Pagina „Creangă” trimite aici.

 Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).

Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ioan Ștefănescu

Date personale

Născut 1 martie 1837[4] 
Humuleștii Noi, Neamț, România 

Decedat 31 decembrie 1889 (52 de ani)[5][4] 

Iași, România 

Înmormânt
Cimitirul „Eternitatea” din Iași 
at

Cauza
convulsii[*] 
decesului

Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și

Smaranda

Căsătorit
Ileana Grigoriu (divorțați )
cu

Copii Constantin Creangă

Cetățenie  Principatul Moldovei

 Principatele Unite
 Regatul României[6] 

Religie creștinism ortodox[*] 

Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de

 manuale școlare, politician, poet

Pseudonim Popa Smantana, Ioan Vântură-Țară  

Partid politician independent, Fracțiunea

politic Liberă și Independentă  

Limbi limba română[2]  

Studii Seminarul Teologic de la Mănăstirea

Socola[*]

Activitatea literară

Activ ca
1864-1881
scriitor

Mișcare/
curent Realism literar[3], Junimea  
literar

Specie anecdotă, literatură pentru

literară copii, Literatură
erotică, Fabulă, basm, genul
liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire, 
Schiță  

Opere
semnificati Ursul păcălit de vulpe[*]  
ve

Influențe[ascunde]

Mihai Eminescu  

A influențat pe[ascunde]

Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion

Călugăru, Ion Dragoslav, Victor Eftimiu, Elena
Farago, Șerban Foarță, Horia Gârbea, Ion
Iovescu, Vlad Ioviță, I. I. Mironescu, Mircea
Nedelciu, Constantin S. Nicolaescu-
Plopșor, Constantin Sandu-Aldea, Stelian
Țurlea, Grigore Vieru

 Membru post-mortem al Academiei Române

Semnătură
 Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text 

Ion Creangă (n. 1 martie 1837,[4] Humuleștii Noi, Neamț, România – d. 31 decembrie 1889,[5]

[4]
 Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură principală a literaturii
române din secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru autobiografia Amintiri din copilărie, precum și
pentru nuvelele și povestirile sale. Principala contribuție a lui Creangă la literatura fantastică
și pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Ivan Turbincă, Dănilă
Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor autohtone (Povestea
porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata
moșneagului). Considerate pe scară largă drept capodopere ale limbii și umorului românesc,
scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o culegere din surse folclorice și o contribuție originală la
un realism literar de inspirație rurală.
Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este considerat unul dintre cei
patru mari clasici ai literaturii române.[7]

Biografie

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut
la 1 martie 1837.[8] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici)
de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.[9]
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre.
Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[10]
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri
din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit
mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei,
bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni,
unde continuă școala.[9] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele
Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința
mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi").
Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea
școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.[9]
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în
zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și
chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele
dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau
șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
 Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile Secolul 18 - Secolul 19
seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în Secolul 20 - Contemporană
satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, Curente în literatura română
fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci
de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 Umanism - Clasicism
decembrie 1859). Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală Suprarealism - Proletcultism
vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor Neomodernism - Postmodernism
pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a
Scriitori români
numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
Listă de autori de limbă română
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la Scriitori după genuri abordate
diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a Poeți - Eseiști
părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care Nuveliști - Proză scurtă
murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, Literatură pentru copii
lucruri considerate incompatibile cu statutul de Portal România
diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în
Portal Literatură
rândurile clerului.) [11] Ca urmare a excluderii din cler,
ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, Proiectul literatură
însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie
la renumirea sa pe acest post. A colaborat la  v • d • m 
elaborarea a patru manuale școlare, între care și
un „Ab