Cuprins

 Poezii pentru copii de 3 ani

 Poezii pentru copii Poezii scrise de poeţi consacraţi
 Poezii pentru copii de peste 4 ani
 Bonus – Poezii moderne

Poezii pentru copiii de 3 ani

Poezii scurte, populare sau cu autor necunoscut
Ala, Bala Portocala
Ieşi, fetiţă, la portiţă
Că te-aşteaptă Talion
Talion Fecior de domn,
Cu cercei, cu ghiocei,
Cu mărgele, cu inele,
Cu un pumn de alunele,
Pe pofta inimii tale.
Cioc, boc,
Treci la loc.
Din Oceanul Pacific
A ieşit un peşte mic.
Şi pe coada lui scria:
„Ieşi afară dumneata”.
– Avion, cu motor,
Ia-mă şi pe mine-n zbor
Să mă fac aviator!
-Nu te iau, că eşti mic
Şi te cheamă Polonic!
Soarele vrăjitor de Emilia Plugaru
Ghiocelul nu-i o floare,
Ci… un fulg de nea pe care
Soarele l-a tot vrăjit
Până fulgul… a-nflorit!
Melc, melc, codobelc,
Scoate coarne boureşti
Şi te du la baltă
Şi bea apă caldă;
Şi te du la Dunăre
Şi bea apă tulbure;
Şi te urcă pe buştean
Şi mănâncă leuştean;
Şi te urcă pe sălcioară,
Roade frunza, fă-o rară,
Că e dulce, ba-i amară,
Scoate-ţi coarnele afară!
Melcul supărat
Vine melcul supărat,
O furnică l-a pişcat,
Şi cum vine, pâş, pâş, pâş,
Întâlneşte-un cărăbuş.
Melcul strigă-n gura mare:
-Nu te mai prăji la soare,
Du-te-ncolo, nu-mi sta-n drum,
Că te iau în coarne-acum.
Degetele
Degetul mare pleacă la plimbare
Arătătorul aduce paltonul
Mijlociul duce pardesiul
Inelarul duce geamantanul
Degetul mic nu duce nimic
Fiindcă e pitic.
Brăduleţ, brăduţ drăguţ
Brăduleţ, brăduţ drăguţ,
Ninge peste tine
Haide, hai în casa mea
Unde-i cald şi bine.
Pom de Anul Nou te fac
O, ce bucurie!
Cu beteală-am să te-mbrac
Şi steluţe o mie.
Şi fetiţe şi băieţi
Bătând din mânuţe
Ne-om juca şi ţi-om cânta
Cântece drăguţe.
Iepuraşul
Iepuraş,
Coconaş,
A fugit peste imaş.
Şi s-a dus
Colo sus,
Sub o tufă s-a ascuns.
Dar Codău,
Câine rău,
L-a gonit din cuibul său.
Şi-a plecat,
Supărat,
În cel codru depărtat.
Cum vorbesc animalele
Mâţa zice: – Miau-miau-miau,
Unde-i brânza ca s-o iau?
Grivei zice: -Ham-ham-ham,
Cum aş roade-un os dar n-am.
Vaca zice: – Mu-mu-mu,
Nu-mi văd viţeluşul, nu.
Calul zice- Iha-ha,
Vino, mânzişor, nu sta.
Raţa zice: – Mac-mac-mac,
Bine e să-noţi pe lac.
Gâsca zice: – Ga-ga-ga,
Pân-la râu cum aş zbura.
Puii zic:-Piu-pii, piu-pii,
Nu ne chinuiţi, copii.
Plugoşorul copiilor
Aho, aho!
Mâine anul se-nnoieşte,
Pluguşorul se porneşte,
Şi începe a ura,
Pe la case a colinda.
Iarna-i grea, Omătu-i mare,
Semne bune anul are;
Semne bune, de belşug,
Pentru brazda de sub plug.
Sorcova
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani! Pif-paf! Măi puşcaş,
Unde-i bietul iepuraş?
Gospodina de Otilia Cazimir
O furnică duce-n spate Zdreanţă de Tudor Arghezi (fragment)
Un grăunte jumătate.
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
-Încotro fugi surioară?
Cel cu ochii de faianţă?
-Ia, mă duc şi eu la moară.
E un câine zdrenţuros
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
De flocos, dar e frumos.
Că mi-i casa ne-ngrijită
Parcă-i strâns din petice,
Şi mi-s rufele la soare
Ca să-l tot împiedice.
Şi copiii-mi cer mâncare.
Că la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă
Un căţel dalmaţian de Constanţa Buzea
Că de n-am fi de ispravă
Ar fi vai şi-amar de noi. -Spune, te rugăm frumos,
Tu eşti trist sau somnoros?
-Nu vă mai miraţi de mine
Iarnă de Emilia Plugaru Că sunt câine cu buline.
Mă gândesc de-acum un an,
Afară ninge fără grijă,
De ce sunt dalmaţian?
O iarnă albă e în toi,
E mult până-nfloresc caişii,
Iar fulgii par petale moi. Uite, vine Moş Crăciun de Otilia Cazimir (fragment)
Moş Andruşca de Otilia Cazimir Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Andruşca, iepuraş,
Moş Crăciun cu-n iepuras,
A pornit-o spre oraş,
Înhămat la sănioară.
Cu ghitara la spinare,
Ca să facă o cântare. Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Dar vulpoiul vânător
Cu urechile ciulite,
Stă cu puşca la picior.
Iepuraşul se grăbeşte. (…)
Uite-l cum ridică puşca
Să-l împuşte pe Andruşca! -Bună seara, bună seara!
Iaca vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete,
Bucuroşi de oaspete?
Săptămâna Florilor de Elena Dragoş
Luni în grădiniţa mea
S-a ivit o viorea.
Marţi a răsărit bujorul
Căruia-i dusesem dorul.
Miercuri vine garofiţa
Scânteindu-i cununiţa.
Joi pansele s-au deschis
Sub zănaticul cais.
Vineri galbene lalele
Înflorit-au blând şi ele.
Sâmbătă lângă un tei
Văd un pâlc de stânjenei.
Iar duminică în zori
Margarete şi cicori,
Prin seninul adierii
Ţes cămaşe primăverii.
Cloşca de Elena Farago (fragment)
Cot-cot-cot
Cot-cot-cot
Fac şi eu ce pot, ce pot
Cot-co-dac
Cot-co-dac
Puii să-mi împac…
Ciugulesc,
Mă zbârlesc,
Şi mi-i chem, mi-i chem mereu,
Că nu-i las,
Nici un pas,
Făr’ de mine, eu.
Şi le-adun
Ce-i mai bun-
Şi seara, cu drag, le spun
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Basme să-i împac.
Ora de masă de Simona Epure (fragment)
Ieri, o ceată de pisici,
Unii mari, alţii mai mici,
Căutau prin tomberoane,
Miorlăind cu toţi de foame.
Aşteptau vreo gospodină
Care, sigur, o să vină,
Şi-o s-arunce la gunoi,
Ceva bun pentru cotoi.
Broscuţele de Simona Epure (fragment)
Trei broscuţe săltăreţe
Către baltă au plecat,
Hotărâte să înveţe
Un nou stil de înotat.
Ochelari şi şepci de soare
În rucsac şi-au însedat,
Până chiar şi-o stropitoare,
Necesară la udat.
Dar cum au ajuns la baltă
Pe nuferi s-au instalat,
Stufărişul astăzi saltă –
„Oac, oac, oac!” au tot cântat.

Căţeluşul şciop de Elena Farago (fragment)
Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă mişc: ţop-ţop,
Râd, când mă-ntâlnesc copiii
Şi mă cheamă „cuţu şchiop”.
Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga cu dânşii,
Că sunt şchiop şi cad mereu. (…)
Şi când mă gândesc ce bine
M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra şi eu din poartă
La copiii de pe drum!…
Pe meleagurile noastre.
Hai, copile, în câmpii
Să fugim să prindem fluturi,
Galbenelor păpădii
Pălăria să le-o scuturi.
Bată vântul de Grigore Vieru
Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!

Cântec de primăvară de Şt. O. Iosif

Mărţişor de Emilia Plugaru
Înfloresc grădinile,
Ici şi colo, pe afară, Ceru-i ca oglinda;
Zboară câte-un fulguşor. Prin livezi albinele
Dar e zi de primăvară: Şi-au pornit colinda…
-Soare, pune-ţi Mărţişor. Cântă ciocârliile
Soarele, de colo sus, Imn de veselie
Cu căldură mi-a zâmbit, Fluturii cu miile
De la zâmbetul lui cald Joacă pe câmpie.
Fulguşorii s-au topit. Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură
Primăvara de Elena Dragoş Ah, de ce n-am zece vieţi
Să te cânt, Natură!
Primăvara a venit
Cu alai de flori albastre Gândăcelul de Elena Farago (fragment)
Şi cu cerul însorit,
De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare?
De ce mă strângi aşa de rău?
Copil ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu!
Şi-ar plânge tata mult de tot,
Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei, copile,
Şi lasă-mă că nu mai pot!
Acceleratul de George Topârceanu (fragment)
Peste fagi cu vârfuri sure
A căzut amurgul rece
Înserarea multă trece
Furişată prin pădure.
Spre apus abia s-arată,
Printre crengi, întunecată,
O văpaie de rubin…
Din frunzişurile grele
De-nnoptare tot mai vin
Glasuri mici de păsărele…
Reci şi palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

De ziua mamei de Elena Farago

Crăciunul copiilor de Octavian Goga
Eu nu sunt destul de mare
Dragi copii din ţara asta,
Ca să pot să-nvăţ măcar
Vă miraţi voi cum se poate,
De pe carte o urare,
Moş Crăciun din cer, de-acolo,
Şi nu sunt destul de mare
Să le ştie toate, toate?
Ca să-ţi dau un dar.
Uite cum – vă spune Badea…
Dar îţi dau o sărutare
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
Ici, pe obrăjori,
El trimite câte-un înger
Şi pe mâna asta care
La fereastră, să vă vadă.
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, de-atâtea ori. Îngerii se uită-n casă,
Văd şi spun – iar Moşul are
Zile lungi şi voie bună
Colo-n cer, la el în tindă,
Îţi doresc eu mult,
Pe genunchi, o carte mare.
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, măicuţă bună, Cu condei de-argint el scrie
Că nu ştiu mai mult. Ce copil şi ce purtare…
Şi de-acolo ştie Moşul, Printre crengile uscate
Că-i şiret, nevoie mare! soare curios străbate.
Şi-a desprins din ghem o rază
şi deodată luminează.
Primăvara de George Topârceanu (fragment)
Gândăcei – cu haine roşii-
După-atâta frig şi ceaţă
picotind la cald ca moşii.
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă Dacă îi priveşti, ştrengarii,
Nasul şi picioarele! le descoperi ochelarii.
Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi, Dar să vezi, minune mare,
Timpul cald s-apropie. ochelari, nu ca oricare,
Primăvara asta totuşi
Să îi apere de soare,
Nu-i decât o copie.
ci puşi tocmai pe spinare!
Rapsodii de toamnă de George Topârceanu (fragment)
Balada unui greier mic de George Topârceanu (fragment)
A trecut întâi o boare
Cri-cri-cri,
Pe deasupra viilor,
Toamnă gri,
Şi-a furat de prin ponoare
Nu credeam c-o să mai vii
Puful păpădiilor.
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun Cu acorduri lungi de liră
O grăunţă cât de mică, I-au răspuns fâneţele.
Ca să nu cer împrumut Toate florile şoptiră,
La vecina mea furnică, Întorcându-şi feţele.
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut… (…) Povestea gâştelor de George Coşbuc (fragment)
Cri-cri-cri Un gâscan cu pene lucii
Toamnă gri, Cum trecea pe pod prin sat
Tare-s mic şi necăjit. Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Gândăceii primăverii de Passionaria Stoicescu Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură – Am o umbră foarte sumbră
Ce păcat! Nu mai vrea să fie umbră
Să stea întinsă pe trotuare
Gâştele-auzind cum zbiară:
S-o calce lumea-n picioare
„Aoleo! Papucii mei!”
Să meargă doar unde merg eu
Într-un suflet alergară
Să facă ce fac eu, mereu
Şi-ntrebară mirate, ce-i?
Zice că i-ar plăcea
-„Am rămas, plângea gâscanul,
Să fie eu, eu să fiu ea
Păgubaş de patru lei!
Voi aţi mai pomenit aşa ceva?
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!“
La oglindă de George Coşbuc (fragment)
Azi am să-ncrestez în grindă
Iarna pe uliţă de George Coşbuc (fragment) Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
A-nceput de ieri să cadă
Azi e singur puişorul,
Câte-un fulg, acum a stat,
Şi-am închis uşa la tindă
Norii s-au mai răzbunat
Cu zăvorul.
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat. Iată-mă! Tot eu cea veche!
Ochii! hai ce mai pereche!
Nu e soare, dar e bine,
Şi ce cap frumos răsare!
Şi pe râu e numai fum.
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Vântu-i liniştit acum,
Dar al cui? Şi la ureche
dar năvalnic vuiet vine
Uite-o floare.
De pe drum.
Asta-s eu şi sunt voinică!
Sunt copii. Cu multe sănii,
Cine-a zis că eu sunt mică?
de pe coastă vin ţipând,
Uite zău, acum iau seama,
Şi se-mping şi sar râzând;
Că-mi stă bine-n cap năframa,
Prin zăpadă fac mătănii
Şi ce fată frumuşică
Vrând-nevrând.
Are mama!

Umbra de Carmen Tiderle

Chiu şi Vai de Grete Tartler (fragment)
Chiu şi Vai sunt doi căţei: Peste-a nopţii feerie
Orice-aş face, hop şi ei. Se ridică mândra lună,
Lecţia de vreau s-o scriu, Totu-i vis şi armonie-
Vine Vai şi vine Chiu. Noapte bună!
Cum vreau să urc în tramvai,
Nu pot fără Chiu şi Vai.
Fără ei parcă nu pot
Nici să-mi beau laptele tot.
Ce te legeni de Mihai Eminescu (fragment)
Doar la lecţia de vioară
Chiu şi Vai se-ascund sub scară – Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Iarna de Vasile Alecsandri (fragment)
Cu crengile la pământ?
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, – De ce nu m-aş legăna,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Dacă trece vremea mea!
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Ziua scade, noapte creşte
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi. Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă-
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cântăreţii mi-i alungă;
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Bate vântul dintr-o parte-
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Iarna-i ici, vara-i departe.
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
Şi de ce să nu mă plec,
Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Somnoroase păsărele
Trec în stoluri rândunele
Pe la cuiburi se adună,
Ducând gândurile mele
Se ascund în rămurele-
Şi norocul meu cu ele.
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace; Lăcrămioare de Passionaria Stoicescu
Dorm şi florile-n grădină-
Cine o fi plâns pe-aici?
Dormi în pace!
Poate Albă-ca-Zăpada
Trece lebăda pe ape căutându-i pe pitici!
Între trestii să se culce-
Şi din ochii ei curaţi
Fie-ţi îngerii aproape,
stropii mici au dat o floare
Somnul dulce!
pe-o tulpină cu mulţi fraţi.
Lăcrămioare – şi în drum, Iar prunele, şi mai şi,
care-mbată Fluturaşul S-au făcut portocalii;
zăpăcindu-l cu parfum.
Căţăraţi cu mult dichis,
Lăcrămioare – alb pocal, Strugurii cresc în cais;
cupe-n care bea Furnica
Castraveţii cum să spun,
la al primăverii bal.
Au pornit să urce-n prun,
Pe-o tulpină de mărar,
 RRevedere de Mihai Eminescu (fragment) Se roşeşte-un gogoşar;
-Codrule, codruţule, Sub o frunză de măcriş,
Ce mai faci, drăguţule, Creşte-o floare pe furiş;
Că de când nu ne-am văzut
Sub o tufă de urzici,
Multă vreme a trecut
Ziua doarme-un licurici;
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat. Sub un fir de caprifoi,
Stă şi toarce un pisoi.
-Ia eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Motoşel şi Botoşel de Ana Blandiana (fragment)
Apele-astupându-le,
Troienind cărările, Motoşel şi Botoşel
Şi gonind cântările; Erau doi pisoi la fel.
Şi mai fac ce fac de mult,
Nu-i recunoşteai decât
Vara doina mi-o ascult
Dup-o dungă de la gât,
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor, Iar alteori, mai degrabă,
Împlându-şi cofeile, Dup-o pată de la labă.
Mi-o cântă femeile.
Botoşel avea în plus
Pata jos şi dunga sus.
Face oricine ce vrea de Ana Blandiana (fragment) Când voia să se prezinte,
În grădina mea, şirete, Scotea laba înainte,
Piersicile-s violete, Iar când ieşea la raport,
Dădea laba paşaport.
Numai când făceau vreun rău
Era leit frate-său.
Arpagic de Ana Blandiana
Într-o zi pe când lucram
În grădină, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră un musafir.
Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustăţi ditamai;
Încăpea printre uluci,
Dar avea blăniţa-n dungi;
Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă,
îi creştea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare.
Ochii-albaştri îi clipeau
Şi ştia să zică „miau!”
Ba să vezi şi să te bucuri
Sărea-n aer după fluturi.
Şi ştia chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce-aţi fi făcut voi
Cu-acest musafir de soi?
Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald,
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat şi-un pic de smântână
Şi, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.
În Ţara lui Mură-n gură de Nina Cassian (fragment)
În Ţara lui Mură-n gură
totul îmi este pe măsură.
Când mă scol de dimineaţă
(nu la şapte, ci la zece)
vine-o tavă de dulceaţă
şi-un pahar cu apă rece.
Şi dulceaţa-mi zice: – Ia-mă!
Şi paharu-mi zice:- Bea-mă!
„Ia-mă, bea-mă!” – uşor de zis!
Gura însă s-o deschizi
nu-i deloc aşa uşor:
Ajutooor!
Ajutooor!
Linguriţa, grijulie,
îmi deschide gura mie.
-Ei, aşa mai merge, zic
dacă mă ajuţi un pic.
Prinţul Miorlau de Nina Cassian (fragment)
Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o-mpărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi-un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de „vreau!” spunea „miorlau!”
şi tot „miorlau!” pentru „nu vreau!”
(-N-am înţeles! veţi spune voi.
Ce-i ăsta, prinţ? Sau e pisoi?
Te rugăm să nu-ţi urmezi povestea
până nu ne lămureşti acestea.
-Răbdare, dragii mei copii, La şcoală avem o oră-n plus
şi singuri vă veţi lămuri.) A, nu de mate, ci de râs
O oră-n care nu se cere
Să stăm în bancă în tăcere
Şi-n care regula e clară:
Dacă nu râzi, eşti dat afară.
Afară, doamna profesoară!
Întâmplare de stă ceasul de Grete Tartler
Ceasul mare din Constanţa
vai, şi-a cam pierdut constanţa,
fiindcă nişte pescăruşi
şi-au făcut în el culcuş:
pe scări, uşi! Bucurville de Carmen Tiderle (fragment)
pescăruşi!
În oraşul Bucurville
Şi, cum nu au fost cuminţi,
La primărie, candidează un copil
şi-au prins ciocul între dinţi
Care promite c-o să facă
(dinţii de la roţi dinţate,
din Bucurville, un loc de joacă
fiindcă altfel nu se poate).
Copilul are şi-un slogan
cazul e de toată cazna:
E „nici o stradă fără tobogan!“
lumea a luat-o razna!
Iar în programul lui pe două file
face plajă-n miezul nopţii,
Promite că oraşul va fi umplut de bile
ziua dorm buştean cu toţii,
Că pietonii vor traversa pe zebre adevărate
la-ntâlniri vin alandala –
Şi zidurile vor fi viu colorat pictate
ce-o fi când începe şcoala!
C-o să ai voie să te sui
Este timpul să-l repari,
Pe bănci în parc şi pe statui
domnule ceasornicar!
Şi că orice groapă cu băltoacă
Dar ce cari?
Va fi transformată în spaţiu de joacă.
-Ceasornic car!

Mişcă-Mă, Frişcă-Mă, Pişcă-Mă-n-Sus, de Shel Silverstein

.
Mişcă-mă, Frişcă-mă, Pişcă-Mă-n-Sus
Şi-au făcut dintr-o gheată mai veche Airbus.
Ora de râs de Carmen Tiderle -Grozav!
-Ce fain!
-Pa, pa, ne-am dus! El nu simte la fel.
Au zis Mişcă-Mă, Frişcă-mă, Pişcă-Mă-n-Sus. Pe plan cultural,
Nu ne potrivim:
Mişc’ era căpitan, Frişc’ era mus,
Mie-mi place la bal,
Pişc’ îi servea cu cafea şi cuşcuş.
Lui îi place la film.
Şi tustrei,
El vrea la Sinaia,
Şi tustrei,
Eu vreau la Mamaia.
Se-nălţau şi s-au dus-
Eu poftesc o cafea,
Mişcă-Mă, Frişcă-Mă, Pişcă-Mă-n-Sus.
Numai ceai el ar bea.
Când dorm eu, somnu-mi strică-
El vrea treaba mică.
Leapşa pe-mbrăţişate de Shel Silverstein
E mai rău şi mai prost
Nu leapşa pe cocoţate – Şi mai gras decât mine…
Mai bine pe-mbrăţişate, Dar să mă plâng n-are rost,
Când se ţin toţi strâns în braţe, Fiindcă tot e mai bine
Nu când fug să se cocoaţe, Decât să fim trei –
Hai leapşa pe chicotite, Eu şi cu ei,
Până toţi cădem pe spate, Ei şi cu mine.
Şi-apoi leapşa pe hlizite,
Şi-apoi leapşa pe pupate,
Haideţi leapşa pe iubite,
Să câştige toţi şi toate.

Noi doi de Shel Silverstein

El cu mine,
Eu cu el-
Noi doi nu suntem la fel.
Dar clipă de clipă şi lună de lună.
Suntem împreună.
Aş vrea să se care,
să răsuflu niţel,
Căci – mi se pare –
Stau prea mult cu el
şi mă-ntreb dacă, oare,