Bullying verbal

„Nu vei ajunge niciodată la un teren mai înalt dacă îi împingi mereu pe ceilalți în jos.”
Nu este supărator că trăim într-o societate în care oamenii sunt încă judecați și marginalizați
pentru motive care in realitate nu contează? Bună, eu sunt Daria, iar în discursul de astăzi voi vorbi
despre o temă foarte abordată în ultimul timp, și anume bullying-ul verbal.
Bullyingul este definit ca un comportament de excludere, de luare în derâdere a cuiva, de umilire,
agresivitate fizică, dar manifestat cel mai frecvent prin agresivitate psihologică și emoțională.
Termenul nu are o traducere exactă în limba română, ci este un termen umbrelă care înglobează o
serie de comportamente agresive prin intermediul cărora un copil încearcă să obţină unele beneficii.
Frecvența acestor comportamente situează România pe locul 13 în clasamentul țărilor in care a fost
investigat fenomenul.
În primul rând, elevii care pun preț pe statut social, putere și control dobândesc aceste lucruri prin
intermediul atenției primite din partea grupului de colegi sau de prieteni. Comportamentul de tip
bullying le oferă acestor copii oportunitatea de a-și îmbunătăți statutul social, folosind tactici precum
hărțuirea, răspândirea de zvonuri și excluderea (mărcile bullying-ului verbal și relațional) pentru a
renunța la prietenie și colaborare, în schimbul popularitații. Potrivit unui raport al Organizației
Mondiale a Sănătății, 2 din 10 copii au recunoscut că au exclus în mod repetat colegi din grup, iar 3
din 10 au interzis altor copii să se joace cu anumiți elevi din clasă.
În al doilea rand, studii recente au demonstrat că o parte din cei care poartă eticheta de “bully” se
comporta datorită atitudinii părinților lor, față de ei, sau față de alte persoane. Atitudinea adulților față
de fenomenul bullying influențează profund percepția copiilor asupra acestui tip de comportament.
Când adulții le sugerează copiilor – prin cuvinte, prin acțiuni sau prin lipsa acțiunilor – că agresiunea
va fi tolerată, aceștia pot intui în mod greșit că acest comportament este o parte normală și acceptabilă
a lumii lor.
Cele mai noi statistici ale Ministerului Educației Naționale cuprind aproximativ 18.783 de cazuri
de violență la nivel national. Aceste numere arată faptul ca deși subiectul este foarte controversat, nu
se pune prea mult accent pe importanța sa, iar noi trebuie să schimbam asta. Personal, consider că
schimbarea ar trebui să înceapă de la sursă. Dacă vorbim despre ceea ce se întâmplă în timp ce copilul
este acasă, folosirea terapiei în familie ar fi un început bun, atât pentru agresor cât și pentru părintele
care l-a îndemnat într-un fel sau altul, de a recurge la acest comportament. Dacă vorbim despre
mediul școlar in care elevul își petrece cea mai parte din zi, organizarea unor ateliere, dezbateri,
jocuri, și chiar introducerea opționalelor cu privire la aceasta temă ar putea reprezenta o schimbare.
În concluzie, este datoria noastră să observăm, raportăm și să oprim acest fenomen, deoarece
indiferent de rasă, aspect, accent, religie, grup social, fiecare dintre noi suntem oameni și trebuie să
acceptăm faptul că suntem diferiți. Doar respectându-ne reciproc vom ajunge să trăim într-o lume mai
bună, și care evoluează constant!