In opinia mea cartea este foarte importanta in viata omul.

Ea este
comoara fara pret,este invatatorul care te conduce la bine, te face sa te
bucuri, sa razi si sa plangi. O carte te trimite la alte carti si toate impreuna
formeaza baza trainica a culturii noastre.Cartea nu doar iti dezvolta
vocabularul,ci ea ne face să fim mai buni ,ne ajută să trecem mai uşor
peste greutăţile vieţii , ne întăreşte.

Fiecare dintr-e noi ar fi trebuit sa citeasca macar o carte. Scopul

lecturii in perioada scolii este acela de a forma progresiv un tanar cu o
cultura de baza, capabil sa inteleaga lumea din jurul sau, sa comunice si sa
interactioneze cu semenii, exprimandu-si ganduri, stari, sentimente, opinii,
sa fie sensibil la frumosul din natura si la cel creat de om si, in viitor, sa
poata continua procesul de invatare in orice faza a existentei sale. Lectura
ajuta la observarea mediului inconjurator, ii invata pe elevi sa gandeasca,
imbogateste cunostintele despre natura , lume si viata, cultiva sensibilitatea
si imaginatia, modeleaza caracterele, contribuie la educarea moral-
cetateneasca, ajuta omul in aspiratile sale spre autodepasire.
 Când eram mic,mic,ascultam cuvinte citite de părinți,bunici când
aveau timp,pentru a deschide o carte sau când,pentru a mă adormi mai
repede,îmi citeau.Apoi am mers la școală și am înțeles că odată ce am
învățat să citesc, am fost pentru totdeauna liber. Dacă în camera mea e
întuneric,văd cartea căutată ca pe o stea, un foc viu și nu mă simt singur.
   Am primit cartea,,Micul prinț”în dar și de atunci o deschid mereu
când vreau să gândesc altfel,cred că am găsit lectura potrivită,parcă
undeva în lume se deschide o ușă, care lasă să intre mai multă lumină și
nu mă simt singur,în jurul meu roiesc peisaje,personaje.Nu e suficient doar
să citesc o carte,e nevoie s-o înţeleg ce-mi transmit fiecare autor care a
scris o carte sau o poveste, pentru că a avut ceva de spus,iar eu îmi spun
că trebuie sa înțeleg acel ceva.
  Când citesc este ca și cum se aprinde un foc; fiecare silabă
pronunțată este o scânteie,cuvintele pătrund în sufletu-mi și devin o parte
din gândurile mele.
  Lectura este o călătorie interioară îndelungată,pentru că o carte
bună nu are niciodată sfârşit.
Personajele din cărţi sunt ca oamenii,asemenea nouă şi reflectă într-
un anumit mod adevărata faţă a societăţii în care trăim.De câte ori
citesc,îmi place să fac comparaţii între personajele din carte şi oamenii pe
care îi cunosc.Şi,spre surprinderea mea câteva chiar se aseamănă.
  Observ că, citind, îmi îmbunătăţesc vocabularul,dau înţelesuri noi
cuvintelor şi îmi este mai uşor să-l aleg pe cel potrivit din marea de
cuvinte,pot să transform o propoziţie care nu e frumoasă în una care să-i
emoţioneze pe cei care mă ascultă.
    Sunt oameni care nu citesc,se mulțumesc cu căutările pe
internet;înseamnă că nu și-au găsit cartea potrivită,că nu au găsit plăcerea
de a întoarce paginile,de a simți foșnetul hârtiei,de a reține cuvinte,expresii.
Ce mă interesează este să învăț din cărți,acestea să mă schimbe.
            Este o chestiune de respect față de carte: o cumpăr, ca să o păstrez
de bibelou în biblioteca mea sau ca să o folosesc la maxim?