Ion Creangă

31 limbi

 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursa
 Istoric

scriitor român

Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).

Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ioan Ștefănescu

Date personale

Născut 1 martie 1837[3] 
Humuleștii Noi, Neamț, România 

Decedat 31 decembrie 1889 (52 de ani)[4][3] 

Iași, România 

Înmormântat Cimitirul „Eternitatea” din Iași 

Cauza
convulsii[*] 
decesului

Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și Smaranda

Căsătorit cu Ileana Grigoriu (divorțați )

Copii Constantin Creangă

Cetățenie  Principatul Moldovei

  Principatele Unite
 Regatul României[5] 

Religie creștinism ortodox[*] 

Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de

manuale școlare, politician, poet

Limbi vorbite limba română[6] 

Pseudonim Popa Smantana, Ioan Vântură-Țară  

Partid politic politician independent, Fracțiunea Liberă

și Independentă  

Studii Seminarul Teologic de la Mănăstirea

Socola[*]

Activitatea literară

Activ ca
1864-1881
scriitor

Limbi limba română  

Mișcare/
Realism literar[2], Junimea  
curent literar

Specie anecdotă, literatură pentru

literară copii, Literatură
erotică, Fabulă, basm, genul
liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire, Sch
iță  

Opere
Ursul păcălit de vulpe[*]  
semnificative

Influențe[ascunde]

Mihai Eminescu  

A influențat pe[ascunde]

Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion Călugăru, Ion

Dragoslav, Victor Eftimiu, Elena Farago, Șerban Foarță, Horia
Gârbea, Ion Iovescu, Vlad Ioviță, I. I. Mironescu, Mircea
Nedelciu, Constantin S. Nicolaescu-Plopșor, Constantin
Sandu-Aldea, Stelian Țurlea, Grigore Vieru

 Membru post-mortem al Academiei Române

Semnătură
 Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text 

Ion Creangă (n. 1 martie 1837,[3] Humuleștii Noi, Neamț, România – d. 31

decembrie 1889,[4][3] Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură
principală a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru
autobiografia Amintiri din copilărie, precum și pentru nuvelele și povestirile sale.
Principala contribuție a lui Creangă la literatura fantastică și pentru copii include
narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Ivan Turbincă, Dănilă
Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor autohtone
(Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi
bani, Fata babei și fata moșneagului). Considerate pe scară largă drept capodopere
ale limbii și umorului românesc, scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o
culegere din surse folclorice și o contribuție originală la un realism literar de inspirație
rurală.
Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este considerat
unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române. [7]

Biografie

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de
biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.[8] O altă variantă o reprezintă data de 10
iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de
Gh. Ungureanu.[9]
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor,
Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[10]
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale
capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul
natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl
încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din
Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă
școala.[9] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele
Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu).
După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din
Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a
păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași,
absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.[9]
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna,
în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând
și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și
mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi
mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare
însuflețire.”
 Literatura română

Pe categorii
Istoria literaturii române

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile Evul mediu

Secolul 16 - Secolul 17
seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, Secolul 18 - Secolul 19
revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Secolul 20 - Contemporană
Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Curente în literatura română
biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind
diacon al acesteia (26 decembrie 1859). Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Parnasianism - Simbolism
Constantin. Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală Suprarealism - Proletcultism
vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut Neomodernism - Postmodernism
profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia Scriitori români
foarte mult și l-a numit învățător la Școala
primară nr. 1 din Iași. Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv Poeți - Eseiști
din rândurile clerului (10 octombrie 1872), Nuveliști - Proză scurtă
deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca Literatură pentru copii
în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a Portal România
tuns ca un mirean, lucruri considerate
Portal Literatură
incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el
a fost reprimit post-mortem în rândurile
Proiectul literatură
clerului.) [11] Ca urmare a excluderii din cler,
ministrul Tell îl destituie și din postul de
institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la  v • d • m 
minister contribuie la renumirea sa pe acest
post. A colaborat la elaborarea a patru
manuale școlare, între care și un „Abecedar” (1868).
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire.
A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în
mahalaua Țicău (bojdeuca).
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care
se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante
opere ale sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[9] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și
apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău.
Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Basme
Portretul lui Ion Creangă pe o marcă poștală, cu valoarea nominală de 2,20 lei moldovenești din Republica
Moldova.

În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către
un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec
deosebit, au expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan
Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema din Toderică, povestirea lui Costache
Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o
vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.
A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu
dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria
contemporană lui. În "Cinci pâini" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților,
pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători"; această povestire demonstreză
că, pe lângă umor, Creangă se pricepea și la matematică. În două povestiri de acest
tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații
țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" Arhivat în 30 august
2006, la Wayback Machine. este o glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului
conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.
Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile
sociale din Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani
ca să le explice programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși
de argumentele boierilor afară de Moș Ion Roată.
În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în
grădină. Neputând s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles",
întreabă boierul. Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus
fiecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a
purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre.
Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult
reproducerea producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un
culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum
sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea
basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului de la țară,
pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.
O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor
licențioase: Povestea poveștilor.
Amintiri din copilărie
Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă.
Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a
frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor
provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea
cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din
opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera
Povești
Nuvele
 Capra cu trei iezi (1875)
 Dănilă Prepeleac (1876)
 Moș Nichifor Coțcariul (1877)
 Fata babei și fata moșneagului (1877)
 Popa Duhul (1879)
 Făt Frumos, fiul iepei (1877)
 Povestea lui Harap-Alb (1877) Romane autobiografice
 Ivan Turbincă (1878)
 Povestea lui Ionică cel prost (1877)  Amintiri din copilărie (1879)
 Povestea lui Stan-Pățitul (1877)  Fragment de autobiografie
 Povestea porcului (1876) Scrisori
 Povestea poveștilor (1877-1878) Scrisori de familie
 Povestea unui om leneș (1878)
 Punguța cu doi bani (1875)  Către Gheorghe Creangă
 Soacra cu trei nurori (1875)  Către Zaheiul Creangă
Povestiri  Către Ecaterina Vartic
 Către Elena Creangă-Chiței
 Acul și barosul (1874) Scrisori către prieteni
 Cinci pâini (1883)
 Inul și cămeșa (1874)  Către Mihai Eminescu
 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)  Către Vasile Conta
 Moș Ion Roată și Unirea (1880)  Către Alexandru C. Cuza
 Păcală (1880)  Către Nicolae Gane
 Prostia omenească (1874)  Către Mihail Kogălniceanu
 Ursul păcălit de vulpe (1880)  Către Titu Maiorescu
 Către Iacob Negruzzi
 Către Ioan Slavici
 Către Victor Zaharovschi

Aprecieri critice
Bustul lui Ion Creangă din Suceava

Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi
extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani
sau al unor animale recunoscătoare. [12]

Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se
căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut
patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia
Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice. [13]

Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză
 Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes, Récits, traduction
des Contes et des Récits par Elena Vianu, illustrations par A. Demian, Editions
„Le Livre”, Bucarest, 1955
 Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963, Editions
«Meridiane», Bucarest, 1963, Ediție, prefață și glosar de George Călinescu,
traduceri de Yves Augé (Souvenirs d'enfance) și Elena Vianu (Contes);
traducerile au fost îngrijite de Simone Roland.
o reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres. Traducere de Yves Augé și
Elena Vianu, București, Meridiane, 1965.

Note
1. ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul, anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4
2. ^ Gigabyte
3. ^ a b c d Ion Creanga,  Babelio, accesat în 9 octombrie 2017
4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
5. ^ http://www.istoria.md/articol/554/Ion_Creang%C4%83,_biografie Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
6. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
7. ^ Marii clasici, Opere literare
8. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus,
din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda,
născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului...
9. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.
10. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro
11. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie
 12. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p. 154
13. ^ Horia Creangă - crezul simplității at cotidianul.ro

Bibliografie
 G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent de [...],
București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941
o G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent,
Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ediție și prefață de Al. Piru, Editura
Minerva, București - 1982.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen Simion,
Editura pentru literatură, București, 1966
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva, București,
1972.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu".
Editura Eminescu, București, 1975.
 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia,
Colecția Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8
 Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976
 Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45
 Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002
 Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura Princeps Edit,
Iași, 2006

Lectură suplimentară
 Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și comentarii despre
această lucrare în: Luminița Marcu, „O monografie spectaculoasă” Arhivat în 2
noiembrie 2010, la Wayback Machine., România literară, nr. 21, 2002)
 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia,
Colecția Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8
 George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938
 G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Editura științifică, București,
1969.

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Creangă

 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C

La Wikisursă există texte originale legate de Ion Creangă

 Biografia lui Creangă Arhivat în 26 august 2019, la Wayback Machine.

 Muzeul Memorial Ion Creangă Arhivat în 15 august 2006, la Wayback Machine.
 Ion Creangă, un preot ieșit din comun, 30 august 2012, Cristina
Diac, Adevărul - articol Historia Arhivat în 24 august 2014, la Wayback Machine.
  Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac, 22 decembrie 2005, Adrian
Parvu, Jurnalul Național
 121 de ani de la moartea lui Ion Creangă, 31 decembrie 2010, Amos News
 Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128 de ani de la moarte, 31 decembrie
2009, Amos News
 Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă, 13 mai 2009, Adevărul (Articol
apărut în „Adevărul literar și artistic“, în anul 1938)
 Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă Arhivat în 20 martie 2015,
la Wayback Machine., 15 iunie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina
 Cum arata bojdeuca lui Creanga? (Fotografii)
[ascunde]
v • d • m

Lucrări de Ion Creangă

 Amintiri din copilărie (1879)

Memorii  

 Fragment de autobiografie
 Moș Nichifor Coțcariul (1877)
Nuvele  

 Popa Duhul (1879)
 Capra cu trei iezi (1875)
 

 Dănilă Prepeleac (1876)
 

 Fata babei și fata moșneagului (1877)

 

 Făt Frumos, fiul iepei (1877)

 

 Povestea lui Harap-Alb (1877)

 

 Ivan Turbincă (1878)
 
Povești
 Povestea lui Ionică cel prost (1877)
 

 Povestea lui Stan-Pățitul (1877)

 

 Povestea porcului (1876)
 

 Povestea poveștilor (1877-1878)
 

 Povestea unui om leneș (1878)

 

 Punguța cu doi bani (1875)

 

 Soacra cu trei nurori (1875)

  Acul și barosul (1874)
 

 Cinci pâini (1883)
 

 Inul și cămeșa (1874)
 

 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)

Povestiri  

 Moș Ion Roată și Unirea (1880)

 

 Păcală (1880)
 

 Prostia omenească (1874)
 

 Ursul păcălit de vulpe (1880)

Manuale
 Metodă nouă de scriere și cetire (1868, colaborare)

 De-aș fi... Harap Alb (1965)

 

 Amintiri din copilărie (1965)

 

 Pupăza din tei (s, 1965)

 

 Se caută un paznic  (1967)

 

 Capra cu trei iezi (s, a, 1968)

 

 Prostia omenească (s, 1968)

 

 Dănilă Prepeleac (s, a, 1971)

Ecranizări  

 Povestea dragostei (1977)
 

 Mama (1977)
 

 Rămășagul (1985)
 

 Pupăza din tei (1986)

 

 Tusea și junghiul (1992)
 

 Dănilă Prepeleac (1996)
 

 Ivan Turbincă (1996)
  

 Harap Alb (a, 2005)

 

 Capra cu trei iezi (s, 2019)

 BIBSYS: 90507408
 

 BNE: XX897356
 

 BNF: cb120346418 (data)
 

 GND: 118677268
 

 ISNI: 0000 0001 1585 818X

 

 LCCN: n80030595
 

 LNB: 000038828
 
Control de
autoritate  MusicBrainz: a5f80769-23f5-4daa-9fdd-dfe0b110e6c3
 

 NKC: jn20011211196
 

 NLA: 35718973
 

 NSK: 000006516
 

 SELIBR: 182924
 

 SUDOC: 028528255
 

 VIAF: 2486527
 

 WorldCat Identities (via VIAF): 2486527

Categorii: 

 Nașteri în 1837
 Nașteri pe 1 martie
 Decese în 1889
 Decese pe 31 decembrie
 Ion Creangă
 Scriitori români de literatură pentru copii
 Autori de manuale români
 Înmormântări la Cimitirul Eternitatea din Iași
 Povestitori români
 Scriitori români de literatură fantastică
 Eponime ale localităților din România
 Autobiografi români
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 3 decembrie 2022, ora 08:10.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze