Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
31
decembrie 1889, Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură principală
a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru autobiografia Amintiri din
copilărie, precum și pentru nuvelele și povestirile sale. Principala contribuție a lui Creangă la
literatura fantastică și pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi
(Ivan Turbincă, Dănilă Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor
autohtone (Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Fata
babei și fata moșneagului). Considerate pe scară largă drept capodopere ale limbii și umorului
românesc, scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o culegere din surse folclorice și o
contribuție originală la un realism literar de inspirație rurală.
Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este considerat unul dintre
cei patru mari clasici ai literaturii române.[6]
Un preot ortodox român caterisit, cu un stil de viață neconvențional, Creangă a avut un impact
timpuriu ca educator inovator și autor de manuale, în timp ce urma o scurtă carieră în
politica naționalistă cu Fracțiunea Liberă și Independentă. Debutul său literar a venit târziu în
viață, urmând îndeaproape începutul prieteniei sale strânse cu poetul național român Mihai
Eminescu și afilierea lor comună cu influenta societate literară conservatoare Junimea. Deși
văzut cu rezervă de mulți dintre colegii săi de acolo și apreciat în primul rând pentru înregistrările
sale de tradiție orală, Creangă a contribuit la propagarea ghidurilor culturale ale grupului într-o
formă accesibilă. Criticii de mai târziu l-au descris adesea, alături de Eminescu, Ion Luca
Caragiale și Ioan Slavici, drept unul dintre cei mai împliniți reprezentanți ai literaturii junimiste.
Lui Ion Creangă i s-au acordat postum mai multe onoruri și este comemorat de o serie de
instituții atât din România, cât și din Moldova vecină. Printre acestea se numără
clădirea Bojdeuca din Iași, care, în 1918, a fost deschisă ca prima casă memorială din România.
Între descendenții săi direcți se numără Horia Creangă, unul dintre arhitecții români de frunte
din perioada interbelică.
Biografie
Familia și alte informații generale
Ion Creangă s-a născut la Humulești în Principatul Moldovei, fost sat care de atunci a fost
încorporat în orașul Târgu Neamț, fiul negustorului ortodox Ștefan a Petrei Ciubotariul și al soției
sale Smaranda.[7] Zona sa natală, învecinată cu zone puternic împădurite, [8] se afla la
poalele Carpaților Orientali și era inclusă în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. Populația
regiunii înconjurătoare păstra un mod de viață arhaic, dominat de păstorit, producția de textile și
ocupațiile conexe[9] și era remarcată pentru păstrarea formelor mai vechi de folclor local.[10] O
altă caracteristică a zonei, care a lăsat o impresie asupra istoriei familiei lui Creangă, a fost
legată de practica transhumanței și de legăturile dintre comunitățile etnice românești de pe
ambele părți ale munților, în Moldova și Transilvania: pe partea sa maternă, scriitor descendent
din țărani din Maramureș,[11] în timp ce, potrivit istoricului literar George Călinescu, originea
tatălui său poate să fi fost mai la sud-vest, în Transilvania propriu-zisă. [8]
Familia ajunsese într-o poziție semnificativă în cadrul comunității lor: Ștefan a Petrei făcuse un
venit constant din comerțul său itinerant cu lână, în timp ce soția sa era descendentă a
Creangășilor din Pipirig, o familie de lideri ai comunității. Printre membrii acesteia din urmă s-au
numărat Mitropolitul Moldovei Iacob Stamati , precum și tatăl Smarandei, Vornic David, și unchiul
ei Ciubuc Clopotarul, călugăr la Mănăstirea Neamț.[12] Mândră de această tradiție, ea a fost cea
care a insistat ca fiul ei să urmeze o carieră în Biserică.[13] Data nașterii lui Ion Creangă este
incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.[14] O altă
variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți
din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.[15]
Imprecizia atinge și alte aspecte ale vieții sale de familie: observând conflictele de date
rezultate, Călinescu a decis că nu este posibil ca cineva să știe dacă părinții scriitorului erau
căsătoriți (și, dacă da, dacă sunt la prima căsătorie), nici câți copii au avut împreună cu
exactitate.[16] Afirmația acceptată de cercetători este - Creangă a mai avut încă șapte frați și
surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar
Zahei, Maria și Ileana în 1919.[17]
Într-o perioadă în care numele de familie nu erau obligatorii din punct de vedere legal, iar
oamenii erau cunoscuți în primul rând prin diverse porecle și patronimice, băiatul era cunoscut
comunității sub numele de Nică , un hipocorism format din Ion sau, mai formal, ca Nică al lui
Ștefan a Petrei . Nică de Ștefan de Petru”, ocazional Nic-a lui Ștefan a Petrei . [18]
Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească
(1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia,
Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină
arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.[20]
Opera
Povești
Moștenire
Moșie, familie și impact cultural timpuriu
La scurt timp după moartea lui Creangă, au început eforturile de a colecta scrierile lui
manuscrise și versiunile actualizate ale lucrărilor sale tipărite. Acest proiect l-a implicat pe fiul
său Constantin, alături de AD Xenopol, Grigore Alexandrescu și Eduard Gruber, acesta din urmă
a obținând lucrările de la Tinca Vartic.[82] Prima ediție a fost publicată în două volume, în 1890–
1892, dar proiectul s-a oprit brusc din cauza nebuniei și morții lui Gruber.[83] Ultima lucrare
cunoscută a lui Creangă, fragmentul din Făt-frumos, fiul iepei, a fost publicată de Convorbiri
Literare în 1898.[84] Copiile Gruber au fost vândute unui dr. Mendel, iar doar o parte din ele au
fost recuperate de exegeți, alături de diverse fragmente descoperite accidental la piața ieșeană,
unde erau folosite pentru hârtie de împachetat.[85] Colecția, structurată într-un întreg de
folcloristul Gheorghe T. Kirileanu, a fost publicată la Editura Minerva în 1902 și 1906.[86] În ciuda
faptului că a fost menționată în memoriile mai multor junimiști de seamă, Creangă a avut cariera
politică ficționalizată și satirizată de Iacob Negruzzi, care l-a transformat, ca Popa Smântână,
într-un personaj al poemelor sale satirice Electorale.[87] Același autor s-a referit la omologul său
într-una dintre epigramele sale.[88]
La scurt timp după moartea iubitului ei, Tinca Vartic s-a căsătorit cu un bărbat care locuia în
aceeași zonă a Iașiului.[89] Țintă a turismului organizat încă din 1890,[90] casa ieșeană Bojdeuca a
intrat totuși în paragină.[91] A fost achiziționat în cele din urmă de un „Comitet Ion Creangă”, ai
cărui membri a inclus pe Constantin Creangă,[92] Kirileanu și politicianul ultranaționalist AC Cuza.
[93]
A fost înființată ca prima dintre „casele memoriale” ale României la 15 aprilie 1918.
[94] [95] [96]
Restaurată în același an și din nou în 1933–1934,[97] adăpostește o parte importantă din
obiectele personale ale lui Creangă și primul portret cunoscut al lui Creangă, pictat de
contemporanul său V. Mușnețanu.[98] [99] În timp ce Constantin Creangă a avut o carieră de
succes în Armata Română,[100] unul dintre cei doi nepoți ai scriitorului, Horia Creangă, a devenit
unul dintre celebrii arhitecți moderni ai perioadei interbelice, câștigându-și reputația reproiectând
o mare parte din centrul Bucureștiului.[101]
Popularitatea relatărilor lui Ion Creangă în afara contextului său regional și dialectal, împreună cu
propria sa contribuție ca educator, au jucat un rol în evoluția românei standard, într-o nouă fază
în care multe variații dialectale au fost încorporate în limba vorbită.[102] Cărțile sale
didactice Metodă nouă ... și Învățătoriul copiilor au trecut prin multe ediții la sfârșitul secolului al
XIX-lea.[103] [104] Impactul lucrărilor sale a fost, de asemenea, un factor care a contribuit la
păstrarea unui interes remarcat pentru subiectele rurale, o trăsătură definitorie ulterioară în
literatura română modernă. Discutând despre „armonia stilistică”, despre care el credea că face
o punte între toate mediile sociale și literare ale României, filosoful Mircea Eliade scria: „Românii
îl consideră pe Ion Creangă un scriitor clasic aparținând epocii moderne. Opera sa poate fi citită
și înțeleasă de întreaga gamă a claselor sociale, în toate provinciile țării noastre. În ciuda
prezenței abundente a cuvintelor moldovenești, scrierile sale nu rămân străine pentru cititorii săi.
Ce altă cultură europeană se poate mândri că are un scriitor clasic citit de toate categoriile de
cititori?"[105] „Aplecarea tematică spre sat”(thematic grip of the village) a fost remarcată de
academicianul american Harold Segel, care a investigat impactul acesteia asupra „unor dintre
cele mai venerate nume din istoria literaturii române”, de la Creangă și Slavici până la
romancierul interbelic Liviu Rebreanu.[106]
După 1989
Aprecieri critice
Bustul lui Ion Creangă din Suceava
Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi
extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al unor
animale recunoscătoare.