Poezii pentru copiii de 3 ani
Poezii scurte, populare sau cu autor necunoscut
Ala, Bala Portocala
Ieşi, fetiţă, la portiţă
Că te-aşteaptă Talion
Talion Fecior de domn,
Cu cercei, cu ghiocei,
Cu mărgele, cu inele,
Cu un pumn de alunele,
Pe pofta inimii tale.
Cioc, boc,
Treci la loc.
Din Oceanul Pacific
A ieşit un peşte mic.
Şi pe coada lui scria:
„Ieşi afară dumneata”.
– Avion, cu motor,
Ia-mă şi pe mine-n zbor
Să mă fac aviator!
-Nu te iau, că eşti mic
Şi te cheamă Polonic!
Melc, melc, codobelc,
Scoate coarne boureşti
Şi te du la baltă
Şi bea apă caldă;
Şi te du la Dunăre
Şi bea apă tulbure;
Şi te urcă pe buştean
Şi mănâncă leuştean;
Şi te urcă pe sălcioară,
Roade frunza, fă-o rară,
Că e dulce, ba-i amară,
Scoate-ţi coarnele afară!
Degetele
Degetul mare pleacă la plimbare
Arătătorul aduce paltonul
Mijlociul duce pardesiul
Inelarul duce geamantanul
Degetul mic nu duce nimic
Fiindcă e pitic.
Brăduleţ, brăduţ drăguţ
Brăduleţ, brăduţ drăguţ,
Ninge peste tine
Haide, hai în casa mea
Unde-i cald şi bine.
Pom de Anoul Nou te fac
O, ce bucurie
Cu beteală-am să te-mbrac
Şi steluţe o mie.
Şi fetiţe şi băieţi
Bătând din mânuţe
Ne-om juca şi ţi-om cânta
Cântece drăguţe.
Iepuraşul
Iepuraş,
Coconaş,
A fugit peste imaş.
Şi s-a dus
Colo sus,
Sub o tufă s-a ascuns.
Dar Codău,
Câine rău,
L-a gonit din cuibul său.
Şi-a plecat,
Supărat,
În cel condru depărtat.
Melcul supărat
Vine melcul supărat,
O furnică l-a pişcat,
Şi cum vine, pâş, pâş, pâş,
Întâlneşte-un cărăbuş.
Melcul strigă-n gura mare:
-Nu te mai prăji la soare,
Du-te-ncolo, nu-mi sta-n drum,
Că te iau în coarne-acum.
Cum vorbesc animalele
Mâţa zice: – Miau-miau-miau,
Unde-i brânza ca s-o iau.
Grivei zice: -Ham-ham-ham,
Cum aş roade-un os dar n-am.
Vaca zice: – Mu-mu-mu,
Nu-mi văd viţeluşul, nu.
Calul zice- Iha-ha,
Vino, mânzişor, nu sta.
Raţa zice: – Mac-mac-mac,
Bine e să-noţi pe las.
Gâsca zice: – Ga-ga-ga,
Pân-la râu cum aş zbura.
Puii zic:-Piu-pii, piu-pii,
Nu ne chinuiţi, copii.
Plugoşorul copiilor
Aho, aho!
Mâine anul se-nnoieşte,
Pluguşorul se porneşte,
Şi începe a ura,
Pe la case a colinda.
Iarna-i grea, Omătu-i mare,
Semne bune anul are;
Semne bune, de belşug,
Pentru brazda de sub plug.
Sorcova
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!
 Poezii scurte scrise de poeţi consacraţi
Gospodina de Otilia Cazimir
O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
-Încotro fugi surioară?
-Ia, mă duc şi eu la moară.
Şi-s grăbită. şi-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii-mi cer mâncare.
Că la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă
Că de n-am fi de ispravă
Ar fi vai şi-amar de noi.
Moş Andruşca de Otilia Cazimir
Moş Andruşca, iepuraş,
A pornit-o spre oraş,
Cu ghitara la spinare,
Ca să facă o cântare.
Dar vulpoiul vânător
Stă cu puşca la picior.
Uite-l cum ridică puşca
Să-l împuşte pe Andruşca!
Pif-paf! Măi puşcaş,
Unde-i bietul iepuraş?
Zdreanţă de Tudor
Arghezi (fragment)
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strând din petice,
Ca să-l tot împiedice.
Uite, vine Moş Crăciun de Otilia
Cazimir (fragment)
Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun cu-n iepuras,
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite,
Iepuraşul se grăbeşte. (…)
-Bună seara, bună seara!
Iaca vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete,
Bucuroşi de oaspete?
Cloşca de Elena
Farago (fragment)
Cot-cot-cot
Cot-cot-cot
Fac şi eu ce pot, ce pot
Cot-co-dac
Cot-co-dac
Puii să-mi împac…
Ciugulesc,
Mă zbârlesc,
Şi mi-i chem, mi-i chem mereu,
Că nu-i las,
Nici un pas,
Făr’ de mine, eu.
Şi le-adun
Ce-i mai bun-
Şi seara, cu drag, le spun
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Basme să-i împac.
Un căţel dalmaţian de Constanţa
Buzea
-Spune, te rugăm frumos,
Tu eşti trist sau somnoros?
-Nu vă mai miraţi de mine
Că sunt câine cu buline.
Mă gândesc de-acum un an,
De ce sunt dalmaţian?
Ora de masă de Simona
Epure (fragment)
Ieri, o ceată de pisici,
Unii mari, alţii mai mici,
Căutau prin tomberoane,
Miorlăind cu toţi de foame.
Aşteptau vreo gospodină
Care, sigur, o să vină,
Şi-o s-arunce la gunoi,
Ceva bun pentru cotoi.
Broscuţele de Simona
Epure (fragment)
Trei broscuţe săltăreţe
Către baltă au plecat,
Hotărâte să înveţe
Un nou stil de înotat.
Ochelari şi şepci de soare
În rucsaci şi-au însedat,
Până chiar şi-o stropitoare,
Necesară la udat.
Dar cum au ajuns la baltă
Pe nuferi s-au instalat,
Stufărişul astăzi saltă –
„Oac, oac, oac!” au tot cântat.
Iarnă de Emilia Plugaru
Afară ninge fără grijă,
O iarnă albă e în toi,
E mult până-nfloresc caişii,
Iar fulgii par petale moi.
Soarele vrăjitor de Emilia
Plugaru
Ghiocelul nu-i o floare,
Ci… un fulg de nea pe care
Soarele l-a tot vrăjit
Până fulgul…a-nflorit!
Mărţişor de Emilia Plugaru
Ici şi colo, pe afară,
Zboară câte-un fulguşor.
Dar e zi de primăvară:
-Soare, pune-ţi Mărţişor.
Soarele, de colo sus,
Cu căldură mi-a zâmbit,
De la zâmbetul lui cald
Fulguşorii s-au topit.
Bată vântul de Grigore Vieru
Bată vântul cât de tare,
Nu e stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fătă milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!
Primăvara de Elena Dragoş
Primăvara a venit
Cu alai de flori albastre
Şi cu cerul însorit,
Pe meleagurile noastre.
Hai copile în câmpii
Să fugim să prindem fluturi,
Galbenelor păpădii
Pălăria să le-o scuturi.
Săptămâna Florilor de Elena
Dragoş
Luni în grădiniţa mea
S-a ivit o viorea.
Marţi a răsărit bujorul
Căruia-i dusesem dorul.
Miercuri vine garofiţa
Scânteindu-i cununiţa.
Joi pansele s-au deschis
Sub zănaticul cais.
Vineri galbene lalele
Înflorit-au blând şi ele.
Sâmbătă lângă un tei
Văd un pâlc de stânjenei.
Iar duminică în zori
Margarete şi cicori,
Prin seninul adierii
Ţes cămaşe primăverii.
Cântec de primăvară de Şt. O.
Iosif
Înfloresc grădinile,
Ceru-i ca oglinda;
Prin livezi albinele
Şi-au pornit colinda…
Cântă ciocârliile
Imn de veselie
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.
Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură
Ah, de ce n-a zece vieţi
Să te cânt, Natură!
 Poezii pentru copii de peste 4 ani
Gândăcelul de Elena
Farago (fragment)
De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare?
De ce mă strângi aşa de rău?
Copil ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu!
Şi-ar plânge tata mult de tot,
Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei copile,
Şi lasă-mă că nu mai pot!
Căţeluşul şciop de Elena
Farago (fragment)
Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă mişc: ţop-ţop,
Râd, când mă-ntîlnesc copiii
Şi mă cheamă „cuţu şciop”.
Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga cu dânşii,
Că sunt şchip şi cad mereu. (…)
Şi când mă gândesc ce bine
M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra şi eu din poartă
La copiii de pe drum!…
De ziua mamei de Elena Farago
Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăţ măcar
De pe carte o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.
Dar îţi dau o sărutare
Ici, pe obrăjori,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, de-atâtea ori.
Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, măicuţă bună,
Că nu ştiu mai mult.
Crăciunul copiilor de Octavian
Goga
Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun din cer, de-acolo,
Să le ştie toate, toate?
Uite cum – vă spune Badea…
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră, să vă vadă.
Îngerii se uită-n casă,
Văd şi spun – iar Moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi, o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare…
Şi de-acolo ştie Moşul,
Că-i şiret, nevoie mare.

Balada unui greier mic de
George Topârceanu (fragment)
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut… (…)
Cri-cri-cri
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit.
Primăvara de George
Topârceanu (fragment)
După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
Rapsodii de toamnă de George
Topârceanu (fragment)
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!
Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.
Acceleratul de George
Topârceanu (fragment)
Peste fagi cu vârfuri sure
A căzut amurgul rece
Înserarea multă trece
Furişată prin pădure.
Spre apus abia s-arată,
Printre crengi, întunecată,
O văpaie de rubin…
Din frunzişurile grele
De-nnoptare tot mai vin
Glasuri mici de păsărele…
Reci şi palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.
Povestea gâştelor de George
Coşbuc (fragment)
Un gâscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură –
Ce păcat!
Făştele-auzind cum zbiară:
„Aoleo! Papucii mei!”
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebară mirate, ce-i?
-„Am rămas, plângea gâscanul,
Păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!“
Iarna pe uliţă de George
Coşbuc (fragment)
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
de pe coastă vin ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii
Vrând-nevrând.
La oglindă de George
Coşbuc (fragment)
Azi am să-ncrestez în grindă
Jos din cui acum, oglindă!
Mma-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.
Iată-mă! Tot eu cea veche!
Ochii! hai ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Şi la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu şi sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite zău, acum iau seama,
Că-mi stă bine-n cap năframa,
Şi ce fată frumuşică
Are mama!
Iarna de Vasile
Alecsandri (fragment)
Din văzduh cumplita iarnă cerne
norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n
cer grămadă;
Fulgii zbor, pluitesc în aer ca un
roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţăpe ai
ţării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge,
dimineaţa ninge iar!
Cu o zale argintie se îmbracă
mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede
printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii
trecători.
Somnoroase păsărele de Mihai
Eminescu
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele-
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină-
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce-
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie-
Noapte bună!
Ce te legeni de Mihai
Eminescu (fragment)
– Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
– De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noapte creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă-
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte-
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Revedere de Mihai
Eminescu (fragment)
-Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.
-Ia eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Trienind cărările,
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre isvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.
Face oricine ce vrea de Ana
Blandiana (fragment)
În grădina mea, şirete,
Piersicile-s violete,
Iar prunele, şi mai şi,
S-au făcut portocalii;
Cătăraţi cu mult dichis,
Strugurii cresc în cais;
Castraveţii cum să spun,
Au pornit să urce-n prun,
Pe-o tulpină de mărar,
Se roşeşte-un gogoşar;
Sub o frunză de măcriş,
Creşte-o floare pe furiş;
Sub o tufă de urzici,
Ziua doarme-un licurici;
Sub un fir de caprifoi,
Stă şi toarce un pisoi.
Motoşel şi Botoşel de Ana
Blandiana (fragment)
Motoşel şi Botoşel
Erau doi pisoi la fel.
Nu-i recunoşteai decât
Dup-o dungă de la gât,
Iar alteori, mai degrabă,
Dup-o pată de la labă.
Botoşel avea în plus
Pata jos, şi dunga sus.
Când voia să se prezinte,
Scotea laba înainte,
Iar când ieşea la raport,
Dădea laba paşaport.
Numai când făceau vreun rău
Era leit frate-său.
Arpagic de Ana Blandiana
Într-o zi pe când lucram
În grădină, pe sub geam,
În ţara lui mură-n gură de Nina
Cassian (fragment)
În ţara lui Mură-n gură
totul îmi este pe măsură.
Când mă scol de dimineaţă
(nu la şapte, ci la zece)
vine-o tavă de dulceaţă
şi-un pahar cu apă rece.
Şi dulceaţa-mi zice: – Ia-mă!
Şi paharu-mi zice:- Bea-mă!
„Ia-mă, bea-mă!” – uşor de zis!
Gura însă s-o deschizi
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră un musafir.
Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustăţi ditamai;
Încăpea printre uluci,
Dar avea blăniţa-n dungi;
Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă,
Âi creştea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare.
Ochii-albaştri îi clipeau
Şi ştia să zică „miau!”
Ba să vezi şi să te bucuri
Sărea-n aer după fluturi.
Şi ştia chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce-aţi fi făcut voi
Cu-acest musafir de soi?
Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald,
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat şi-un pic de smântână
Şi, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.
nu-i deloc aşa uşor:
Ajutooor!
Ajutooor!
Linguriţa, grijulie,
îmi deschide gura mie.
-Ei, aşa mai merge, zic
dacă mă ajuţi un pic.
Prinţul Miorlau de Nina
Cassian (fragment)
Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o-npărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi-un
prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de „vreau!” spunea
Întâmplare de stă ceasul de
Grete Tartler
Ceasul mare din Constanţa
vai, şi-a cam pierdut constanţa,
fiindcă nişte pescăruşi
şi-au făcut în el culcuş:
pe scări, uşi!
pescăruşi!
Şi, cum nu au fost cuminţi,
şi-au prins ciocul între dinţi
(dinţii de la roţi dinţate,
fiindcă altfel nu se poate).
cazul e de toată cazna:
lumea a luat-o razna!
face plajă-n miezul nopţii,
ziua dorm buştean cu toţii,
la-ntâlniri vin alandala –
ce-o fi când începe şcoala!
Este timpul să-l repari,
domnule ceasornicar!
Dar ce cari?
-Ceasornic car!
Chiu şi Vai de Grete
Tartler (fragment)
Chiu şi Vai sunt doi căţei:
Orice-aş face, hop şi ei.
Lecţia de vreau s-o scriu,
Vine Vai şi vine Chiu.
„miorlau!”
şi tot „miorlau!” pentru „nu vreau!”
(-N-am înţeles! veţi spune voi.
Ce-i ăsta, prinţ? Sau e pisoi?
Te rugăm să nu-ţi urmezi povestea
până nu ne lămureşti acestea.
-Răbdare, dragii mei copii,
şi singuri vă veţi lămuri.)
Cum vreau să urc în tramvai,
Nu pot fără Chiu şi Vai.
Fără ei parcă nu pot
Nici să-mi beau laptele tot.
Doar la lecţia de vioară
Chiu şi Vai se-ascund sub scară.
Lăcrămioare de Passionaria
Stoicescu
Cine o fi plâns pe-aici?
Poate Albă-ca-Zăpada
căutându-i pe pitici!
Şi din ochii ei curaţi
stropii mici au dat o floare
pe-o tulpină cu mulţi fraţi.
Lăcrămioare – şip în drum,
care-mbată Fluturaşul
zăpăcindu-l cu parfum.
Lăcrămioare – alb pocal,
cupe-n care bea Furnica
la al primăverii bal.
Gândăceii primăverii de
Passionaria Stoicescu
Printre crengile uscate
soare curios străbate.
Şi-a desprins din ghem o rază
şi deodată luminează.
Gândăcei – cu haine roşii-
picotind la cald ca moşii.
Bonus – Poezii moderne
Poezii amuzante pentru copii mai mari
Ora de râs de Carmen Tiderle
La şcoală avem o oră-n plus
A, nu de mate, ci de râs
O oră-n care nu se cere
Să stăm în bancă în tăcere
Şi-n care regula e clară:
Dacă nu râzi, eşti dat afară.
Afară, doamna profesoară!
Umbra de Carmen Tiderle
Am o umbră foarte sumbră
Nu mai vrea să fie umbră
Să stea întinsă pe trotuare
S-o calce lumea-n picioare
Să meargă doar unde merg eu
Să facă ce fac eu, mereu
Zice că i-ar plăcea
Să fie eu, eu să fiu ea
Voi aţi mai pomenit aşa ceva?
Dacă îi priveşti, ştrengarii,
le descoperi ochelarii.
Dar să vezi, minune mare,
ochelari, nu ca oricare,
Să îi apere de soare,
ci puşi tocmai pe spinare
Bucurville de Carmen
Tiderle (fragment)
În oraşul Bucurville
La primărie, candidează un copil
Care promite c-o să facă
din Bucurville, un loc de joacă
Copilul are şi-un slogan
E „nici o stradă fără tobogan!“
Iar în programul lui pe două file
Promite că oraşul va fi umplut de
bile
Că pietonii vor traversa pe zebre
adevărate
Şi zidurile vor fi viu colorat pictate
C-o să ai voie să te sui
Pe bănci în parc şi pe statui
Şi că orice groapă cu băltoacă
Va fi transformată în spaţiu de
joacă.
Mişcă-Mă, Frişcă-Mă, Pişcă-Mă-
n-Sus, de Shel Silverstein
Mişcă-mă, Frişcă-mă, Pişcă-Mă-n-
Sus
Şi-au făcut dintr-o gheată mai
veche Airbus.
-Grozav!
-Ce fain!
-Pa, pa, ne-am dus!
Au zis Mişcă-Mă, Frişcă-mă,
Pişcă-Mă-n-Sus.
Mişc’ era căpitan, Frişc’ era mus,
Pişc’ îi servea cu cafea şi cuşcuş.
Şi tustrei,
Şi tustrei,
Se-nălţau şi s-au dus-
Mişcă-Mă, Frişcă-Mă, Pişcă-Mă-n-
Sus.
Leapsa pe-nbrăţişate de Shel
Silverstein
Nu leapsa pe cocoţate –
Mai bine pe-nbrăţişate,
Când se ţin toţi strâns în braţe,
Nu când fug să se cocoaţe,
Hai leapşa pe chicotite,
Până toţi cădem pe spate,
Şi-apoi leapşa pe hlizite,
Şi-apoi leapşa pe pupate,
Haideţi leapşa pe iubite,
Să câştige toţi şi toate.
Noi doi de Shel Silverstein
El cu mine,
Eu cu el-
Noi doi nu suntem la fel.
Dar clipă de clipă şi lună de lună.
Suntem împreună.
Aş vrea să se care,
să Să răsuflu niţel,
Căci- mi se pare-
Stau prea mult cu el
şi mă-ntreb dacă, oare,
El nu simte la fel.
Pe plan cultural,
Nu ne potrivim:
Mie-mi place la bal,
Lui îi place la film.
El vrea la Sinaia,
Eu vreau la Mamaia.
Eu poftesc o cafea,
Numai ceai el ar bea.
Când dorm eu, somnu-mi strică-
El vrea treaba mică.
E mai rău şi mai prost
Şi mai gras decât mine…
Dar să mă plâng n-are rost,
Fiindcă tot e mai bine
Decât să fim trei –
Eu şi cu ei,
Ei şi cu mine.
Ţine cont când ţi se spune „Nu
e voie” de Shel Silverstein
Ţine cont când ţi se spune NU E
VOIE, măi copile,
Ţine cont când ţi se spune, măi
copile, INTERZIS!
Ţine cont când ţi se spune NU SE
POATE, E URÂT,
NU SE FACE, NU SE CADE,
SĂ N-AUD, SĂ NU TE PRIND…
Iar acuma ia aminte şi la mine, măi
nepoate:
Totul poate să existe,
Absolut TOTUL se poate.