Biografia lui Ion Creangă

Data nașterii lui Ion Creangă este și astăzi incertă. Chiar el însuși afirmă în “Fragment de biografie” că s-
ar fi născut la data de 1 martie 1837, dar este cunoscută și o altă teorie conform căreia, autorul s-ar fi
născut la data de 10 iunie 1839, potrivit unor mitrici (condici) de nou născuți din Humulești. Creangă a
mai avut șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petra. Ultimii trei dintre ei
au murit la vârste fragede în copilărie, iar Maria, Ileana și Zahei au murit în 1919.Fiu de țăran, Creangă a
fost pregătit de dascălul din sat, după care mama lui l-a încredințat bunicului matern, “tatăl mamei,
bunicu-meu David Creangă din Pipirig”, care l-a dus pe Valea Bistriței, la Broșteni, pentru a continua
școală. La început, numele său era Ion Ștefănescu, dar ulterior și-a schimbat numele în Creangă, după
numele mamei. Dorința mamei sale a fost de a-l vedea preot, așa că s-a înscris la Școala catihetică din
Fălticeni, “Fabrica de popi”, acolo unde apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care și l-a păstrat
pentru tot restul vieții. După ce școala din Fălticeni s-a desființat, Creangă este silit să plece la Iași, acolo
unde a absolvit cursul inferior al Seminarului teologic “Veniamin Costachi” de la Socola. Urmează
cursurile seminarului din 1855 până în 1859, după care își ia atestatul și revine în satul natal. Se însoară
cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Patruzeci de sfinți din Iași și devine diacon al
acesteia. Pe 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.

În anul 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, acolo unde l-a avut
profesor pe Titu Maiorescu, care l-a apreciat foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1
dinA fost dascăl și diacon la diferite biserici timp de 12 ani, după care a fost exclus definitiv din rândurile
clerului, deoarece și-a părăsit nevasta și a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia, și s-a
tuns ca un mirean, lucruri ce nu erau permise pentru un diacon.

În 1873 se încheie procesul de divorț, iar copilul său de 12 ani îi este dat în îngrijire lui, motiv pentru care
Creangă caută o locuință în care să se mute și așa o alege pe cea în magalaua Țicău (Bojdeuca).

În anul 1875, Creangă îl cunoaște pe Mihai Eminescu cu care se împrietenește, iar la îndemnul poetului,
scrie cele mai importante opere ale sale între anii 1875-1833.Creangă a murit pe data de 31 decembrie
1889, în casa sa din cartierul Țicău și a fost înmormântat pe 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din
Iași.Ion Creangă a avut un băiat, pe Constantic, un fost ofițer de carieră, care s-a căsătorit cu Olga Pătru
(în 1886), fiica unui comerciant din Brăila. Împreună au avut patru copii: pe Horia, Ion(Ionel), Silvia și
Laetitia. Cei doi nepoți ai lui Ion Creangă, Horia și Ion au fost arhitecți renumiți ai perioadei interbelice

Altă biografie
Născut, după propria-i mărturisire dintr-un fragment de biografie, la 1 martie 1837 (sau la 10 iunie 1839,
după un înscris oficial), ION CREANGĂ a fost primul dintre cei opt copii ai lui Ştefan a lui Petrea
Ciubotariul din Humuleşti, Neamţ, şi ai soţiei sale Smaranda, născută Creangă. După ce urmează, pe
rând, cursurile şcolilor din Humuleşti, Broşteni şi Târgu-Neamţ (1846–1853), apoi pe ale Şcolii Catihetice
din Fălticeni (1854–1855), ajunge să studieze la Seminarul de la Socola (Iaşi). În 1859 se căsătoreşte cu
Ileana Grigoriu şi este hirotonisit diacon. Un an mai târziu se naşte unicul său fiu, Constantin. După un
parcurs întortocheat, care include printre altele înscrierea la Facultatea de Teologie, curând abandonată,
şi la Şcoala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi, al cărei director era Titu Maiorescu, ocupă prin concurs,
în 1864, postul de institutor la Şcoala primară de la Trei Ierarhi. În 1865 absolvă Şcoala Normală. Este
 Biografia lui Ion Creangă

apoi institutor şi diacon. Alcătuieşte manuale şcolare. În 1871, refuză să mai respecte cutuma şi apare în
biserică tuns şi cu pălărie. Publică Învăţătoriul copiilor – carte de cetit în clasele primare de ambele sexe
cu litere, slove şi buchi, cuprinzând învăţături morale şi instructive, alături de C. Grigorescu şi V.
Răceanu; manualul avea să primească patru ani mai târziu, alături de Metoda noua de scriere şi cetire
pentru uzul clasei I primare, avizul ministrului Titu Maiorescu pentru studierea în şcoli. În 1873
semnează câteva articole despre care se consideră că ar aduce atingere preoţimii şi este destituit din
cler, pierzând totodată şi slujba de institutor. În acelaşi an obţine divorţul, după ce se retrăsese la
„bojdeuca din Ţicău", împreună cu Tinca Vartic, alături de care îşi va petrece întreaga viaţă. În 1874 îşi
primeşte înapoi postul de institutor. Îi sunt publicate câteva povestiri şi poezii. În 1875, îl cunoaşte pe
Mihai Eminescu, numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice din Iaşi. Cu ajutorul lui ajunge în
cercul Junimii şi începe să publice constant poveşti şi povestiri în Convorbiri Literare. Din 1880, la sfatul
bunului său prieten Eminescu, începe să pună pe hârtie Amintiri din copilărie. În anii următori se implică
în diverse proiecte de manuale, îşi vede tipărite primele trei părţi din Amintiri. Starea sa de sănătate se
înrăutăţeşte. Vestea morţii lui Eminescu îl afectează foarte mult. După ani de suferinţă şi numeroase
concedii de boală, Creangă se stinge în noaptea de 31 decembrie 1889, în urma unui atac cerebral.
Partea a IV-a din Amintiri din copilărie va fi publicată postum, în anul 1892.