Ion Creangă a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români

și cei mai de seamă clasici ai literaturii române, recunoscut și

astăzi datorită povestirilor și basmelor sale. Descoperă lucruri
neștiute despre cunoscutul scriitor român.
Învățător, preot și printre primii scriitori de proză din literatura
română, Ion Creangă face parte din lista celor mai cunoscuți
autori canonici care se studiază pentru examenul de bacalaureat.

Când s-a născut Ion Creangă

Data nașterii lui Ion Creangă este și astăzi incertă. Chiar el însuși
afirmă în “Fragment de biografie” că s-ar fi născut la data de 1
martie 1837, dar este cunoscută și o altă teorie conform căreia,
autorul s-ar fi născut la data de 10 iunie 1839, potrivit unor mitrici
(condici) de nou născuți din Humulești.
Creangă a mai avut șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina,
Ileana, Teodor, Vasile și Petra. Ultimii trei dintre ei au murit la
vârste fragede în copilărie, iar Maria, Ileana și Zahei au murit în
1919.
Viața lui Ion Creangă Fiu de țăran, Creangă a fost pregătit de
dascălul din sat, după care mama lui l-a încredințat bunicului
matern, “tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”,
care l-a dus pe Valea Bistriței, la Broșteni, pentru a continua
școala.
La început, numele său era Ion Ștefănescu, dar ulterior și-a
schimbat numele în Creangă, după numele mamei. Dorința
mamei sale a fost de a-l vedea preot, așa că s-a înscris la Școala
catihetică din Fălticeni, “Fabrica de popi”, acolo unde apare sub
numele de Ion Creangă, nume pe care și l-a păstrat pentru tot
restul vieții.
După ce școala din Fălticeni s-a desființat, Creangă este silit să
plece la Iași, acolo unde a absolvit cursul inferior al Seminarului
teologic “Veniamin Costachi” de la Socola. Urmează cursurile
seminarului din 1855 până în 1859, după care își ia atestatul și
revine în satul natal. Se însoară cu Ileana, fiica preotului Ioan
Grigoriu de la Biserica Patruzeci de sfinți din Iași și devine diacon
al acesteia. Pe 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. În
anul 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la
Trei Ierarhi, acolo unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu, care
l-a apreciat foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr.
1 din Iași. A fost dascăl și diacon la diferite biserici timp de 12 ani,
după care a fost exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece
și-a părăsit nevasta și a tras cu pușca în ciorile care murdăreau
Biserica Golia, și s-a tuns ca un mirean, lucruri ce nu erau permise
pentru un diacon.
În 1873 se încheie procesul de divorț, iar copilul său de 12 ani îi
este dat în îngrijire lui, motiv pentru care Creangă caută o
locuință în care să se mute și așa o alege pe cea în magalaua
Țicău (Bojdeuca). În anul 1875, Creangă îl cunoaște pe Mihai
Eminescu cu care se împrietenește, iar la îndemnul poetului, scrie
cele mai importante opere ale sale între anii 1875-1833.

Când a murit Ion Creangă

Creangă a murit pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din
cartierul Țicău și a fost înmormântat pe 2 ianuarie 1890, la
cimitirul Eternitatea din Iași. Ion Creangă a avut un băiat, pe
Constantic, un fost ofițer de carieră, care s-a căsătorit cu Olga
Pătru (în 1886), fiica unui comerciant din Brăila. Împreună au avut
patru copii: pe Horia, Ion(Ionel), Silvia și Laetitia. Cei doi nepoți ai
lui Ion Creangă, Horia și Ion au fost arhitecți renumiți ai perioadei
interbelice.

Casa memorială Ion Creangă din

Humulești
Este locul în care s-a născut și a copilărit Ion Creangă (1837-1889)
în satul Humulești, astăzi o suburbie a orașului Târgu Neamț, din
județul Neamț. Casa memorială-muzeu se află pe strada Ion
Creangă, nr 8 și se găsește pe Lista Monumentelor Istorice din
județul Neamț din anul 2004. Construcția este formată din două
încăperi mici și o tindă. Aici se găsesc documente de arhivă,
scrisori, cărți poștale cu autograf și fotocopii ale manuscriselor lui
Creangă.

Cele mai cunoscute opere scrise de Ion

Creangă Povești de Ion Creangă
Capra cu trei iezi (1875); Dănilă Prepeleac (1876); Fata babei și
fata moșneagului (1877); Făt Frumos, fiul iepei (1877); Povestea
lui Harap-Alb (1877); Ivan Turbincă (1878); Povestea lui Ionică cel
prost (1877); Povestea lui Stan-Pățitul (1877); Povestea porcului
(1876); Povestea poveștilor (1877-1878); Povestea unui om leneș
(1878); Punguța cu doi bani (1875); Soacra cu trei nurori (1875).

Surse
https://www.libertatea.ro/lifestyle/ion-creanga-biografie-3383705
https://www.cartepedia.ro/autor/ion-creanga-1231
https://www.twinkl.ro/teaching-wiki/ion-creanga