Ala, Bala Portocala

Ieşi, fetiţă, la portiţă

Că te-aşteaptă Talion
Talion Fecior de domn,
Cu cercei, cu ghiocei,
Cu mărgele, cu inele,
Cu un pumn de alunele,
Pe pofta inimii tale.
Cioc, boc,
Treci la loc.
 Din Oceanul Pacific
A ieşit un peşte mic.
Şi pe coada lui scria:
„Ieşi afară dumneata”.

–
 Avion, cu motor,
Ia-mă şi pe mine-n zbor
Să mă fac aviator!
-Nu te iau, că eşti mic
Şi te cheamă Polonic!
 Melc, melc, codobelc,
Scoate coarne boureşti
Şi te du la baltă
Şi bea apă caldă;
Şi te du la Dunăre
Şi bea apă tulbure;
Şi te urcă pe buştean
Şi mănâncă leuştean;
Şi te urcă pe sălcioară,
Roade frunza, fă-o rară,
Că e dulce, ba-i amară,
Scoate-ţi coarnele afară!
 Degetele
Degetul mare pleacă la plimbare
Arătătorul aduce paltonul
Mijlociul duce pardesiul
Inelarul duce geamantanul
Degetul mic nu duce nimic
Fiindcă e pitic.
 Brăduleţ, brăduţ drăguţ

Brăduleţ, brăduţ drăguţ,

Ninge peste tine
Haide, hai în casa mea
Unde-i cald şi bine.
Pom de Anul Nou te fac
O, ce bucurie!
Cu beteală-am să te-mbrac
Şi steluţe o mie.
Şi fetiţe şi băieţi
Bătând din mânuţe
Ne-om juca şi ţi-om cânta
Cântece drăguţe.
 Iepuraşul
Iepuraş,
Coconaş,
A fugit peste imaş.
Şi s-a dus
Colo sus,
Sub o tufă s-a ascuns.
Dar Codău,
Câine rău,
L-a gonit din cuibul său.
Şi-a plecat,
Supărat,
În cel codru depărtat.
 Melcul supărat
Vine melcul supărat,
O furnică l-a pişcat,
Şi cum vine, pâş, pâş, pâş,
Întâlneşte-un cărăbuş.
Melcul strigă-n gura mare:
-Nu te mai prăji la soare,
Du-te-ncolo, nu-mi sta-n drum,
Că te iau în coarne-acum.
 Cum vorbesc animalele

Mâţa zice: – Miau-miau-miau,

Unde-i brânza ca s-o iau?

Grivei zice: -Ham-ham-ham,

Cum aş roade-un os dar n-am.

Vaca zice: – Mu-mu-mu,

Nu-mi văd viţeluşul, nu.

Calul zice- Iha-ha,

Vino, mânzişor, nu sta.

Raţa zice: – Mac-mac-mac,

Bine e să-noţi pe lac.

Gâsca zice: – Ga-ga-ga,

Pân-la râu cum aş zbura.

Puii zic:-Piu-pii, piu-pii,

Nu ne chinuiţi, copii.
 Plugoşorul copiilor
Aho, aho!
Mâine anul se-nnoieşte,
Pluguşorul se porneşte,
Şi începe a ura,
Pe la case a colinda.
Iarna-i grea, Omătu-i mare,
Semne bune anul are;
Semne bune, de belşug,
Pentru brazda de sub plug.
 Sorcova
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!
 Gospodina
de Otilia Cazimir

O furnică duce-n spate

Un grăunte jumătate.
-Încotro fugi surioară?
-Ia, mă duc şi eu la moară.
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii-mi cer mâncare.
Că la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă
Că de n-am fi de ispravă
Ar fi vai şi-amar de noi.
 Moş Andruşca
de Otilia Cazimir

Moş Andruşca, iepuraş,

A pornit-o spre oraş,
Cu ghitara la spinare,
Ca să facă o cântare.

Dar vulpoiul vânător

Stă cu puşca la picior.
Uite-l cum ridică puşca
Să-l împuşte pe Andruşca!

Pif-paf! Măi puşcaş,

Unde-i bietul iepuraş?
 Zdreanţă
de Tudor Arghezi (fragment)

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,

Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice.
 Uite, vine Moş Crăciun
de Otilia Cazimir (fragment)

Prin nămeţi, în fapt de seară,

A plecat către oraş
Moş Crăciun cu-n iepuras,
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite,
Iepuraşul se grăbeşte. (…)

-Bună seara, bună seara!

Iaca vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete,
Bucuroşi de oaspete?
 Cloşca
de Elena Farago (fragment)

Cot-cot-cot
Cot-cot-cot
Fac şi eu ce pot, ce pot
Cot-co-dac
Cot-co-dac
Puii să-mi împac…
Ciugulesc,
Mă zbârlesc,
Şi mi-i chem, mi-i chem mereu,
Că nu-i las,
Nici un pas,
Făr’ de mine, eu.
Şi le-adun
Ce-i mai bun-
Şi seara, cu drag, le spun

Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Basme să-i împac.
 Un căţel dalmaţian
de Constanţa Buzea

-Spune, te rugăm frumos,

Tu eşti trist sau somnoros?
-Nu vă mai miraţi de mine
Că sunt câine cu buline.
Mă gândesc de-acum un an,
De ce sunt dalmaţian?
 Ora de masă
de Simona Epure (fragment)

Ieri, o ceată de pisici,

Unii mari, alţii mai mici,
Căutau prin tomberoane,
Miorlăind cu toţi de foame.
Aşteptau vreo gospodină
Care, sigur, o să vină,
Şi-o s-arunce la gunoi,
Ceva bun pentru cotoi.
 Broscuţele
de Simona Epure (fragment)

Trei broscuţe săltăreţe

Către baltă au plecat,
Hotărâte să înveţe
Un nou stil de înotat.
Ochelari şi şepci de soare
În rucsac şi-au însedat,
Până chiar şi-o stropitoare,
Necesară la udat.
Dar cum au ajuns la baltă
Pe nuferi s-au instalat,
Stufărişul astăzi saltă –
„Oac, oac, oac!” au tot cântat.
 Iarnă
de Emilia Plugaru

Afară ninge fără grijă,

O iarnă albă e în toi,
E mult până-nfloresc caişii,
Iar fulgii par petale moi.
 Soarele vrăjitor
de Emilia Plugaru

Ghiocelul nu-i o floare,

Ci… un fulg de nea pe care
Soarele l-a tot vrăjit
Până fulgul… a-nflorit!
 Mărţişor
de Emilia Plugaru

Ici şi colo, pe afară,

Zboară câte-un fulguşor.
Dar e zi de primăvară:
-Soare, pune-ţi Mărţişor.
Soarele, de colo sus,
Cu căldură mi-a zâmbit,
De la zâmbetul lui cald
Fulguşorii s-au topit.
 Bată vântul
de Grigore Vieru

Bată vântul cât de tare,

Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!
 Primăvara
de Elena Dragoş

Primăvara a venit
Cu alai de flori albastre
Şi cu cerul însorit,
Pe meleagurile noastre.
Hai, copile, în câmpii
Să fugim să prindem fluturi,
Galbenelor păpădii
Pălăria să le-o scuturi.
 Săptămâna Florilor
de Elena Dragoş

Luni în grădiniţa mea

S-a ivit o viorea.
Marţi a răsărit bujorul
Căruia-i dusesem dorul.
Miercuri vine garofiţa
Scânteindu-i cununiţa.
Joi pansele s-au deschis
Sub zănaticul cais.
Vineri galbene lalele
Înflorit-au blând şi ele.
Sâmbătă lângă un tei
Văd un pâlc de stânjenei.
Iar duminică în zori
Margarete şi cicori,
Prin seninul adierii
Ţes cămaşe primăverii.
 Cântec
de primăvară de Şt. O. Iosif

Înfloresc grădinile,
Ceru-i ca oglinda;
Prin livezi albinele
Şi-au pornit colinda…
Cântă ciocârliile
Imn de veselie
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.
Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură
Ah, de ce n-am zece vieţi
Să te cânt, Natură!
 Gândăcelul
de Elena Farago (fragment)

De ce m-ai prins în pumnul tău,

Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare?
De ce mă strângi aşa de rău?

Copil ca tine sunt şi eu,

Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu!

Şi-ar plânge tata mult de tot,

Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei, copile,
Şi lasă-mă că nu mai pot!
 Căţeluşul şciop
de Elena Farago (fragment)

Eu am numai trei picioare,

Şi de-abia mă mişc: ţop-ţop,
Râd, când mă-ntâlnesc copiii
Şi mă cheamă „cuţu şchiop”.

Fraţii mei ceilalţi se joacă

Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga cu dânşii,
Că sunt şchiop şi cad mereu. (…)

Şi când mă gândesc ce bine

M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra şi eu din poartă
La copiii de pe drum!…
 De ziua mamei
de Elena Farago

Eu nu sunt destul de mare

Ca să pot să-nvăţ măcar
De pe carte o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.

Dar îţi dau o sărutare

Ici, pe obrăjori,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, de-atâtea ori.

Zile lungi şi voie bună

Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, măicuţă bună,
Că nu ştiu mai mult.
 Crăciunul copiilor
de Octavian Goga

Dragi copii din ţara asta,

Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun din cer, de-acolo,
Să le ştie toate, toate?

Uite cum – vă spune Badea…

Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră, să vă vadă.

Îngerii se uită-n casă,

Văd şi spun – iar Moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi, o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil şi ce purtare…
Şi de-acolo ştie Moşul,
Că-i şiret, nevoie mare!
 Balada unui greier mic
de George Topârceanu (fragment)

Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut… (…)

Cri-cri-cri
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit.
 Primăvara
de George Topârceanu (fragment)

După-atâta frig şi ceaţă

Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,

Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.
 Acceleratul
de George Topârceanu (fragment)

Peste fagi cu vârfuri sure

A căzut amurgul rece
Înserarea multă trece
Furişată prin pădure.
Spre apus abia s-arată,
Printre crengi, întunecată,
O văpaie de rubin…
Din frunzişurile grele
De-nnoptare tot mai vin
Glasuri mici de păsărele…

Reci şi palide-n senin

Se ivesc deasupra stele.
 Rapsodii de toamnă
e George Topârceanu (fragment)

A trecut întâi o boare

Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră

I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.
 Povestea gâştelor
de George Coşbuc (fragment)

Un gâscan cu pene lucii

Cum trecea pe pod prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură –
Ce păcat!

Gâştele-auzind cum zbiară:

„Aoleo! Papucii mei!”
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebară mirate, ce-i?
-„Am rămas, plângea gâscanul,
Păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!“
 Iarna pe uliţă
de George Coşbuc (fragment)

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

de pe coastă vin ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii
Vrând-nevrând.
 La oglindă
de George Coşbuc (fragment)

Azi am să-ncrestez în grindă

Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!

Ochii! hai ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui? Şi la ureche
Uite-o floare.

Asta-s eu şi sunt voinică!

Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite zău, acum iau seama,
Că-mi stă bine-n cap năframa,
Şi ce fată frumuşică
Are mama!
 Iarna
de Vasile Alecsandri (fragment)

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!

Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
 Somnoroase păsărele
de Mihai Eminescu

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele-
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,

Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină-
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape

Între trestii să se culce-
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie

Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie-
Noapte bună!
 Ce te legeni
de Mihai Eminescu (fragment)

– Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
– De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noapte creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă-
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte-
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
 Revedere
de Mihai Eminescu (fragment)

-Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.

-Ia eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările,
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.
 Face oricine ce vrea
de Ana Blandiana (fragment)

În grădina mea, şirete,

Piersicile-s violete,

Iar prunele, şi mai şi,

S-au făcut portocalii;

Căţăraţi cu mult dichis,

Strugurii cresc în cais;

Castraveţii cum să spun,

Au pornit să urce-n prun,

Pe-o tulpină de mărar,

Se roşeşte-un gogoşar;

Sub o frunză de măcriş,

Creşte-o floare pe furiş;

Sub o tufă de urzici,

Ziua doarme-un licurici;

Sub un fir de caprifoi,

Stă şi toarce un pisoi.
 Motoşel şi Botoşel
de Ana Blandiana (fragment)

Motoşel şi Botoşel
Erau doi pisoi la fel.

Nu-i recunoşteai decât

Dup-o dungă de la gât,

Iar alteori, mai degrabă,

Dup-o pată de la labă.

Botoşel avea în plus

Pata jos şi dunga sus.

Când voia să se prezinte,

Scotea laba înainte,

Iar când ieşea la raport,

Dădea laba paşaport.

Numai când făceau vreun rău

Era leit frate-său.
 Arpagic
de Ana Blandiana

Într-o zi pe când lucram

În grădină, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră un musafir.

Era mic c-abia-l vedeai,

Dar cu mustăţi ditamai;
Încăpea printre uluci,
Dar avea blăniţa-n dungi;

Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă,

îi creştea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare.

Ochii-albaştri îi clipeau
Şi ştia să zică „miau!”
Ba să vezi şi să te bucuri
Sărea-n aer după fluturi.

Şi ştia chiar să se joace

Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce-aţi fi făcut voi
Cu-acest musafir de soi?

Eu, oaspetele important

L-am tratat cu lapte cald,
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat şi-un pic de smântână
Şi, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.
 În Ţara lui Mură-n gură
de Nina Cassian (fragment)

În Ţara lui Mură-n gură

totul îmi este pe măsură.
Când mă scol de dimineaţă
(nu la şapte, ci la zece)
vine-o tavă de dulceaţă
şi-un pahar cu apă rece.
Şi dulceaţa-mi zice: – Ia-mă!
Şi paharu-mi zice:- Bea-mă!
„Ia-mă, bea-mă!” – uşor de zis!
Gura însă s-o deschizi
nu-i deloc aşa uşor:
Ajutooor!
Ajutooor!
Linguriţa, grijulie,
îmi deschide gura mie.
-Ei, aşa mai merge, zic
dacă mă ajuţi un pic.
 Prinţul Miorlau
de Nina Cassian (fragment)

Într-o împărăţie cam ploioasă,

trăiau un împărat şi-o-mpărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi-un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de „vreau!” spunea „miorlau!”
şi tot „miorlau!” pentru „nu vreau!”

(-N-am înţeles! veţi spune voi.

Ce-i ăsta, prinţ? Sau e pisoi?
Te rugăm să nu-ţi urmezi povestea
până nu ne lămureşti acestea.
-Răbdare, dragii mei copii,
şi singuri vă veţi lămuri.)
 Întâmplare de stă ceasul
de Grete Tartler

Ceasul mare din Constanţa

vai, şi-a cam pierdut constanţa,
fiindcă nişte pescăruşi
şi-au făcut în el culcuş:
pe scări, uşi!
pescăruşi!
Şi, cum nu au fost cuminţi,
şi-au prins ciocul între dinţi
(dinţii de la roţi dinţate,
fiindcă altfel nu se poate).
cazul e de toată cazna:
lumea a luat-o razna!
face plajă-n miezul nopţii,
ziua dorm buştean cu toţii,
la-ntâlniri vin alandala –
ce-o fi când începe şcoala!
Este timpul să-l repari,
domnule ceasornicar!
Dar ce cari?
-Ceasornic car!
 Chiu şi Vai
de Grete Tartler (fragment)

Chiu şi Vai sunt doi căţei:

Orice-aş face, hop şi ei.
Lecţia de vreau s-o scriu,
Vine Vai şi vine Chiu.
Cum vreau să urc în tramvai,
Nu pot fără Chiu şi Vai.
Fără ei parcă nu pot
Nici să-mi beau laptele tot.
Doar la lecţia de vioară
Chiu şi Vai se-ascund sub scară.
 Lăcrămioare
de Passionaria Stoicescu

Cine o fi plâns pe-aici?

Poate Albă-ca-Zăpada
căutându-i pe pitici!

Şi din ochii ei curaţi

stropii mici au dat o floare
pe-o tulpină cu mulţi fraţi.

Lăcrămioare – şi în drum,
care-mbată Fluturaşul
zăpăcindu-l cu parfum.

Lăcrămioare – alb pocal,

cupe-n care bea Furnica
la al primăverii bal.
 Gândăceii primăverii
de Passionaria Stoicescu

Printre crengile uscate

soare curios străbate.

Şi-a desprins din ghem o rază

şi deodată luminează.

Gândăcei – cu haine roşii-

picotind la cald ca moşii.

Dacă îi priveşti, ştrengarii,

le descoperi ochelarii.

Dar să vezi, minune mare,

ochelari, nu ca oricare,

Să îi apere de soare,
ci puşi tocmai pe spinare!