ION CREANGĂ

Ion Creangă (născut la 1 martie 1837, Humulești; decedat la 31 decembrie 1889,

Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și
povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai
ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana,
Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în
1919.
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale
capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal.
Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează
bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă,
care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la
Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor
pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot,
este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de
Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din
Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.[3]
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și
atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan
Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26
decembrie 1859).
 GEORGE COȘBUC

George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, satul Hordou din Districtul Năsăud,
comitatul Bistrița-Năsăud, azi, comuna Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud; d. 9 mai 1918,
București) a fost un poet, critic literar, ocazional și traducător român din Transilvania,
membru titular al Academiei Române din anul 1916.
Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet
care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă
drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor
canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea,
o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și
un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de
ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui
Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la
sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său,
George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia
română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic,
dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a
sufletului țăranului român.