Ion Creangă

(1 martie 1837 – 31 decembrie 1889)

Ion Creangă s-a născut la Humulești în Principatul Moldovei, fost sat care de atunci a
fost încorporat în orașul Târgu Neamț, fiul negustorului ortodox Ștefan a Petrei Ciubotariul și
al soției sale Smaranda.
A fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură principală a literaturii române din
secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru autobiografia Amintiri din copilărie, precum și
pentru nuvelele și povestirile sale. Principala contribuție a lui Creangă la literatura fantastică
și pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Ivan Turbincă,
Dănilă Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor autohtone
(Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Fata babei și
fata moșneagului). Considerate pe scară largă drept capodopere ale limbii și umorului
românesc, scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o culegere din surse folclorice și o
contribuție originală la un realism literar de inspirație rurală.
Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este considerat
unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române.
Familia ajunsese într-o poziție semnificativă în cadrul comunității lor: Ștefan a Petrei
făcuse un venit constant din comerțul său itinerant cu lână, în timp ce soția sa era descendentă
a Creangășilor din Pipirig, o familie de lideri ai comunității. Printre membrii acesteia din
urmă s-au numărat Mitropolitul Moldovei Iacob Stamati , precum și tatăl Smarandei, Vornic
David, și unchiul ei Ciubuc Clopotarul, călugăr la Mănăstirea Neamț. Mândră de această
tradiție, ea a fost cea care a insistat ca fiul ei să urmeze o carieră în Biserică. Data nașterii lui
Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1
martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici
(condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale
capitale ,,Amintiri din copilărie’’. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal.
Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează
bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă,
care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala
Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe
părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este
înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion
Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este
silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de
la Socola.
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul,
revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la
biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut
profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala
primară nr. 1 din Iași.
În 1866, participă la insurecția ce urmărea scoaterea Moldovei din Principatele Unite.

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A
căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca),
 Ion Creangă
(1 martie 1837 – 31 decembrie 1889)

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se
împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale
sale.

Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se
căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru
copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion
Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi
a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este
înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.