MIJLOACELE DE REALIZARE

A ACTIVITĂȚILOR DIN
GRĂDINIȚĂ
 Metodica desfăşurării activităţilor de educarea
limbajului

Mijloace de realizare: 1. Memorizare

2. Lectură după imagini
3.Povestirea
4. Jocul didactic
5. Convorbirea
6. Lectura educatoarei
 Memorizarea
Etapele activităţii:
1.Moment organizatoric;
2.Captarea atenţiei;
3.Anunţarea temei şi a obiectivelor;
4. Dirijarea învăţării:
- recitarea model a poeziei;

- familiarizarea cu conţinutul poeziei; (se vor explica expresiile şi cuvintele noi din text);
- învăţarea poeziei pe strofe (strofa I, strofa I şi II, strofa I, II şi III etc);

5. Obţinerea performanţelor (alcătuire de propozţii cu cuvintele şi expresiile noi din

text);
6. Evaluarea performanţelor
7. Încheierea activităţii :
 Lectura dupa imagini

Etapele activităţii:
1. Moment organizatoric:
2. Captarea atenţiei:
3. Anuntarea temei şi a obiectivelor:
4. Dirijarea învăţării:
- Intuirea ilustraţiilor - se descoperă pe rând, în ordine cronologică planşele şi se lecturează - analiză,
descrierea, interpretarea lor (nu se observă)
- Sinteza partială după fiecare planşă, realizată de catre educatoare şi de copii;
- Sinteza finală – se realizează „lectura probabilă”- la inceput de educatoare şi apoi împreuna cu copiii;
- Fixarea unui titlu din sugestiile copiilor;
5. Obţinerea performanţei ; prezentarea lecturii de către un copil în mod independent;
6. Evaluarea performanţelor;
7. Încheierea activităţii;
 Povestirea
 3. Tipuri:
- Povestirea educatoarei;
- Povestirile copiilor:
1.Repovestiri
2.Povestiri create: - cu început dat,
- pe baza unui şir de ilustraţii,
- pe baza unui plan dat,
- după modelul educatoarei,
- povestiri după jucării.
Povestirea educatoarei este o activitate orală de expunere a unor texte literare sau create chiar de educatoare. Acestea au o
tematică variată (din lumea vieţuitoarelor şi a plantelor, din lumea copilăriei etc.). Pentru o bună desfăşurare a unei astfel de
activităţi există câteva cerinţe specifice:
- expunerea să fie clară, accesibilă şi expresivă;
- educatoarea să-şi moduleze vocea în funcţie de personaje, folosind o mimică şi o gestică adecvată;
- textul să fie ales în concordanţă cu nivelul de vârstă şi de înţelegere al copiilor;
- recurgerea la suport imagistic, realizat într-o manieră cât mai apropiată de adevăr, sugestiv;
- fixarea povestirii prin întrebări şi răspunsuri din conţinut;
- retenţia şi transferul prin repovestiri, redarea prin desen a unei scene din poveste etc.
 Etapele activităţii de povestire:
1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenţiei;

3. Reactualizarea cunoştinţelor;

4. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

5. Dirijarea învăţării;

- expunerea textului, explicarea expresiilor şi cuvintelor noi, folosirea acestora în alte

contexte;
6. Obţinerea performanţei (repovestirea unor scurte fragmente esenţiale, caracterizarea

unor personaje prin prisma acţiunilor lor);

7. Retenţia şi transferul (titlul,autorul, secvenţe principale, referirea la alte poveşti cu

conţinut asemănător, mimarea unor acţiuni etc.);

8. Evaluarea;

9. Încheierea activităţii;

Etapele activităţii de repovestire:
1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenţiei ;

3. Reactualizarea cunoştinţelor;

4. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

5. Redarea conţinutului poveştii de către copii;

6. Retenţia şi transferul;

7. Evaluarea performanţelor;

8. Încheierea activităţii.

 Jocul didactic

  Proiectul didactic trebuie să conţină, pe lângă structura

obişnuită a unui proiect, următoarele aspecte:
- scopul

- sarcina didactică

- reguli de joc

- elemente de joc

- material didactic

Prin acestea jocul didactic se deosebeşte de celelalte jocuri şi forme

de organizare a activităţilor pe domenii experienţiale.
 Etapele activităţii:
1. Captarea atenţiei ;

2. Anunţarea jocului ;

3. Conştientizarea obiectivelor şi prezentarea regulilor ;

4. Explicarea şi demonstrarea jocului ;

5. Executarea jocului de proba ;

6. Complicarea jocului 2–3/4 variante ;

7. Evaluarea performanţelor ;

8. Încheierea jocului ;
 Convorbirea

Convorbirea constituie un mijloc cu eficienţă maximă în formarea competenţelor de comunicare orală.

Este procedeul eficient care contribuie la fixarea, precizarea , aprofundarea , sistematizarea şi verificarea
cunostinţelor.
Convorbirile pot fi:
-libere

-după un plan de întrebari

-după un tablou

-după un şir de ilustraţii

Organizarea şi desfăşurarea acestora cuprinde urmatoarele etape :

1. Captarea atenţiei;

2. Dirijarea întrebărilor de către educatoare;

3. Obţinerea performanţelor (asaltul de idei) –oferă posibilitatea în găsirea celor mai originale şi plăcute
discuţii;
4. Evaluarea performanţelor.
Consider că activităţile de convorbire pot fi optimizate prin
introducerea bine gândită în diferite momente ale activităţii
a unor versuri, ghicitori, sau a unui cântec, printr-o siluetă,
păpuşă (jucărie), tablou, dar mai ales prin introducerea
unor elemente de joc. Bine organizate şi desfăşurate,
convorbirile oferă prilejul verificării exprimării copiilor sub
toate cele trei aspecte: fonetic ,lexical şi gramatical.
 Lectura educatoarei
Activitatea a cărei mijloc de realizare este „Lectura educatoarei” este,
asemeni activităţii de povestire, o activitate orală de expunere a unor texte
literare. Cerinţele de realizare a activităţii având ca mijloc de realizare lectura
educatoarei sunt aceleaşi ca la activităţile unde se abordează conţinuturile sub
aspectul povestirii educatoarei, diferenţa fiind că, în cazul lecturilor realizate de
către educatoare, textul nu se prelucrează, ci se expune în forma în care acesta se
găseşte. În acest sens, trebuie avute în vedere mai multe aspecte, legate de
lungimea textului, dificultatea expresiilor şi a conţinutului acestuia în raport cu
nivelul de vârstă al copiilor şi cu capacitatea lor de înţelegere.
Etapele activităţii de lectură a educatoarei sunt aceleaşi ca la activitatea de
povestire.
Metodica desfășurării activităților cu conținut
matematic – forme specifice de organizare a
activității matematice
Mijloace de realizare:
1. Activități matematice pe bază de exerciții cu material
individual
2. Activități matematice pe bază de joc didactic
matematic
3. Activități matematice pe bază de jocuri logico-
matematice.
 Activități matematice pe bază de
exerciții cu material individual
Etapele activității:
1. Moment organizatoric;
2. Captarea atenției;
 *prezentarea materialului didactic prin intermediul elementelor ludice;

 *intuirea materialului didactic ( distributive și demonstrative);

3. Enuntarea scopului si a obiectivelor urmarite;

 *Prin elementul ludic ( personaj, jucărie) se comunică scopul activității ( pretextul- motivația);

4. Reactualizarea cunoștințelor ;
5. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării;
6. Obținerea performanței și asigurarea conexiunii inverse;
7. Asigurarea reteției și a transferului;.
8. Evaluarea performanțelor;
9. Încheierea activităţii.
 Activități matematice pe bază de joc
didactic matematic
Etapele activității:

1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenției - Introducerea în activitate ( sub formă de surpriză, prin intermediul unui personaj cunoscut de copii, a unei
ghicitori). Tot în această etapă se va realiza prezentarea materialului de către educatoare și familiarizarea copiilor cu materialul
distributiv;
3. Enunțarea sopului și obiectivelor (anunțarea scopului jocului);

4. Reactualizarea cunoștințelor;

5. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării:

*se prezintă:- regulile jocului

- sarcina didactică
* se execută: - jocul demonstrativ de către educatoare,
- demonstrarea și explicarea succesiunii etapelor de acțiune,
- se prezintă sarcina de verbalizare,
* se fac precizări legate de folosirea materialului didactic distributiv,
* se introduc elementele ludice,
* executarea jocului de probă.
6. Obținerea performanței și asigurarea conexiunii
 *Executarea jocului de către copii- dirijat;

 * după fiecare execuție se fac precizări privind modul de acțiune, ritmul de lucru;

 *integrarea și urmărirea criteriilor de reușită;

 * folosirea elementelor ludice pentru stimularea participării copiilor.

7. Asigurarea retenției și a transferului

 *Complicarea jocului ( 1-2 variante );

 * se pot introduce noi reguli de joc;

 * realizarea variantelor pe echipe;

 * stabilirea criteriilor de reușită și sistemul de apreciere.

8. Evaluarea performanțelor
9. Încheierea activităţii.
Activități matematice pe bază de jocuri
logico - matematice
 Jocurile logico- matematice sunt jocuri didactice matematice ce introduce, în

verbalizare, operațiile logice și urmăresc formarea abilităților pentru elaborarea

judecăților de valoare și de exprimare a unităților logice.
 Jocurile logico- matematice oferă posibilitatea familiarizării copiilor cu

operațiile cu mulțimi.
 În eșalonarea cunoștințelor, în gradarea lor, trebuie respectate cu strictețe

particularitățile de vârstă: întâi se lucrează cu obiecte concrete, apoi cu obiecte

reprezentative și în final cu simboluri. Mijloacele didactico- materiale utilizate în
jocurile logico- matematice sunt trusele cu piese geometrice Dienes, Logi I, Logi II.
 Etapele activității:
1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenției;

3. Enunțarea sopului și a obiectivelor (anunțarea scopului jocului);

4. Reactualizarea cunoștințelor;

5. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării;

6. Obținerea performanței și asigurarea conexiunii;

7. Asigurarea retenției și a transferului;

8. Evaluarea performanțelor.
 Metodica desfășurării activităților de
cunoaştere a mediului
Mijloace de realizare: 1. Observarea

2. Lectura după imagini

3. Jocul didactic

4. Convorbirea
5. Lectura educatoarei
6. Povestirea educatoarei
 Observarea
Constă în perceperea activă şi sistematică a obiectelor şi fenomenelor

lumii înconjurătoare, în formarea reprezentărilor şi noţiunilor simple.

Tipuri:

 1.Observare planificată (dirijată)

Observare ocazională (spontană)

 2.Observare pe bază de material natural

Observare pe bază de imagini, mulaje, scheme

 3.Observare de scurtă durată

Observare de lungă durată (în timp)

Etapele activității:

 1. Moment organizatoric;

- se urmăreşte trezirea interesului pentru activitate.

 2. Captarea atenției;

- se utilizează procedee în scopul creerii atmosferei, care să favorizeze

activitatea de învăţare.
 3. Reactualizarea cunoştinţelor;

- se pune accent pe cunoştinţele de bază necesare în desfăşurarea noii

activităţi.
 4. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

- se face clar şi concis.

5. Prezentarea conţinutului şi dirijarea învăţării;

- se trece de la observarea liberă a materialului, la observarea sistematică,

(observarea întregului, apoi observarea părţilor componente).
- după analiza fiecărei părţi componente se realizează sinteza parţială (la grupa mică
de către educatoare, la grupele mai mari de către copii ajutaţi prin întrebări de către
educatoare), urmată apoi de sinteza finală.
- sintezele pot fi realizate prin poezii, ghicitori, jocuri etc.
6.Obţinerea performanţelor;

- se urmăreşte realizarea caracterului aplicativ al informaţiilor transmise.

7. Asigurarea retenţiei şi a transferului de cunoştinţe;

- se asigură transferul cunoştinţele copiilor în situaţii noi de învăţare.

8. Încheierea activităţii;

- se urmăreşte imprimarea unei coloraturi afective.

 Lectura după imagini
Constă în descoperirea, intuirea, analiza, sinteza, descrierea, interpretarea datelor, a

acţiunilor înfăţişate în imaginile prezentate şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale

ale copiilor, de cunoaştere şi formare a sferei lor de reprezentări.
 
Etapele activității:
 1. Moment organizatoric;

- se urmăreşte asigurarea cadrului adecvat, care să permită observarea imaginilor de

către toţi copiii.
 2. Captarea atenției;

- se urmăreşte stimularea interesului copiilor pentru activitate.

 3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;
4. Dirijarea învăţării;

- descoperirea, intuirea şi analiza ilustraţiilor (educatoarea dirijează perceperea imaginilor către planul
central, apoi către cel secundar, cerând recunoaşterea elementelor componente, denumirea lor, descrierea
lor sumară, observarea relaţiilor dintre ele, a acţiunilor pe care acestea le sugerează).

- după fiecare aspect analizat se formulează sintezele parţiale (concluziile parţiale), care surprind aspectul
esenţial, realizat sub formă de expunere simplă sau povestire.

- se realizează apoi sinteza finală (concluzia finală), care nu trebuie să reia fiecare ideee din sintezele
partiale, ci trebuie să concentreze ideile anterioare, prevenind plictiseala şi dezinteresul copiilor.

- fixarea titlului pentru tabloul sau imaginile intuite.

5. Obţinerea performanţelor;

- se prezintă de către un copil în mod liber, elementele surpinse în imaginile prezentate.

6. Evaluarea performanţelor;

- se poate reconstitui pe tabla magnetică, imaginea cu siluete ale elementelor care au intrat în componenţa
tabloului.
7. Încheierea activităţii.

- se îmbracă activitatea într-o formă plăcută, prin dezlegarea unor ghicitori, prin joc şi cântec.
 Jocul didactic
Constă în transmiterea cunoştinţelor, dar mai ales în fixarea şi consolidarea acestora, prin
îmbinarea elementelor instructive cu elementele de joc.
Structura jocului didactic:
1. Conţinutul jocului - reprezintă cunoştinţele, în marea lor majoritate asimilate anterior, în grade
diferite, în funcţie de care jocul are menirea de a le consolida şi de a le verifica.
2. Sarcina didactică - este problema intelectuală centrală, pe care copiii trebuie să o rezolve şi care
declanşează operaţii intelectuale precum: recunoaşterea, descrierea, reconstituirea, comparaţia, etc.
3. Regulile jocului - sunt căile de organizare ale acţiunii ludice, care arată cum trebuie rezolvată o
problemă, cum se exprimă cerinţele care dirijează acţiunile copiilor, care indică acţiunile de joc şi
succesiunea lor, reglementând distribuirea rolurilor şi relaţiile dintre copii şi stimulând manifestările
comportamentale ale participanţilor la joc.
4. Elementele de joc - sunt mijloacele prin care jocul devine o acţiune plăcută, distractivă şi
relaxantă, ce antrenează copiii la o activitate intelectuală, care nu se conştientizează ca efort,
dinamizând participarea şi favorizând realizarea performanţelor.
 Etapele jocului didactic:
 1.Moment organizatoric;

- se asigură un cadru adecvat conţinutului jocului şi acţiunilor copiilor.

 2. Captarea atenţiei;

- se utilizează elementul surpriză, o noutate, o jucărie, care va avea rol specific în

desfăşurarea propriu-zisăa jocului, un scurt dialog care să le mobilizezeimaginaţia
copiilor.
3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

4. Prezentarea şi intuirea materialului;

- se crează motivaţia şi se trezeşte interesului copiilor pentru joc, pentru tema abordată.
  5. Prezentarea conţinutului şi dirijarea învăţării;

- prezentarea şi înţelegerea sarcinii didactice şi a regulilor jocului.

- explicarea şi demonstrarea jocului.
Procedee de însuşire a jocului didactic:

a) calea inductivă - cea mai simplă modalitate, folosită mai ales la grupa
mică, când este indicată efectuarea acţiunii de joc paralel cu explicarea şi
demonstrarea jocului.
b) calea deductivă - presupune explicarea prealabilă a jocului, a sarcinilor
didactice, a regulilor jocului şi a acţiunilor în succesiunea lor. Aceste
explicaţii trebuie să fie simple, clare şi concise. Demonstraţia se  poate
face cu ajutorul unor copii sau cu grupa întreagă.
- executarea jocului de probă demonstrează gradul de înţelegere a regulilor,
nivelul de cunoştinţe al copiilor, capacităţile intelectuale şi abilităţile lor
motrice. Executarea acţiunilor trebuie să fie însoţită de explicaţii şi indicaţii
clare, de îndrumare şi supraveghere din partea educatoarei.
  6. Obţinerea performanţelor;

- executarea propriu-zisă a joculuiîn care educatoarea trebuie să urmărească gradul de îndeplinire a

acţiunilor în succesiunea lor normală, de respectare a regulilor, de rezolvare rapidă a sarcinilor
didactice, de activizare a tuturor copiilor, de îmbinare a elementelor de joc cu sarcinile didactice, de
stimulare a spiritului de independenţă al copiilor şi de antrenare a acestora la conducerea jocului.
 7. Asigurarea retenţiei şi a transferului de cunoştinţe;

- complicarea jocului (variante) cu sarcini mai complexe, cu un grad mai înalt de dificultate, cu
introducerea a unor materiale didactice suplimentare, a unor elemente şi reguli noi de joc, de
organizare a unor întreceri.
 8. Evaluarea performanţelor;

- se pot utiliza fişele de muncă independentă.

  9. Încheierea jocului didactic;

- se rezolvă unele sarcini de sinteză, se reproduce sau se audiază un text literar, un cântec, o poezie.

- se pot îndeplini acţiuni legate de temă: închiderea magazinului, sosirea sau plecarea într-o
excursie, la o expoziţie, la teatru de păpuşi, etc.
 Convorbirea
Constă în verificarea, fixarea, consolidarea, aprofundarea şi
sistematizarea cunoştinţelor dobândite de către copii.
Tipuri:
1. liberă
2. după un plan de întrebări
3. după un tablou
4. după un şir de ilustraţii
 Etapele activității:
 1. Moment organizatoric;

- se urmăreşte asigurarea cadrului adecvat.

 2. Captarea atenției;

- se urmăreşte evocarea unor impresii, a unor trăiri afective puternice, care creează motivaţia
participării active a copiilor.
 3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

 4. Dirijarea învăţării;

- constă în conducea activităţii după un plan de întrebări succesive, formulate simplu, concis şi
clar, care să să fie accesibile copiilor, să vizeze experienţa lor de viaţă şi să asigure participarea
activă a acestora pe tot parcursul activităţii. Întrebările diferă în funcţie de scopul activităţii. Astfel,
în cazul convorbirii de verificare, care solicită în primul rând memoria, se poate cere copiilor să
enumere diferite obiecte, fenomene, culori, să reproducă diferite evenimente şi acţiuni din viaţa
lor. În cazul convorbirilor de sistematizare, care solicită în primul rând gândirea, se face apel la
cunoştinţele acumulate anterior de către copii.
- sistematizarea răspunsurilor copiilor în sinteze parţiale (concluziile parţiale), care
se efectuează la sfârşitul discuţiei asupra unei idei principale sau a unui moment
semnificativ şi sinteza finală (concluzia finală), care se efectuează asupra întregii
discuţii cu rolul de a fixa şi sublinia aspectele mai importante.
5. Obţinerea performanţelor;

- se pot realiza unele clasificări, comentarea unor proverbe, relatări, compunerea

unor ghicitori.
6. Evaluarea performanţelor;

- poate consta în valorificarea conţinutul prin simularea unor acţiuni, participare la

joc.
7. Încheierea activităţii.

- se pot introduce elemente de joc, de dramatizare, reproduceri de roluri, cântece

sau poezii.
 Lectura educatoarei
Constă în lecturarea unor texte în forma în care se găsesc, în vederea lărgirii orizontului de
cunoaştere şi dezvoltării proceselor psihice (a gândirii, a memoriei, a imaginaţiei şi a atenţiei). 
Etapele activității: 
 1. Moment organizatoric;

- se urmăreşte asigurarea cadrului adecvat pentru lectură.

 2. Captarea atenției;

- se poate apela la jucării, siluete, marionete, un cadru din lectură, desene, tablouri sau ilustraţii,
pentru înţelegerea cât mai profundă a conţinutului de către copii.
 3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

 4. Dirijarea învăţării;

- lectura textului de către educatoare, clară, expresivă, accesibilă.

- explicarea expresiilor şi cuvintelor noi, pe parcursul citirii, cu precizarea sensului acestora şi
folosirea lor în alte contexte.
5. Obţinerea performanţelor;

- se fixează şi se verifică modul de înţelegere a conţinutului textului citit şi se

desprinde sensul educativ al acestuia.
 6. Asigurarea retenţiei şi a transferului de cunoştinţe;

- constă în capacitatea copiilor de a transfera cunoştinţele însuşite în alte

situaţii de învăţare, referindu-se chiar şi la alte texte cu conţinut asemănător.
7. Evaluarea performanţelor;

- poate consta în valorificarea conţinutul prin simularea unor acţiuni, alegerea

unor personaje prezente în text.
8. Încheierea activităţii.

- se pot introduce elemente de joc, de mimare, de dramatizare, de intonare a

unor cântece. 
 Povestirea educatoarei
Constă în expunerea unor poveşti din lumea animalelor, a plantelor, a omului, în vederea îmbogăţirii informaţiilor despre lumea
înconjurătoare. 
Etapele activității: 
 1. Moment organizatoric;

- se urmăreşte asigurarea cadrului adecvat pentru povestire.

 2. Captarea atenției;

- se poate apela la prezentarea şi comentarea unor imagini, proiecţii, la prezenţa unor siluete, jucării, pentru trezirea interesului pentru
activitate şi a stării emoţionale corespunzătoare conţinutului.
 3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

- anunţarea titlului şi a autorului poveştii, dacă acesta este cunoscut.

 4. Dirijarea învăţării;

- expunerea poveştii de către educatoare trebuie să se facă accesibil copiilor, clar, expresiv, nuanţat, folosind o mimică şi o gestică
adecvată, cu respecatrea pauzelor şi a intonaţiei. Aceasta poate alterna cu dialoguri scurte adresate copiilor, pentru a le sonda opiniile sau
a le întreţine atenţia.

- se cere renunţarea din text a amănuntelor care împiedică înţelegerea şi menţinerea expresiilor care dau specificitate, farmec limbajului.
- prezentarea imaginilor care sugerează diferite momente din conţinutul poveştii, mânuirea unor siluete, acestea facilitând astfel
asimilarea.
- explicarea expresiilor şi cuvintelor noi, pe parcursul povestirii, cu precizarea sensului acestora şi folosirea lor în alte contexte.
5. Obţinerea performanţelor;

- se fixează şi se verifică modul de înţelegere a conţinutului poveştii, prin refacerea unor momente
principale din poveste cu ajutorul imaginilor, a siluetelor.
- se desprinde sensul educativ al textului.
 6. Asigurarea retenţiei şi a transferului de cunoştinţe;

-constă în integrarea noilor cunoştinţe în sistemul celor însuşite anterior, cu referire la alte texte cu
personaje sau întâmplări asemănătoare, cu trimiteri la poveşti cu acelaşi mesaj.
7. Evaluarea performanţelor;

- poate consta în valorificarea conţinutul prin simularea unor acţiuni, alegerea unor personaje prezente
în text, redarea prin desen a unui personaj sau a unui eveniment care i-a impresionat din conţinutul
ascultat.
- se poate apeal şi la fişe de muncă independentă.
8. Încheierea activităţii.

- se pot introduce elemente de joc, de mimare a unor gesturi şi acţiuni ce definesc unele personaje
preferate de copii, de repetare a unor onomatopee, de recitare a unor poezii, replici, cântece care au
apărut în expunerea textului.
 METODICA DESFĂŞURĂRII
ACTIVITĂŢILOR PRACTICE

Mijloace de realizare: 10. Bobinare

1. Mototolire 11. Răsucire

2. Netezire 12. Înşirare

3. Rupere 13. Înnodare

4. Tăiere 14. Șnuruire

5. Îndoire 15. Țesere

6. Confecţie 16. Coasere

7. Lipire 17.Activităţi practic-gospodăreşti.

8. Aplicaţie Mijloacele de realizare se pot combina, în

9. Colaj funcţie de nivelul de vârstă şi de abilităţile

copiilor.
Etapele activităţii:

1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenţiei;

3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

4. Explicarea şi demonstrarea sarcinilor de lucru;

5. Realizarea lucrărilor de către copii;

6. Evaluarea lucrărilor;

7. Încheierea activităţii.
 METODICA DESFĂŞURĂRII
ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE PENTRU
SOCIETATE
Mijloace de realizare: 1. Lectură după imagini

2. Povestirea educatoarei
3. Joc didactic

4. Convorbirea
5. Lectura educatoarei
6. Activităţi practic-gospodăreşti
 Lectura după imagini
Etapele activităţii:
1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenţiei;

3. Anuntarea temei şi a obiectivelor;

4. Dirijarea învăţării

- intuirea ilustraţiilor (în cazul în care sunt mai multe) - se descoperă pe rând, în ordine cronologică
planşele şi se lecturează - analiză, descrierea, interpretarea lor (nu se observă)

- sinteza parţială după fiecare planşă, realizată de catre educatoare şi de copii (nivelul II);
- sinteza finală – se realizează „lectura probabilă”- la început de educatoare şi apoi împreună cu copiii;
 fixarea unui titlu din sugestiile copiilor;

• 5. Obţinerea performanţei: extragerea mesajului educativ; exemplificarea cu argumente din

experienţa proprie;jocuri-exerciţiu prin care să se exerseze deprinderile ce se vor a fi formate;

6. Evaluarea performanţelor;

7. Încheierea activităţii.
 Povestirea educatoarei
Povestirea educatoarei din cadrul activităţilor de educaţie pentru societate este o activitate orală
de expunere a unor texte literare sau create chiar de educatoare cu conţinut moralizator sau care
să conducă la formarea atitudinilor şi a conduitei morale la preşcolari. Pentru o bună
desfăşurare a unei astfel de activităţi există câteva cerinţe specifice:
- expunerea să fie clară, accesibilă şi expresivă;

- educatoarea să-şi moduleze vocea în funcţie de personaje, folosind o mimică şi o gestică

adecvată;
- textul să fie ales în concordanţă cu nivelul de vârstă şi de înţelegere al copiilor;
- recurgerea la suport imagistic, realizat într-o manieră cât mai apropiată de adevăr, sugestiv;

- fixarea momentelor principale ale povestirii prin întrebări şi răspunsuri scurte din conţinut;
- valorificarea mesajului educativ;
- retenţia şi transferul prin repovestiri, redarea prin desen a unei scene din poveste etc.
Etapele activităţii de povestire:

1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenţiei ;

3. Reactualizarea cunoştinţelor (ocazional, dacă este cazul);

4. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

5. Dirijarea învăţării;

- expunerea textului, explicarea expresiilor şi cuvintelor noi, folosirea acestora în alte contexte;
6. Obţinerea performanţei (fixarea unor unor scurte fragmente care să surprindă momentele

principale ale acţiunii, caracterizarea unor personaje prin prisma acţiunilor lor);
7. Retenţia şi transferul (valorificarea mesajului educativ, referirea la alte poveşti cu conţinut

asemănător, mimarea unor acţiuni etc.);

8. Evaluarea performanţelor (titlul, autorul, secvenţe principale);

9. Încheierea activităţii.

 Jocul didactic
Proiectul didactic trebuie să conţină, pe lângă structura obişnuită a unui
proiect, următoarele aspecte:
- scopul

- conţinutul jocului

- sarcina didactică

- reguli de joc

- elemente de joc

Prin acestea jocul didactic se deosebeşte de celelalte jocuri şi forme de

organizare a activităţilor pe domenii experienţiale.
Structura jocului didactic:
 1.  Scopul jocului - reprezintă o finalitate generală spre care tinde

activitatea respectivă şi se formulează pe baza obiectivelor de referinţă

din programa activităţilor instructiv-educative.
 2. Conţinutul jocului - include totalitatea cunoştinţelor, priceperilor şi

deprinderilor cu care copii operează în joc.

 3. Sarcina didactică- indică ce anume trebuie să realizeze efectiv

copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus.

 4. Regulile jocului - concretizează sarcina didactică şi se realizează

legătura dintre aceasta şi acţiunea jocului.

 5. Elementele jocului - includ căile,mijloacele folosite pentru a da

coloratura placută, atractivă, distractivă activităţii desfăşurate.

Etapele activităţii:

1. Moment organizatoric ;

2. Captarea atenţiei;

3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

4. Explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;

5. Executarea jocului de probă;

6. Realizarea jocului de către copii (varianta I);

7. Complicarea jocului 2–3 variante;

8. Evaluarea performanţelor;

9. Încheierea jocului.
 Convorbirea

Convorbirea constituie un mijloc cu eficienţă maximă în formarea

competenţelor de comunicare orală, dar şi a atitudinilor şi a convingerilor
morale.Întrucât presupun un grad ridicat de generalizare şi abstractizare, se
organizează doar la Nivelul II.
Convorbirile pot fi:
-libere

-după un plan de întrebări

-după un tablou

-după un şir de ilustraţii.

 Organizarea şi desfăşurarea acestora cuprinde urmatoarele etape :
1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenţiei;

3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

4. Dirijarea învăţării (prin adresarea întrebărilor de către educatoare);

5. Obţinerea performanţelor (asaltul de idei) – oferă posibilitatea în găsirea celor mai

originale şi plăcute discuţii cu referire la norme morale, la situaţii problematice, la
caractere sau comportamente de urmat în diferite situaţii;
6. Evaluarea performanţelor;

7. Încheierea activităţii.

Consider că activităţile de convorbire pot fi optimizate prin introducerea bine gândită în

diferite momente ale activităţii a unor versuri, ghicitori, sau a unui cântec, printr-o siluetă,
păpuşă (jucărie), tablou, dar mai ales prin introducerea unor elemente de joc.
 Lectura educatoarei

Activitatea a cărei mijloc de realizare este „Lectura educatoarei” este, asemeni

activităţii de povestire, o activitate orală de expunere a unor texte literare, în cazul
activităţilor de educaţie pentru societate fiind vorba de acele texte care au un mesaj
educativ evident care poate duce la formarea unor însuşiri morale, a unor trăsături
de voinţă şi caracter necesare convieţuirii civilizate în societate. Cerinţele de
realizare a activităţii având ca mijloc de realizare lectura educatoarei sunt aceleaşi ca la
activităţile unde se abordează conţinuturile sub aspectul povestirii educatoarei, diferenţa
fiind că, în cazul lecturilor realizate de către educatoare, textul nu se prelucrează, ci se
expune în forma în care acesta se găseşte. În acest sens, trebuie avute în vedere mai
multe aspecte, legate de lungimea textului, dificultatea expresiilor şi a conţinutului
acestuia în raport cu nivelul de vârstă al copiilor şi cu capacitatea lor de înţelegere.

Etapele activităţii de lectură a educatoarei sunt aceleaşi ca la activitatea de povestire.

 Activităţile practic-gospodăreşti
Aceste activităţi presupun implicarea efectivă a copiilor în realizarea unor activităţi în care să
exerseze deprinderi de comportare civilizată, aptitudini şi atitudini moralizatoare necesare formării
profilului moral al copilului. 
Etapele activităţii:

1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenţiei;

3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

4. Dirijarea învăţării (prin crearea de situaţii de învăţare sau de exersare a deprinderilor şi a normelor
morale);
5. Obţinerea performanţelor – crearea de conjuncturi problematice care să pună copiii în situaţia de a
aplica şi de a exersa cunoştinţele şi deprinderile morale însuşite;
6. Evaluarea performanţelor;

7. Încheierea activităţii.
 METODICA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢILOR
SPECIFICE DOMENIULUI ESTETIC ŞI CREATIV

ACTIVITĂŢILE ARTISTICO-PLASTICE
Mijloace de realizare:

1. desen;

2. pictură;
3. modelaj.
 
TEMA PLASTICĂ:
1. Punctul

2. Linia plastică

3. Pata de culoare

4. Compoziţia plastică

5. Portretul/ autoportretul

SUBIECTUL: „Ninge pe strada mea”

 ASPECTE ALE REALIZĂRII ACTIVITĂŢILOR DE
EDUCAŢIE PLASTICĂ:
a) transmiterea cunoştinţelor teoretice în legătură cu tema
plastică; informarea copiilor în legătură cu ceea ce este
(punctul) ca element de limbaj plastic, cu exemplificarea lui şi
demonstrarea la nivelul de vârstă al copiilor;
b) recunoaşterea temei plastice predate pe albume de artă,
lucrări ale copiilor, eşantioane textile etc.
c) exersarea; încercarea de a se exprima fiecare copil în
legătură cu tema plastică predată, cu ajutorul lucrărilor.
Tehnici grafice:

- dactilopictura;

- desenul cu ceară;

- desenul cu pic;

- desenul decorativ;

- dirijarea picăturii de culoare,

- desenul cu sfoara sau aţa îmbibată;

- fuziunea culorilor (la margine sau în masă);

- imprimarea cu ştampile;

- imprimarea cu şablonul;

- linia modulată în duct continuu;

- „planşa călătoare”;

- stropirea cu pensula sau împroşcarea;

- taşimania(prin presare): simetrică (se pliază hârtia în două) sau asimetrică (se suprapun două

foi).
 Particularităţile desenului infantil:
a) faza realismului fortuit (2-3 ani – faza mâzgâlelilor): desenul este
stimulat de urmele care rămân, mişcările sunt necontrolate, începe
să-şi dea seama de legătura dintre desene şi mişcările mâinii;
b) faza realismului neizbutit (3-4 ani): fiecare desen reflectă un
anumit eveniment, precum şi lumea interioară a copilului;
c) faza realismului intelectual (4-6 ani, până la 9-10 ani): desenul se
bazează pe anumite trăiri, pe experienţe;
d) faza realismului vizual sau faza desenului fizioplastic (9-11 ani,
până la toată viaţa): interesul pentru redarea lucrurilor aşa cum sunt
ele în realitate.
 Perspectiva desenului infantil:
1. perspectiva în funcţie de importanţa pe care o are obiectul asupra
copilului (dă proporţii mai mari lucrurilor care au interes mai mare
pentru ei şi invers);
2. perspectiva liniară: aşază toate elementele pe o linie pe care o duce la
baza formatului;
3. perspectiva desfăşurată: elementele sunt desenate în jurul unui pătrat,
dreptunghi, oval etc., ca şi cum ar fi răsturnate. Apare ca o piaţă.
4. perspectiva etajată: pe mai multe linii paralele;
5. perspectiva vizuală: ce este mai aproape e mai mare, ce e mai
îndepărtat e mai mic.
Etapele activităţii:

1. Moment organizatoric;

2. Captarea atenţiei;

3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;

4. Explicarea şi demonstrarea sarcinilor de lucru;

5. Realizarea temei de către copii;

6. Evaluarea lucrărilor;

7. Încheierea activităţii.
 EDUCAŢIA MUZICALĂ

Mijloace de realizare:

1. cântec;
2. joc muzical;

3. exerciţii melodice;
4. audiţii.
Deprinderi vizate şi subiectele aferente:

a) deprinderea de a asculta şi de a reproduce sunete din natură şi alte surse sonore (sunetul);

b) deprinderea de a diferenţia timbrul sunetelor din mediul înconjurător şi sunetele muzicale

(gălăgia şi liniştea, sonorităţi, timbrul muzical);

c) deprinderi de interpretare (intensitatea sunetelor: tare-încet; tempouri diferite: repede-rar);

d) deprinderi ritmice (marcarea ritmului în cântece şi jocuri muzicale);

e) deprinderea de a cânta în colectiv (interpretarea în colectiv, în grupuri mici şi individual);

f) deprinderi melodice (înălţimea sunetelor, mersul ascendent şi descendent al melodiei);

g) deprinderi armonico-polifonice (interpretarea cu acompaniament, acompanierea ritmică cu

obiecte sonore, jucării muzicale sau mişcări corporale);

h) deprinderi de coordonare psiho-motrică (mişcări sugerate de text sau tempouri);

i) deprinderea de a audia muzica (ascultarea unui cântec şi asocierea cu mişcarea; exprimarea

unor stări sufleteşti prin audiţii muzicale; exprimarea prin joc a impresiei muzicale;
recunoaşterea unor fragmente din creaţia naţională şi universală).
TEMA: corespunde capitolului din curriculum (ex. Activităţi

destinate formării deprinderilor melodice); are caracter general şi

cuprinde mai multe ore.
 
SUBIECTUL: se referă la elementul teoretic muzical pe care

trebuie să-l sesizeze copiii din cântec (ex. Sunete înalte şi sunete
joase).

TIPUL ACTIVITĂŢII: de predare, de consolidare, de repetare

(recapitulare).
 ETAPELE ACTIVITĂŢII:
1. Activităţi introductive:
a) moment organizatoric;

b) activităţi muzicale: - exerciţii de respiraţie (“Stingem lumânarea”,

“Umflăm balonul”, “Mirosim floarea” etc.) -

exerciţii de încălzire a vocii (se vor imita câteva instrumente
muzicale, folosindu-se fragmente de linie melodică din cântec:
trompetă, pian, tobă etc.);
2. Prezentarea materialului stimul: planşă, suport intuitiv, care să
sugereze aspecte legate de conţinutul cântecului;
3. Anunţarea temei şi a obiectivelor;
4. Dirijarea învăţării:

- cântarea model a cântecului de către educatoare

- însuşirea textului de către copii: se învaţă pe unităţi logice (F1, F1+F2, F1+F2+F3); se recită o
dată sau de două ori textul cu întreaga grupă; se explică cuvintele şi expresiile noi pe măsură ce
acesta se învaţă;

- însuşirea cântecului: se realizează pe fragmente melodice, combinând melodia cu textul. Se

repetă tot cântecul de 2-3 ori.
5. Obţinerea performanţelor:
- se împarte grupa în două subgrupe cu denumire având şegătură cu aspecte din cântec şi se
realizează un concurs de interpretare. Se repetă de 2-3 ori. După desemnarea grupei câştigătoare,
se vor audia fragmente melodice din cântec în care se întâlneşte problema muzicală propusă (ex.
sunete înalte, sunete joase). Copiii vor fi dirijaţi pentru a marca înălţimea sunetelor prin diferite
modalităţi (cu mâna, cu propriul corp prin ridicare pe vârfuri sau ghemuire etc.);

6. Evaluarea pefomanţelor;
7. Încheierea activităţii.
 METODICA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢILOR
SPECIFICE DOMENIULUI PSIHOMOTRIC

Mijloace de realizare:
1. joc (de mişcare);

2. exerciţii fizice;

3. dansul popular.

 Etapele activităţii:
1. Moment organizatoric:

- obiective: disciplinarea colectivului; asigurarea unui început organizat în lecţie;

captarea atenţiei; ridicarea stării emoţionale.
- sisteme de acţionare: exerciţii de front şi formaţii; raportul; verificarea stării de
sănătate; anunţarea temelor.
2. Pregătirea organismului pentru efort: variante de mers şi alergare:

- obiective: stimularea treptată a marilor funcţiuni ale corpului şi asigurarea

axcitabilităţii optime a sistemului nervos central (SNC); educarea percepţiilor
spaţiale şi temporale; creşterea interesului pentru lecţie şi a stării emoţionale.
- sisteme de acţionare: variante de mers şi alergare, paşi de dans, sărituri, jocuri
dinamice scurte, exerciţii pentru prelucrarea articulaţiilor diferitelor segmente;
exerciţii ritmice.
3. Influenţarea selectivă a organismului:

- obiective: educarea atitudinii corporale; corectarea deficienţelor fizice; asigurarea

tonicităţii musculare; asigurarea mobilităţii şi supleţei articulaţiilor; educarea
percepţiilor spaţio-temporale; educarea respiraţiei.
- sisteme de acţionare: exerciţii pentru centura scapulo-humerală (cap şi gât); exerciţii
pentru braţe; exerciţii pentru trunchi; exerciţii pentru picioare.
4. Învăţarea (repetarea, consolidarea) acţiunilor motrice noi (cunoştinţelor,

priceperilor şi deprinderilor motrice):

- obiective: formarea mecanismului de bază al mişcării, fixarea stereotipului dinamic;
formarea capacităţii de aplicare în condiţii variate şi de generalizare a deprinderilor
învăţate.
- sisteme de acţionare: exerciţii pregătitoare, analitice şi globale; exerciţii analitice şi
globale; exersarea în condiţii variate sau de întrecere a acelor exerciţii; parcursuri
aplicative, întreceri.
5. Revenirea organismului după efort:

- obiective: scăderea nivelului de efort; liniştirea organismului.

- sisteme de acţionare: exerciţii de relaxare; exerciţii de

respiraţie; exerciţii de postură; exerciţii de intensitate redusă.
6. Evaluarea performanţelor:

- obiective: formarea capacităţii de apreciere şi autoapreciere.

- sisteme de acţionare: observaţii, analiză, evidenţiere.
7. Încheierea activităţii.
Termeni de bază pentru acţiunile de front şi formaţii:

FORMAŢIA

FRONTUL: termen care indică partea formaţiei în care executanţii sunt aşezaţi cu faţa în direcţia celui care

comandă.
PLANUL: extremitatea dreaptă sau stângă a formaţiei.

RÂNDUL: formaţie în care executanţii stau în linie unul lângă altul.

ŞIRUL: formaţie în care executanţii sunt dispuşi unul după altul.

INTERVALUL: depărtarea dintre executanţi pe linia frontului.

DISTANŢA: depărtarea dintre executanţi în adâncime.

COMANDA: dispoziţie formulată scurt, clar şi precis în vederea executării unor acţiuni. „La stân–GA!”

DREPŢI: comanda prin care executanţii iau poziţia fundamentală STÂND cu reazem pe tălpi, cu călcâiele

lipite şi vârfurile depărtate pe linia frontului la o lăţime de talpă, cu genunchii întinşi, pieptul uşor ridicat,
palmele cu degetele apropiate şi întinse la mijlocul coapselor, corpul drept, privirea înainte şi corpul uşor
înclinat înainte.
REPAOSUL: poziţie de odihnă; poate fi executat pe loc sau cu părăsirea formaţiei.

ADUNAREA: gruparea executanţilor într-o anumită formaţie: „în linie câte unul, ADUNAREA!”.

OPRIREA: „Atenţie, STAI!”.

MIŞCĂRI ALE BRAŢELOR, TRUNCHIULUI ŞI CAPULUI

BRAŢE: îndoire

întindere
ducere
balans
răsucire
rotaţie.
CAP: aplecare

rotaţie
răsucire
 PICIOARE: îndoire
întindere
balansare
rotaţie
răsucire
ridicare pe vârfuri

ducere
 TRUNCHI: aplecare

îndoire
Întindere

răsucire, rotaţie, îndoire răsucită.