Lucrare practică la biologie : Studiul meiozei

Meioza reprezintă diviziunea indirectă a celulelor germinale(ovocitul si spermatocitul

de ordinul I) în zona de maturizare ce formează celulele sexuale gameti)

Formarea gametilor este precedatã de douã diviziuni succesive deosebite la meioza:

1. diviziunea reductionalã (sau primarã, heterotipică, meioza I);
2. diviziunea ecvationalã (sau secundarã, homotipicã, meioza II).
Ca rezultat al primei diviziuni, dintr-o celulã diploidã (2n) se obtin douã celule
haploide (n). A doua diviziune este echivalentă celei mitotice, iar din cele două celule
haploide se obtin 4. În urma unor procese, aceste celule dau nastere gametilor.
Profaza la meioza se caracterizează prin schimbări profunde cu semnificatie genetică
deosebită. În mod obisnuit, are o duratã mult mai mare decât cea a mitozei. La plante,
profaza poate dura pânã la câteva zile, iar la animale, ea poate dura sãptãmâni sau
chiar ani de zile (la unele mamifere). Acestei faze a meiozei îi sunt caracteristice o
serie de modificări ale cromozomilor. Profaza I este alcătuită din cinci stadii succesive:
leptoten, zigoten, pachiten, diploten, diachineză.
1)leptoten(finalizarea replicării ADN), 2)zigoten(conjugarea cromozomilor omologi,
formarea bivalenților), 3)pahitenă(încrucișarea, recombinarea genelor),
4)diploten(detecția chiasmelor, 1 bloc de oogeneză umană),
5)diakineză(terminalizarea chiasmei).
Formarea sinapsei, crossing-overul;
La meioza in profaza, in zigoten are loc începutul sinapsei, care degradeazã în
diploten. Complexul sinaptonemal (sinaptonul) este o structurã axialã tripartitã:
a. un element central (10-40 nm) situat de-a lungul celor doi cromozomi omologi
conjugati; b. două elemente laterale (30-40 nm), câte unul pentru fiecare cromozom
omolog; c. zona centralã (de 60-120 nm).
Sinaptonul are o mãrime de 120-240 nm, iar la suprafatã este înconjurat de fibre
radiare care contactează cu membrana nuclearã. Functia sinaptonului este de a mentine
cromozomii conjugati si de a asigura formarea chiasmelor si a crossing- overului. În
zigoten se sintetizeazã o micã cantitate de ADN (0,3% z-ADN).

Profaza 1 (2n 4c) - demontarea membranelor nucleare, divergența centriolilor la

diferiți poli ai celulei, formarea filamentelor fusului de fisiune, „dispariția” nucleolilor,
condensarea cromozomilor cu două cromatide, conjugarea cromozomilor omologi și
încrucișarea. Conjugare- procesul de convergenţă şi întreţesere a cromozomilor
omologi. Se numește o pereche de cromozomi omologi conjugați bivalent.
Încrucișarea este procesul de schimb de regiuni omoloage între cromozomi omologi.
Metafaza 1 (2n 4c) - alinierea bivalenților în planul ecuatorial al celulei, atașarea
firelor fusului de fisiune la un capăt de centrioli, celălalt - de centromerii
cromozomilor.
Anafaza 1 (2n 4c) - divergența independentă aleatorie a cromozomilor cu două
cromatide către polii opuși ai celulei (de la fiecare pereche de cromozomi omologi, un
cromozom se deplasează la un pol, celălalt la celălalt), recombinarea cromozomilor.
Telofaza 1 (1n 2cîn fiecare celulă) - formarea membranelor nucleare în jurul grupelor
de cromozomi cu două cromatide, diviziunea citoplasmei. La multe plante, o celulă din
anafaza 1 trece imediat la profaza 2.

A doua diviziune meiotică (meioza 2) numit ecuațională.

Interfaza 2, sau interkineza (1n 2c), este o pauză scurtă între prima și a doua diviziune
meiotică în timpul căreia nu are loc replicarea ADN-ului. caracteristic celulelor
animale.
Profaza 2 (1n 2c) - demontarea membranelor nucleare, divergența centriolilor la
diferiți poli ai celulei, formarea fibrelor fusului.
Metafaza 2 (1n 2c) - alinierea cromozomilor cu două cromatide în planul ecuatorial al
celulei (placă metafază), atașarea fibrelor fusului cu un capăt la centrioli, celălalt - la
centromerii cromozomilor; 2 bloc de oogeneză la om.
Anafaza 2 (2n 2cu) - diviziunea cromozomilor cu două cromatide în cromatide și
divergența acestor cromatide surori către polii opuși ai celulei (în acest caz,
cromatidele devin cromozomi monocromatidici independenți), recombinarea
cromozomilor.
Telofaza 2 (1n 1cîn fiecare celulă) - decondensarea cromozomilor, formarea
membranelor nucleare în jurul fiecărui grup de cromozomi, dezintegrarea firelor
fusului de fisiune, apariția nucleolului, diviziunea citoplasmei (citotomie) cu formarea
a patru celule haploide ca un rezultat.
Semnificația biologică a meiozei. Meioza este evenimentul central al gametogenezei la
animale și al sporogenezei la plante. Fiind la baza variabilitatii combinative, meioza
asigura diversitatea genetica a gametilor.
Meioza are o importanta mare:
1. Asigură constanta numărului de cromozomi în cadrul reprodu- cerii sexuate,
micsorând de două ori numărul lor în celulele sexuale. În urma fecundatiei, în zigot, se
restabileste de fiecare dată numărul diploid de cromozomi. În lipsa acestui proces, ar fi
pusă în pericol însãsi existenta speciei. De exemplu, la căsătoria unei femei cu un
bãrbat (ambii având câte 46 de cromozomi) copiii ar avea câte 92 de cromozomi, iar
nepotii - câte 184 s.a.m.d. pânã se va ajunge la infinit si invers, în acest caz pãrintii
tinerilor căsătoriti ar fi trebuit să aibã câte 23 de cromozomi fiecare, iar buneii - câte
12,5 cromozomi. E bine cunoscut însã faptul, cã numărul de cromozomi este stabil
pentru fiecare specie, aceastã însusire fiind determinată anume de meiozã.2. Asigură
diversitatea (heterogenitatea) genetică ca rezultat al crossing-overului. Astfel,
populatiile organismelor devin mai heterogene si, evident, se pot adapta mai usor la
conditiile mediului