Ion Creangă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).

Ion Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Ion Creangă

Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor Nică al lui Ștefan a Petrei
român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor,
Ion Torcălău
poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este
considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai Ioan Ștefănescu
ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din
copilărie.

Cuprins
Biografie
Basme
Amintiri din copilărie
Opera
Povești
Povestiri
Nuvele
Romane autobiografice
Ion Creangă
Scrisori
Date personale
Scrisori de familie Născut 1/13 martie 1837[3]
Scrisori către prieteni Humulești, Moldova
Decedat 31 decembrie 1889 (52 de
Aprecieri critice
ani)[4][3]
Urmași Iași, Regatul României
Înmormântat Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Traduceri în limbi străine
Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și
Traduceri în limba franceză
Smaranda
Note Căsătorit cu Ileana Grigoriu (divorțați )
Copii Constantin Creangă
Bibliografie
Cetățenie România
Lectură suplimentară Religie creștinism ortodox[*]
Legături externe Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor
de manuale școlare, politician,
poet
Pseudonim Popa Smarandita, Ioan Vântură-
Biografie Țară
Partid politic deputat neafiliat[*]
Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă Limbi limba română[1]
în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie Studii Școala catihetică din Fălticeni
1837.[5] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie Activitatea literară
1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Activ ca 1864-1881
scriitor
Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.[6]
Mișcare/curent
literar Realism literar, Junimea
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Specie literară Anecdotă, literatură pentru copii,
Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii Literatură erotică, Fabulă, basm,
trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în genul liric, memorii, nuvelă, satiră,
povestire, Schiță, literatură
1919.[7]
fantastică
Opere
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului semnificative Amintiri din copilărie
larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din
copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica
Membru post-mortem al
din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de
dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează Academiei Române
bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Semnătură
Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe
valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.[6] În
1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu
Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca
profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). Prezență online
După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este Internet Movie Database (https://tools.wmflabs.or
g/wikidata-externalid-url/?p=345&url_prefix=http
înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de s://www.imdb.com/&id=nm0187135)
popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?titl
care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii e=Ion_Creang%C4%83&action=edit&section=0)
din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul
inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de
la Socola.[6]

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum

mărturisește în Amintiri:

„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și

băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari,
iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și
la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători,
cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și
luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu
florile și mândrele dealuri, de după care îmi
Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi
zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții!
Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile,
horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se
însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași,
devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).

La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Literatura română

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală Pe categorii

vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor
pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și Istoria literaturii române
l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la Secolul 20 - Contemporană
diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din
rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și- Curente în literatura română
a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care
Umanism - Clasicism
murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean,
Romantism - Realism
lucruri considerate incompatibile cu statutul de
Parnasianism - Simbolism
diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în
Naturalism - Modernism
rândurile clerului.) [8] Ca urmare a excluderii din Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de
Suprarealism - Proletcultism
institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la Neomodernism - Postmodernism
minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A
colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, Scriitori români
între care și un „Abecedar” (1868).
Listă de autori de limbă română
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul Scriitori după genuri abordate
său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
casă în care să se mute, alegând o locuință în Poeți - Eseiști
mahalaua Țicău (bojdeuca). Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci
revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se Portal România
împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul Portal Literatură
poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. Proiectul literatură

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[6] și a

suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2
ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Basme
În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura
poporului de către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul
lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni,
construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan
Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema din Toderică,
povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește
turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia
lui să nu poată ieși.

A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele,

povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu
Portretul lui Ion Creangă pe o marcă subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci
poștală, cu valoarea nominală de 2,20 pâini" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care
lei moldovenești din Republica Moldova. îi numește "ciorogari, porecliți și apărători"; această povestire
demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea si la
matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre o
persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion
Roată și Unirea" (http://www.vrancea.com.ro/muzeul_vrancei/index.php?id_meniu=6&&id_submeniu=41)
este o glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște
drepturile țărănimii.
Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova, mai
mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în special
chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor afară de Moș Ion Roată.

În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând s-o
facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul. Roată răspunde: Am înțeles
așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum
suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre.

Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor
poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a
trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea
basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență
însușirile lui literare proprii.

O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea poveștilor.

Amintiri din copilărie

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit
reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, -
scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și
sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui
Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera

Povești
Capra cu trei iezi (1875) Nuvele
Dănilă Prepeleac (1876)
Moș Nichifor Coțcariul (1877)
Fata babei și fata moșneagului (1877)
Popa Duhul (1879)
Făt Frumos, fiul iepei (1877)
Povestea lui Harap-Alb (1877)
Ivan Turbincă (1878) Romane autobiografice
Povestea lui Ionică cel prost (1877)
Amintiri din copilărie (1879)
Povestea lui Stan-Pățitul (1877)
Fragment de autobiografie
Povestea porcului (1876)
Povestea poveștilor (1877-1878)
Povestea unui om leneș (1878) Scrisori
Punguța cu doi bani (1875)
Soacra cu trei nurori (1875)
Scrisori de familie
Către Gheorghe Creangă
Povestiri Către Zaheiul Creangă
Acul și barosul (1874) Către Ecaterina Vartic
 Cinci pâini (1883) Către Elena Creangă-Chiței
Inul și cămeșa (1874)
Ion Roată și Cuza-Vodă (1882) Scrisori către prieteni
Moș Ion Roată și Unirea (1880)
Păcală (1880) Către Mihai Eminescu
Prostia omenească (1874) Către Vasile Conta
Ursul păcălit de vulpe (1880) Către Alexandru C. Cuza
Către Nicolae Gane
Către Mihail Kogălniceanu
Către Titu Maiorescu
Către Iacob Negruzzi
Către Ioan Slavici
Către Victor Zaharovschi

Aprecieri critice
Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să
îndeplinească isprăvi extraordinare a căror realizare devine posibilă
cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al unor animale
recunoscătoare. [9]

Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de
carieră) avea să se căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui Bustul lui Ion Creangă din Suceava
comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia,
Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și
Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.[10]

Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză

Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes, Récits, traduction des Contes et
des Récits par Elena Vianu, illustrations par A. Demian, Editions „Le Livre”, Bucarest, 1955
Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963, Editions «Meridiane»,
Bucarest, 1963, Ediție, prefață și glosar de George Călinescu, traduceri de Yves Augé
(Souvenirs d'enfance) și Elena Vianu (Contes); traducerile au fost îngrijite de Simone Roland.
reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres. Traducere de Yves Augé și Elena Vianu,
București, Meridiane, 1965.

Note
1. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb120346418), accesat în 10 octombrie 2015
 2. ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul (http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/
luceafarul/1910/BCUCLUJ_FP_280091_1910_009_001.pdf), anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4
3. ^ a b Ion Creanga (https://www.babelio.com/), Babelio, accesat în 9 octombrie 2017
4. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb120346418), accesat în 10 octombrie 2015
5. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din
părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută
David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului...
6. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.
7. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro (http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html)
8. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie
9. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p. 154
10. ^ Horia Creangă - crezul simplității (http://www.cotidianul.ro/nepotul-lui-ion-creanga-a-adus-mo
dernismul-la-bucuresti-172836/) at cotidianul.ro

Bibliografie
G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent de [...], București, Fundația
Regală pentru Literatură și Artă, 1941
G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Ediția a II-a, revăzută și
adăugită, Ediție și prefață de Al. Piru, Editura Minerva, București - 1982.
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen Simion, Editura pentru
literatură, București, 1966
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva, București, 1972.
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu". Editura
Eminescu, București, 1975.
Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția
Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8
Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976
Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45
Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002
Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura Princeps Edit, Iași, 2006

Lectură suplimentară
Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și comentarii despre această
lucrare în: Luminița Marcu, „O monografie spectaculoasă” (http://www.romlit.ro/o_monografie_
spectaculoas), România literară, nr. 21, 2002)
Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția
Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8
George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938
G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Editura științifică, București, 1969.

Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C (http://acad.ro/bdar/armembriLit.ph
p?vidT=C)

Biografia lui Creangă (http://www.neamt.ro/cmj/Creanga/Ion_Creanga.html)

 Muzeul Memorial Ion Creangă (http://www.neamt.ro/cmj/memoriale/mmic.html)
Ion Creangă, un preot ieșit din comun (http://www.adevarul.ro/actualitate/Ion_Creanga-un_pre
ot_iesit_din_comun_0_764323805.html), 30 august 2012, Cristina Diac, Adevărul - articol
Historia (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/ion-creanga-un-preot-iesit-comun)
Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac (http://jurnalul.ro/timp-liber/casa/spatiul-viral-al-
geniului-o-camera-si-un-ceardac-31123.html), 22 decembrie 2005, Adrian Parvu, Jurnalul
Național
121 de ani de la moartea lui Ion Creangă (http://www.amosnews.ro/arhiva/121-ani-moartea-lui-
ion-creanga-31-12-2010), 31 decembrie 2010, Amos News
Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128 de ani de la moarte (http://www.amosnews.ro/arhi
va/valori-ale-culturii-nationale-ion-creanga128-ani-moarte-31-12-2009), 31 decembrie 2009,
Amos News
Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă (http://adevarul.ro/news/societate/adevaruri-
altadatacalinescu-despre-creanga-1_50aca6457c42d5a6638799ba/index.html), 13 mai 2009,
Adevărul (Articol apărut în „Adevărul literar și artistic“, în anul 1938)
Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă (http://ziarullumina.ro/reportaj/cum-s-facut-drep
tate-diaconului-ion-creanga), 15 iunie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina
Cum arata bojdeuca lui Creanga? (http://intrebari-si-raspunsuri.ro/bojdeuca-lui-creanga/)
(Fotografii)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ion_Creangă&oldid=13353099

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 aprilie 2020, ora 19:22.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.