțe de plastic, dopuri
etc.). Toate acestea permit copilului să stabilească anumite raporturi dobândind, prin participarea întregului
corp, experiențe cu privire la: greutăți, volume, culoare, mărime, formă, rezistența materialelor, se
familiarizează cu noțiunea de echilibru.
Jucăriile ca și materialele didactice, reprezintă instrumente car utilizează corespunzător, în contextul
oportun, pot contribui semnificativ la dezvoltarea copiilor și la atingerea obiectivelor propuse prin
curriculum.
La grupa de 5-6/7 ani, rolul educatoarei este și acela de a antrena copilul să perceapă raporturi între
mărimi, greutăți, volume, distanțe, poziții și direcții și acela de a-l implica pe copil în rezolvarea de situații
problematice. Exemplu: se pot organiza experimente în cadrul colțului de Nisip și apă pentru a explora
fenomenul plutirii corpurilor.
Clasificara jucăriilor:
 Jucării care dezvoltă motricitatea – îl jută pe copil să se servească într-o manieră armonioasă de
corpul său. Unele vizează motricitatea fină, adică ușurința de a se servi de mâinile sale.
 Jucării care dezvoltă creativitatea și imaginația – a crea înseamnă a concepe, a învăța, a pune noul
acolo unde nu există. Toate jucăriile (acelea care sunt bune) ar trebui să permită copilului să-și
exprime creativitatea. Copilul adoră să pună împreună elementele care nu au fost prevăzute pentru
aceasta, să scoată din funcție obiecte și ă inveteze moduri noi de a se servi de aceasta.
 Jucării care dezvoltă afectivitate. Aceste jucării permit copilului să-și exprime afecțiunea, tandrețea
și de asemenea, uneori chiar, agresivitatea. Pentru că el, copilul poate în mod liber să
trăiască/retrăiască sentimentele sale cu o jucărie care nu ține ranchiună etc. În mod progresiv copilul
se înțelege mai ine pe sine și își găsește echilibrul.
 Jucării care dezvoltă imitația. Imitația este procesul esențial prin care copilul se apropie și înțelege
lumea care îl înconjoară, lumea adulților. Foarte tânăr, el pare că vorbește la telefon, o imită pe
mama sa hrănindu-și păpușa sau se joacă de-a doctorul care face injecții.
 Jucării care dezvoltă capacitatea senzorială și intelectuală. Evident este cazul tuturor jucăriilor,
pentru că ele permit jocul care este el însuși indispensabil dezvoltării intelectuale a copilului.
Inteligența celui mic este mai întâi de toate o inteligență senzorială, motrică, afectivă.

Jocul didactic
Jocul didactic este o activitate dirijată în grădiniţă, dar şi o metodă didactică, dacă este utilizat în
structura unei alte activităţi obligatorii. Jocul didactic implică următoarele procese psihice: gândirea cu
operaţiile ei (analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea); memoria;atenţia şi spiritul de observaţie; voinţa;
imaginaţia; limbajul.
Prin jocul didactic educatoarea are ocazia de a consolida, de a preciza şi de a verifica cunoştinţele
copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. Jocul didactice are o componentă informativă şi una
formativă.
 Vizând caracterul informativ, structura jocului didactic constă din:
1. Conţinutul jocului
2. Sarcina didactică
3. Regulile jocului
4. Acţiunile de joc

1. Conţinutul jocului reprezintă cunoştinţele, în marea lor majoritate asimilate anterior, în grade
diferite, în funcţie de care jocul are menirea de a le consolida şi de a le verifica. Există însă şi jocuri
care au ca sarcină achiziţionarea de noi cunoştinţe referitoare la culori, la relaţii dimensionale, la
orientarea în spaţiu şi în timp, etc.
2. Sarcina didactică este problema intelectuală centrală pe care copiii trebuie să o rezolve. Ea
declanşează operaţii intelectuale precum: recunoaşterea, descrierea, reconstituirea, comparaţia, etc.
3. Sarcina didactică se concretizează prin regulile de joc. Ele arată cum trebuie rezolvată o problemă,
căile de organizare ale acţiunii ludice; prin ele se exprimă cerinţele care dirijează acţiunile copiilor,
indică acţiunile de joc şi succesiunea lor, reglementează distribuirea rolurilor şi relaţiile dintre copii,
stimulează manifestările comportamentale ale participanţilor la joc.
4. Acţiunile de joc (elementele sau procedeele de joc) sunt miloacele prin care jocul devine o acţiune
plăcută, distractivă şi relaxantă. Ele antrenează copiii la o activitate intelectuală care nu se
conştientizează ca efort, ele dinamizează participarea şi favorizează realizarea performanţelor.
Caracterul formativ al jocului didactic constă în exersarea şi perfecţionarea senzaţiilor şi a percepţiilor,
antrenarea memoriei, dezvoltarea gândirii, exersarea limbajului.
Jocul didactic are şi valenţe educative ca: influenţează comportamentul copiilor, mai ales prin
respectarea regulilor, aceştia învaţă conduita civilizată; se realizează o formă de socializare a copiilor.
Cerinţele jocului didactic sunt:
- rezolvarea corectă a sarcinilor,
- puterea de stăpânire,
- spirit disciplinat,
- respectarea partenerului,
- spirit critic şi cooperant.
Structura jocurilor didactice
Ca activitate didactică dirijată, jocul didactic impune următoarele: proiectarea judicioasă, într-o
succesiune de activităţi care asigură însuşirea cunoştinţelor ce vizează conţinutul jocului; cunoaşterea
tuturor aspectelor ale jocului; procurarea şi/sau confecţionarea materialului didactic necesar şi adecvat.
Selectarea jocului se face în funcţie de obiectivele propuse şi de caracteristicile grupei de copii. În
funcţie de acestea trebuie alese şi materialele didactice, care trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
accesibilitate, adecvare la conţinutul jocului, simplitate, claritate, atractivitate, vizibilitate din orice poziţie,,
valoare artistică, etc.
Etapele jocului didactic sunt următoarele:
1. Organizarea jocului: presupune asigurarea unui cadru adecvat conţinutului jocului şi acţiunilor
copiilor. Totodată acum se face pregătirea şi antrenarea copiilor pentru jocul ce urmează.
2. Desfăşurarea jocului conţine o serie de secvenţe în care este prezentat jocul, se realizează
familiarizarea copiilor cu jocul şi antrenarea lor la o participare activă, efectivă. Principalele
momente organizatorice ale desfăşurării jocului sunt:
a) Introducerea în activitate constă în: captarea atenţiei copiilor, utilizându-se un element
surpriză, o noutate, un scurt dialog care le mobilizează imaginaţia, o jucărie care va avea rol
specific în desfăşurarea propriu-zisă a jocului.
b) Familiarizarea copiilor cu jocul
c) Etapa principală a jocului didactic este desfăşurarea propriu-zisă a acestuia.
3. Încheierea jocului didactic

 Structura și conținutul pentru: planificarea anuală/ planificarea calendaristică; proiectele

tematice; proiectele de activitate (integrate sau pe discipline);

a) Planificarea anuală / planificarea calendaristică

 Planificarea calendaristică oferă o perspectivă mai îndelungată asupra predării, asigurând parcurgerea
ritmică a materiei prevăzute de programa şcolară. Realizarea planificării presupune o viziune de ansamblu
asupra tipului de activitate/obiectului de studiu, cunoaşterea temeinică a conţinuturilor şi a obiectivelor de
referinţă.
În învăţământul preprimar planificarea reprezintă o activitate laborioasă desfăşurată de fiecare educator
pentru aplicarea curriculumului, pentru desfăşurarea coerentă şi eficientă a procesului de învăţământ şi
prezintă câteva particularităţi.
Documentul care stă la baza planificării este Curriculumul pentru învăţământ preşcolar care prezintă
finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi oferă sugestii în ceea ce priveşte strategiile de instruire şi
evaluare pentru fiecare nivel de vârstă, iar în cazul grădiniţelor care aplică alternativele educaţionale se
adaugă şi elementele specifice.
Proiectarea anuală este o proiectare eșalonată, reprezentând perspectiva întregului în ceea ce privește
predarea-învățarea disciplinelor/categoiilor de activități și presupune asigurarea unei corelații optime între
planul-cadru de învățământ și programa școlară.
Planificarea trebuie să respecte:
a) aplicarea noii clasificării a activităţilor (activităţi pe domenii experienţiale, jocuri şi activităţi
didactice alese, activităţi de dezvoltare personală);
b) organizarea conţinuturilor în jurul celor şase teme:
 „Cine sunt/suntem?”,
 „Când, cum şi de ce se întâmplă?”,
 „Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?”,
 „Cum planificăm/ organizăm o activitate?”,
 „Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?”,
 „Ce şi cum vreau să fiu?”.
c) diversificarea planificării în funcţie de complexitatea temei abordate şi de interesul copiilor
pentru tema respectivă, pe durate diferite de timp, de exemplu:
 planificarea anuală a maximum 7 proiecte tematice cu o durată de maximum 5 săptămâni pe proiect;
 planificarea anuală a unui număr mai mare de proiecte cu o durată de 1-3 săptămâni;
 planificarea săptămânală a unor teme de interes pentru copii;
 planificarea unor proiecte de durată foarte scurtă, respectiv de o zi.
 transsemestriale.
Pentru întocmirea planificării, documentele curriculare din ciclul preşcolar insistă pe acordarea unei
importanţe deosebite dezvoltării globale a copilului, activităţile pe care ni le propunem trebuie să stimuleze
copilul din toate punctele de vedere.
În acest sens, activităţile pe domenii experienţiale se pot desfăşura ca activităţi integrate (maximum 5
pe săptămână) sau pe discipline ca activităţi de sine stătătoare (educarea limbajului, activitate matematică,
de cunoaşterea mediului, de educaţie pentru societate, de educaţie fizică, activitate practică, educaţie
muzicală sau activitate artistico-plastică).
Realizarea planificărilor calendaristice prezintă numeroase avantaje:
 oferă o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a conţinuturilor şi de realizare a
obiectivelor prin intermediul unor conţinuturi bine precizate;
 permite o organizare riguroasă a conţinuturilor pe teme/unităţi de învăţare şi raportarea la obiectivele
specifice ce trebuie formate;
 oferă cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociază obiectivele cu anumite teme/unităţi de
învăţare şi de a personaliza actul instructiv-educativ;
 prezintă suficientă flexibilitate ca pe parcursul realizării să se poată interveni cu corecţiile impuse de
condiţiile concrete ale desfăşurării activităţii;
 permite renunţarea la planificările semestriale, diminuându-se astfel timpul afectat proiectării, fără să
afecteze calitatea şi eficienţa acestui proces.

PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STIUDIU

Cine Când, cum și Cum este/ a Cine și cum Cu ce și cum Ce și cum

sunt/suntem? de ce se fost și va fi planifică/organizeaz expimăm ceea vreau să fiu?
 întâmplă? aici pe ă o activitate? ce simțim?
pământ?
Proiect Proiect Proiect Proiect Proiect Proiect
„....ˮ „....ˮ „....ˮ „....ˮ „....ˮ „....ˮ
Perioada Perioada Perioada Perioada Perioada Perioada
.... .... .... .... .... ....

Exemple pentru fiecare grupă

 Planificarea temelor pe săptămâni pentru grupa mică

Nr. TEMA Nr. De săptămâni Din care, pentru

Crt. alocate temei Proiecte cf. Alte subteme
Metodei proiectelor
1. Cine sunt/suntem? 10 3 7
2. Când, cum și de ce se întâplă? 10 4 6
3. Cum este, a fost și va fi aici 0 0 0
pe pământ?
4. Cine și cum planifică/ 0 0 0
organizează o activitate?
5. Cu ce și cum exprimăm ceea 8 1 7
ce simțim?
6. Ce și cum vreau să fiu? 6 2 4

 Planificarea temelor pe săptămâni pentru grupa mare

Nr. TEMA Nr. De săptămâni Din care, pentru

Crt. alocate temei Proiecte cf. Alte subteme
Metodei proiectelor
1. Cine sunt/suntem? 5 3 2
2. Când, cum și de ce se întâplă? 8 5 3
3. Cum este, a fost și va fi aici 5 2 3
pe pământ?
4. Cine și cum planifică/ 5 1 4
organizează o activitate?
5. Cu ce și cum exprimăm ceea 5 2 3
ce simțim?
6. Ce și cum vreau să fiu? 6 3 3

b) Proiecte tematice
O altă particularitate pentru învăţământul preşcolar o constituie proiectarea activităţilor de învăţare pe
bază de proiecte tematice.
Două forme de proiectare alternează pe durata unui an școlar: proiectarea tematică pe bază de proiect
tematic și proiectarea pe o temă săptămânală, ponderea numerică și temporală mai mare fiind dținută de
proiectarea tematică, pe bază de proiect.
Deosebirea dintre acele forme constă în faptul că proiectarea tematică, pe proiect, este un demers mult
mai elaborat, care necesită o pregătire a cadrului didactic în ce privește utilizarea conceptelor și
conținuturilor științifice și că activitățile desfășurate în cadrul proiectului necesită antrenarea părinților,
specialiștilor, membrilor comunității sau a altor factori.
Proiectarea pe o temă săptămânală recomandată doar în intervalele dintre un proiect și altul, nu este o
activitate mai puțin importantă sau mai puțin elaborată: se realizează pe baza unor obiective bine stabilite, a
unor resurse și strategii adecvate, dar nu are o asemenea amploare, fiindcă nu obligă la deschideri
comparabile cu cele generate de lucru pe proiecte tematice.
În realizarea acestor proiecte tematice se parcurg trei etape:
1. Selectarea şi conturarea subiectului care va fi investigat – se vor avea în vedere câteva criterii:
  să fie strâns legat de experienţa cotidiană a copiilor;
 să fie suficient de familiar cel puţin câtorva copii pentru a fi capabili să formuleze întrebări
relevante;
 să permită exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limbă şi comunicare,
domeniul cognitiv, socio-emoţional, al dezvoltării fizice şi al atitudinilor şi capacităţilor în
învăţare;
 să fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel puţin o zi, cel mult cinci săptămâni;
 să poată fi cercetat şi acasă şi la grădiniţă.
Tot în această etapă se poate întocmi o hartă conceptuală, pe baza de brainstorming împreună cu
copiii, hartă care poate fi completată şi pe măsură ce proiectul se desfăşoară. În timpul discuţiilor
preliminare, educatorul şi copiii propun întrebări la care vor căuta să răspundă prin investigaţia pe care o vor
face, în acest fel valorificându-se experianţa lor trecută referitoare la subiect.
2. Activitatea de teren – constă într-o cercetare directă care se poate realiza şi prin excursii pentru a
investiga locurile, obiectele sau evenimentele. În această etapă copiii cercetează, desenează în urma
observaţiei, construiesc modele, observă atent şi înregistrează datele, explorează, formulează
predicţii, discută şi dramatizează noile semnificaţii ale subiectului analizat.
3. Finalizarea şi detalierea evenimentelor. Se poate realiza sub forma unor discuţii, descrieri a ceea ce
au descoperit şi a prezentării unor produse, a unor prezentări dramatice, spectacole sau prin
realizarea unor excursii.
Indiferent de nivelul integrării curriculare (monodisciplinaritate, pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate
sau transdisciplinaritate) proiectarea tematică a activităților de învățare stimulează și dezvoltă pe toate
planurile personalitatea în curs de formare a copilului.

Etape Momentele proiectului Conținutul activității

Stabilirea obiectivelor proiectului
Alegerea subiectului/ temei
ETAPA I Analiza resurselor (umane, matriale, de timp) Amenajarea centrului tematic
(înainte de Stabilirea direcțiilor de dezvoltare Alcătuirea intervalului de probleme
începerea Harta proiectului
poiectului) Planificarea activitățiilor proiectului tematic Proiectarea activităților de învățare în fucție de
programul zilnic stabilit
Momentul organizatoric (Întâlnirea de
dimineață)
Captarea atenției
ETAPA a II- Enunțarea obiectivelor și a subtemei
a (pe proiectului
parcursul Demersul didactic al subtemelor zilnice ale Reactualizarea cunoștințelor anterioare
unei proiectului ( Inventarul de probleme- Ce știu copiii? Și Ce
săptămâni) doresc să afle?)
Dirijarea învățării și obținerea performanței –
se realizează în manieră integrată prin
antrenarea copiilor în realizarea obiectivelor
propuse atât în activitățile liber alese cât și în
activitățile pe domenii experiențiale, prin
activitate individuală sau pe grupuri.
Asigurarea feed-back-ului - copiii precizează
individual sau prin reprezentanții grupului
constatările făcute prin participarea directă la
activități
Evaluarea și retenția – analizarea, aprecierea și
evaluarea performanțelor copiilor.
Identificarea funcționalității și utilității Se realizează de către copii sub îndrumarea
ETAPA a proiectului educatoarei
III-a (la Evaluarea proiectului Se realizează de către copii împreună cu
 sfârșitul educatoarea
derulării Evaluarea performanțelor copiilor Educatoarea apreciază contribuția fiecărui
proiectului) copil la realizarea proiectului și le comunică
rezultatele.

Exemple de proiecte tematice

NIVELUL I NIVELUL II
Familia mea Marea
Grădinița Mijloacele de locomoție
Jucăriile mele Poveștile pădurii
Căsuța cu povești Jocurile iernii
Crizantema Prietenii naturii
Dovleacul Tradiții și obiceiuri de Paști
Urșii Cosmosul
Fluturele În lumea insectelor

Proiectele tematice prezintă multiple avantaje.

Pentru copil:
 dobândeşte cunoştinţe profunde şi solide;
 identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte;
 face corelaţii între temele abordate în grădiniţă şi cele din afara ei;
 parcurge teme care-l interesează şi le studiază mai mult timp;
 se încurajează comunicarea;
 învaţă să rezolve sarcini prin cooperare;
 se formează sentimentul de apartenenţă la grup;
 devine mai responsabil în procesul învăţării.

La rândul lor, părinţii:

 sunt implicaţi în activitatea clasei ca voluntari;
 se simt eficienţi împărtăşind din experienţa lor;
 înţeleg modul de abordare a învăţării la copii şi-i pot sprijini mai bine.

De asemenea, educatorii:
 stimulează interesul pentru abordarea unor noi conţinuturi şi metode;
 îşi organizeaza mai bine planificarea;
 utilizează o varietate de activităţi pentru a prezenta tema în profunzime;
 încurajează copiii să producă idei originale pentru activităţi.

c) Proiecte de activitate (integrate sau pe discipline)

În învăţământul preşcolar noul curriculum promovează activităţile integrate care prezintă câteva
particularităţi ale proiectării.
La nivelul grădiniței activitatea instructiv-educativă are caracter organizat, sistemic, fiind subordonată
obiectivelor ce vizează formarea personalității. Se diferențiază de activitatea din familie, dar se deosebește și
de lecție, fiind mai flexibilă, adecvată celor mici. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de
autonomie a copilului și nivelul de socializare. Principalele forme de organizare a activității didactice în
grădiniță este jocul.
În mod tradițional o activitate didactică realizată în grădiniță este proiectată respectând următoarea
structură:
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
(model)
 Data:
Grupa:
Obiectul de învățământ:
Domeniul experiențial:
Tema:
Subtema:
Obiective operaționale:
O1 – ...........................
O2 – ...........................
O3 – ...........................
O4 – ...........................
Strategia didactică
 Metodologia didactică:
 Mijloace de învîțământ:
 Forme de organizare a învățării/predării:
Tipul:
Scopul:
Metode de evaluare:

DEMERSUL DIDACTIC

Nr. Evenimentele (etapele, momentele) Obiective Conținuturile esențiale Strategia didactică

Crt operaționale
.
1 Momentul organizatoric
2 Captarea atenției
3 Reactualizarea cunoștințelor
anterioare
4 Enunțarea (anunțare) obiectivelor/
subiectului/ temei lecției
5 Dirijarea învățării
6 Obținerea performanței și
transferul cunoștințelor
7 Asigurarea conexiunii inverse
8 Evaluarea rezultatelor învățării
9 Retenția ( fixarea și sistematizarea
cunoștințelor)
10 Tema pentru acasă (dacă este
cazul)

Un proiect de activitate integrată ar putea fi realizat după modelul de mai jos:

PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ INTEGRATĂ
(model)
Data:
Grădiniţa:
Grupa:
Tema mare din cele 6 teme ale curriculumului:
Tema proiectului:
Tema zilei:
Tipul de activitate:
Scopul activităţii:
Forme de organizare:
Durata:
Inventar de activităţi:
I. Activităţi pe domenii experienţiale (ADE)
De exemplu: Domeniul Limbă şi comunicare (DLC) şi Domeniul Estetic şi creativ (DEC)
Obiective de referinţă (pentru fiecare domeniu în parte)
Obiective operaţionale (pentru fiecare domeniu în parte)
II. Activităţi liber alese 1 (ALA1)
Obiective de referinţă:
Obiective operaţionale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate):
III. Activităţi de dezvoltare personală (ADP)
Întâlnirea de dimineaţă:
Rutine:
Tranziţii:
IV. Activităţi liber alese 2 (ALA2)
Separat, se poate descrie scenariul zilei, insistând pe rutine şi tranziţii. După care se detaliază
sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învăţare.

 Categoriile de activități de învățare și modul de integrare în proiectarea didactică (Activități pe

domenii experiențiale, Jocuri și activități dactice alese și Activități de dezvoltare personală-
activități integrate sau pe discipline);

 Diferențiere și individualizare în procesul de învățământ;

 Utilizarea strategiilor adecvate de evaluareautoevaluare individuală și de grup, precum a

strategiilor de interevaluare, care să valorifice influențele educative pozitive.