Ion Creanga –

Fisa biografica

Născut la 1 martie 1837 la Humuleşti. Părinţii lui au fost Ştefan a Petrei

Ciubotarul şi Smaranda Creangă. A mai avut încă şapte fraţi.
În 1847 incepe şcoala de pe lângă biserica din satul natal, Humuleşti, unde
copiii erau învăţaţi de dascălul satului. Mai tarziu este trimis la bunicul din partea
mamei, David Creangă. Acesta îl duce la şcoala din Broşteni. În 1853 este înscris
la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ, sub numele de Ştefănescu Ion. Acolo, el
îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). Smaranda, o femeie
foarte ambiţioasă, dorea ca fiul ei să ajungă preot şi de aceea il înscrie la Şcoala
catihetică din Fălticeni. La această şcoală apare sub numele de Ion Creangă, nume
pe care il va păstra toată viaţa. Şcoala din Fălticeni se desfiinţează, aşa că Ion
Creangă pleacă la Iaşi şi se înscrie la cursul inferior al Seminarului teologic.
Din 1855 până în 1859, Creangă urmează cursurile seminarului, iar apoi,
luând atestatul, revine în satul natal, pe care l-a iubit atât de mult şi de care nu a
vrut niciodată să se despartă. Se însoară mai târziu la Iaşi, cu Ileana, fiica preotului
Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acestei
biserici.
In 1864 Creangă il întâlneşte pe Titu Maiorescu, care îl numeşte învăţător la
Şcoala primară nr. 1 din Iaşi. Timp de 12 ani este dascăl şi diacon pe la diferite
biserici din Iaşi, dar deoarece nu respectă anumite reguli impuse de biserică este
exclus definitiv din rândurile clerului. In 1875 il cunoaşte pe Mihai Eminescu, de
care îl va lega o frumoasă şi durabilă prietenie. Acesta, dându-şi seama de talentul
de povestitor al lui Creangă, îl îndeamnă sa pună pe hârtie ceea ce povestea cu
atâta haz.
În 1875 publică povestea „Soacra cu trei nurori”, care este foarte bine
primită de cititori şi criticii literari. Colaborează pe la diferite ziare şi reviste, la
scrierea unor manuale. Apariţia sa la diferite cenacluri literare transforma
intâlnirile respective în adevărate evenimente, marele povestitor reuşind să
impresioneze cu povestile si povestirile sale pline de haz.
Între 1875 şi 1883 scrie cele mai importante opere ale sale. Între 1883 şi 1889 a
fost mai tot timpul bolnav. Suferă foarte mult la moartea lui Eminescu, astfel că, in
ultima zi a aceluiaşi an în care moare Eminescu(1889) moare şi marele povestitor
în bojdeuca sa de la Ţicău.
Ramâne însă nemuritor prin opera pe care a scris-o.
 Poveşti:
 Capra cu trei iezi (1875)
 Dănilă Prepeleac (1876)
 Fata babei şi fata moşneagului (1877)
 Povestea lui Harap-Alb (1877)
 Ivan Turbincă (1878)
 Povestea lui Ionică cel prost
 Povestea lui Stan-Păţitul (1877)
 Povestea porcului (1876)
 Povestea poveştilor (1877-1878)
 Povestea unui om leneş (1878)
 Punguţa cu doi bani (1875)
 Soacra cu trei nurori (1875)
 Povestiri:
 Acul şi barosul (1874)
 Cinci pâini (1883)
 Inul şi cămeşa (1874)
 Ion Roată şi Cuza-Vodă (1883)
 Moş Ion Roată şi Unirea (1880)
 Păcală (1880)
 Prostia omenească (1874)
 Ursul păcălit de vulpe (1880)
 Nuvele:
 Moş Nichifor Coţcariul (1877)
 Popa Duhul (1879)
 Roman autobiografic:
 Amintiri din copilărie (1879)
 La cirese
 Pupaza din tei
 La scaldat