Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).

Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ioan Ștefănescu

Date personale

Născut 1 martie 1837[2]

Humuleștii Noi, județul
Neamț, România

Decedat 31 decembrie 1889 (52 de ani)[3][2]

Iași, România

Înmormânt
Cimitirul „Eternitatea” din Iași
at

Cauza
convulsii[*]
decesului

Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și

Smaranda

Căsătorit
Ileana Grigoriu (divorțați )
cu

Copii Constantin Creangă

Cetățenie Principatul Moldovei

Principatele Unite
Regatul României[4]

Religie creștinism ortodox[*]

Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de
manuale școlare, politician, poet

Limbi
limba română[5]
vorbite

Pseudonim Popa Smantana, Ioan Vântură-Țară

Partid politician independent, Fracțiunea

politic Liberă și Independentă

Studii Seminarul Teologic de la Mănăstirea

Socola[*]

Activitatea literară

Activ ca
1864-1881
scriitor

Limbi limba română

Mișcare/
curent Realism literar, Junimea
literar

Specie anecdotă, literatură pentru

literară copii, Literatură
erotică, Fabulă, basm, genul
liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire,
Schiță

Opere
Povestea lui Harap-Alb, Amintiri din
semnificati
copilărie, Ursul păcălit de vulpe
ve

Influențe[ascunde]

Mihai Eminescu

A influențat pe[ascunde]

Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion

Călugăru, Ion Dragoslav, Victor Eftimiu, Elena
Farago, Șerban Foarță, Horia Gârbea, Ion
Iovescu, Vlad Ioviță, I. I. Mironescu, Mircea
Nedelciu, Constantin S. Nicolaescu-
Plopșor, Constantin Sandu-Aldea, Stelian
Țurlea, Grigore Vieru

Membru post-mortem al Academiei Române

Semnătură
 Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humuleștii Noi, județul Neamț, România – d. 31
decembrie 1889, Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură principală
a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru autobiografia Amintiri din copilărie,
precum și pentru nuvelele și povestirile sale. Principala contribuție a lui Creangă la literatura
fantastică și pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Ivan
Turbincă, Dănilă Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor autohtone
(Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata
moșneagului). Considerate pe scară largă drept capodopere ale limbii și umorului românesc,
scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o culegere din surse folclorice și o contribuție originală la
un realism literar de inspirație rurală.
Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este considerat unul dintre cei
patru mari clasici ai literaturii române.[6]
Un preot ortodox român caterisit, cu un stil de viață neconvențional, Creangă a avut un impact
timpuriu ca educator inovator și autor de manuale, în timp ce urma o scurtă carieră în
politica naționalistă cu Fracțiunea Liberă și Independentă. Debutul său literar a venit târziu în viață,
urmând îndeaproape începutul prieteniei sale strânse cu poetul național român Mihai Eminescu și
afilierea lor comună cu influenta societate literară conservatoare Junimea. Deși văzut cu rezervă de
mulți dintre colegii săi de acolo și apreciat în primul rând pentru înregistrările sale de tradiție orală,
Creangă a contribuit la propagarea ghidurilor culturale ale grupului într-o formă accesibilă. Criticii de
mai târziu l-au descris adesea, alături de Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici, drept unul
dintre cei mai împliniți reprezentanți ai literaturii junimiste.
Lui Ion Creangă i s-au acordat postum mai multe onoruri și este comemorat de o serie de instituții
atât din România, cât și din Moldova vecină. Printre acestea se numără clădirea Bojdeuca din Iași,
care, în 1918, a fost deschisă ca prima casă memorială din România. Între descendenții săi direcți
se numără Horia Creangă, unul dintre arhitecții români de frunte din perioada interbelică.

Biografie
Familia și alte informații generale
Ion Creangă s-a născut la Humulești în Principatul Moldovei, fost sat care de atunci a fost încorporat
în orașul Târgu Neamț, fiul negustorului ortodox Ștefan a Petrei Ciubotariul și al soției sale
Smaranda.[7] Zona sa natală, învecinată cu zone puternic împădurite, [8] se afla la poalele Carpaților
Orientali și era inclusă în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. Populația regiunii înconjurătoare
păstra un mod de viață arhaic, dominat de păstorit, producția de textile și ocupațiile conexe[9] și era
remarcată pentru păstrarea formelor mai vechi de folclor local.[10] O altă caracteristică a zonei, care
a lăsat o impresie asupra istoriei familiei lui Creangă, a fost legată de practica transhumanței și de
legăturile dintre comunitățile etnice românești de pe ambele părți ale munților,
în Moldova și Transilvania: pe partea sa maternă, scriitor descendent din țărani din Maramureș,[11] în
timp ce, potrivit istoricului literar George Călinescu, originea tatălui său poate să fi fost mai la sud-
vest, în Transilvania propriu-zisă. [8]
Familia ajunsese într-o poziție semnificativă în cadrul comunității lor: Ștefan a Petrei făcuse un venit
constant din comerțul său itinerant cu lână, în timp ce soția sa era descendentă a Creangășilor
din Pipirig, o familie de lideri ai comunității. Printre membrii acesteia din urmă s-au
numărat Mitropolitul Moldovei Iacob Stamati , precum și tatăl Smarandei, Vornic David, și unchiul ei
Ciubuc Clopotarul, călugăr la Mănăstirea Neamț.[12] Mândră de această tradiție, ea a fost cea care a
insistat ca fiul ei să urmeze o carieră în Biserică.[13] Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El
însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.[14] O altă variantă o
reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești,
publicată de Gh. Ungureanu.[15]
Imprecizia atinge și alte aspecte ale vieții sale de familie: observând conflictele de date
rezultate, Călinescu a decis că nu este posibil ca cineva să știe dacă părinții scriitorului erau
căsătoriți (și, dacă da, dacă sunt la prima căsătorie), nici câți copii au avut împreună cu exactitate.
[16]
Afirmația acceptată de cercetători este - Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei,
Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și
Ileana în 1919.[17]
Într-o perioadă în care numele de familie nu erau obligatorii din punct de vedere legal, iar oamenii
erau cunoscuți în primul rând prin diverse porecle și patronimice, băiatul era cunoscut comunității
sub numele de Nică , un hipocorism format din Ion sau, mai formal, ca Nică al lui Ștefan a Petrei .
Nică de Ștefan de Petru”, ocazional Nic-a lui Ștefan a Petrei . [18]

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Copilărie, tinerețe și hirotonire
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri
din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit
mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei,
bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni,
unde continuă școala.[15] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele
Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința
mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi").
Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea
școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.[15]
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în
zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și
chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele
dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau
șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul
natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de
sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).
 Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală
vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor Curente în literatura română
pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a Umanism - Clasicism
numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
În 1866, participă la insurecția ce urmărea scoaterea Naturalism - Modernism
Moldovei din Principatele Unite. Alexandru Ioan Cuza Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
este silit să abdice, iar anti-unioniști moldoveni au Suprarealism - Proletcultism
găsit momentul prielnic pentru a acționa. Aceștia Neomodernism - Postmodernism
doreau să-l facă domn al Moldovei independente pe
Scriitori români
Nicolae Rosetti-Roznovanu. Mitropolitul Calinic i-a
binecuvântat pe insurecționiști, a fost semnat actul de Listă de autori de limbă română
independență a Moldovei și, cu crucea în mână, a Scriitori după genuri abordate
pornit în fruntea răsculaților. Printre răsculați, spune Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
George Călinescu, se afla diaconul Ion Creangă, Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
alături de prietenul său, diaconul Ienăchescu. Literatură pentru copii
Creangă ar fi îndemnat și el mulțimea cu talentul său
oratoric. Autoritățile solicită sprijinul armatei. Creangă Portal România
și ceilalți participanți au ridicat baricade pe Ulița Mare Portal Literatură
a Iașiului. Trupele primesc ordin și trag în anti-
Proiectul literatură
unioniști. Rămân în urmă 100 de morți. Răsculații
fără arme de foc fug pe unde apucă, inclusiv v•d•m
Creangă și Ienăchescu, care, după cum arată
Călinescu, se ascund într-o pivniță cu vinuri și se
consolează punându-se pe băut.[1]
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din
rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care
murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de
diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) [19] Ca urmare a excluderii din
cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister
contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între
care și un „Abecedar” (1868).
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o
casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se
împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[15] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a
decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat
la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească
(1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia,
Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină
arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.[20]