Ion Creangă

Articol
Discuție
Lectură
Vedeți sursa
Istoric
Acest articol este semiprotejat pentru a opri vandalismul.
scriitor român
Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).
Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ioan Ștefănescu
Ion Creanga-Foto03.jpg
Date personale
Născut 1 martie 1837[3] Modificați la Wikidata
Humuleștii Noi, Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedat 31 decembrie 1889 (52 de ani)[4][3] Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
Cauza decesului convulsii[*] Modificați la Wikidata
Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și Smaranda
Căsătorit cu Ileana Grigoriu (divorțați )
Copii Constantin Creangă
Cetățenie Flag of Moldavia.svg Principatul Moldovei
Flag of the United Principalities of Romania (1862–1866).svg Principatele Unite
Flag of Romania.svg Regatul României[5] Modificați la Wikidata
Religie creștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de manuale școlare, politician,
poet
Limbi vorbite limba română[6] Modificați la Wikidata
Pseudonim Popa Smantana, Ioan Vântură-Țară Modificați la Wikidata
Partid politic politician independent, Fracțiunea Liberă și Independentă
Modificați la Wikidata
Studii Seminarul Teologic de la Mănăstirea Socola[*]
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1864-1881
Limbi limba română Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literar Realism literar[2], Junimea Modificați la Wikidata
Specie literară anecdotă, literatură pentru copii, Literatură erotică, Fabulă,
basm, genul liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire, Schiță Modificați la
Wikidata
Opere semnificative Povestea lui Harap-Alb, Amintiri din copilărie, Ursul
păcălit de vulpe
Influențe[ascunde]
Mihai Eminescu Modificați la Wikidata
A influențat pe[ascunde]
Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion Călugăru, Ion Dragoslav, Victor
Eftimiu, Elena Farago, Șerban Foarță, Horia Gârbea, Ion Iovescu, Vlad Ioviță, I. I.
Mironescu, Mircea Nedelciu, Constantin S. Nicolaescu-Plopșor, Constantin Sandu-
Aldea, Stelian Țurlea, Grigore Vieru
Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române
Semnătură
Ion Creanga - Semnatura.gif
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Ion Creangă (n. 1 martie 1837,[3] Humuleștii Noi, Neamț, România – d. 31 decembrie
1889,[4][3] Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură
principală a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru
autobiografia Amintiri din copilărie, precum și pentru nuvelele și povestirile
sale. Principala contribuție a lui Creangă la literatura fantastică și pentru copii
include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Ivan Turbincă,
Dănilă Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor
autohtone (Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu
doi bani, Fata babei și fata moșneagului). Considerate pe scară largă drept
capodopere ale limbii și umorului românesc, scrierile sale ocupă o poziție de
mijloc între o culegere din surse folclorice și o contribuție originală la un
realism literar de inspirație rurală.

Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este

considerat unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române.[7]

Biografie

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Bojdeuca lui Ion Creanga.jpg
Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de
biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.[8] O altă variantă o reprezintă data
de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești,
publicată de Gh. Ungureanu.[9]

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana,
Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și
Ileana în 1919.[10]

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale
capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din
satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care
mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă
din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde
continuă școala.[9] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub
numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa
Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala
catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă,
nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni,
este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.[9]

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:

„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei
de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la
săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram
dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele
dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții!
Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat,
la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul,
revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului
Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al
acesteia (26 decembrie 1859).

Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români
Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
v • d • m
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-

a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit
învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este
exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit
nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un
mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a
fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) [11] Ca urmare a excluderii din
cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui
Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la
elaborarea a patru manuale școlare, între care și un „Abecedar” (1868).

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în
îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău
(bojdeuca).

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu

care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai
importante opere ale sale.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[9] și a suferit foarte mult la

aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău.
Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Basme