DIVIZIUNEA CELULARĂ

• Indirectă sau Cariochinetică •

Diviziunea celulară este o caracteristică esențială a celulelor vii, care asigură

reproducerea organismelor vegetale și animale, perpetuarea acestora și, astfel, însăși
permanența vieții pe Pământ.

Diviziunea celulară constă în separarea, în mod egal, a materialului nuclear, a

constituenților celulari și a citoplasmei (urmată de refacerea peretelui celular în cazul
plantelor) pentru fiecare din celulele-fiice rezultate.

Ciclul celular este timpul scurs de la formarea unei celule până la următoarea ei
diviziune. Acest ciclu are două etape: interfaza și diviziunea propriu-zisă.

Diviziunea celulară poate fi directă (amitoză) și indirectă (cariochinetică), iar cea din
urmă poate fi mitotică (mitoză) sau meiotică (meioză).

Caracteristic diviziunei cariochinetice este modalitatea de individualizare a

cromozomilor și de separare a acestora în mod egal în celule-fiice, prin intermediul
filamentelor fusului de diviziune.

Fusul de diviziune este format din filamente, care unesc cei doi centrozomi, plasați câte
unul la fiecare pol al celulei (fig. 17).

Centrozomul (organit celular comun) este

situat în apropierea nucleului. El este
prezent în celulele animale și celor care
aparțin unor protiste. În interfază
centrozomul este format din doi centrioli,
înconjurați de centrosferă (citoplasmă
vâscoasă). Centriolii devin activi la
îneputul profazei.Prin autoduplicarea
centrozomului în profază, se formeaza doi
centrozomi, fiecare conținând câte doi
centrioli, așezați perpendicular unul pe celălalt. Centriolii migrează câte doi, polarizând fusul
de diviziune. Migrarea lor determină: formarea asterului, alungirea filamentelor, ce leagă
centriolii și formarea fusului de diviziune.
 A. MITOZA (fig. 18) este o diviziune
caracteristică celulelor somatice (= celulele
corpului, cu excepția celor sexuale). Din
celula-mamă diploidă iau naștere două
celule-fiice tot diploide. Mitoza se desfășoară
în patru faze: profaza, metafaza, anafaza și
telofaza.
1. Profaza se caracterizeză prin:
dispariția membranei celulare,
dezorganizarea nucleolilor, individualizarea
cromozomilor, formarea fusului de diviziune
și fixarea cromozomilor prin intermediul
centrometrului de câte un filament de
diviziune.
2. Metafaza constă în depunerea
cromozomilor bicromatici în zona
ecuatorială a fusului și în fomarea plăcii metafizice. Ca urmare a diviziunii
centromerului, cromozomul se separă în cele două cromatide. În felul acesta ia naștere
un număr dublu de cromozomi monocromatici.
3. Anafaza este etapa în cursul căreia, prin contradicția filamentelor fusului de diviziune,
cromozomii monocromatidici migrează spre cei doi poli ai celulei.
4. Telofaza. Cromozomii ajunși la cei doi poli ai celulei se despiralează, se formează
membrana nucleară, rezultând astfel două celule-fiice cu cate (2n) cromozomi, care
sunt monocromatidici.
B. MEIOZA (fig. 19) se
desfășoară în două etape: reducțională
și ecvațională. Fiecare etapă decurge
în patru faze.

I. Etapa reducțională se
caracterizează prin reducerea la
jumătate a numărului de cromozomi
biocromatidici ai celulei-mame, având
ca rezultat formarea a două celule-fiice
haploide (= care posedă jumătate din
numărul normal de cromozomi).
1. Profaza I este un proces lung:
cromozomii bicromatidici omologi se
dispun în perechi, formând tetrade
cromozomiale. În aceasă fază are loc
procesul de crossing-over (= schimbul
reciproc de gene între cromozomii
 omologi), astfel încât la sfârșitul etapei apar cromozomi recombinați genetic.

2. Metafaza I. Tetradele cromozomiale se dispun în placa metafizică, cu

centromerii de o parte și de alta a planului ecuatorial, plasați pe aceeași fibră a fusului de
diviziune (recombinare intercromozomială – dansul cromozomilor).
3. Anafaza I. Jumătate din numărul de cromozomi biocromatidici se deplasează
spre câte un pol al fusului de diviziune.
4. Telofaza I. Este caracterizată prin refacerea membranei nucleare, separarea
citoplasmei și formarea a două celule haploide.
II. Etapa ecvațională este asemănătoare unei diviziuni mitotice. Între cele două etape ale
diviziunii meiotice se interpune o interfază scurtă.
Diviziunea ecvațională începe simultan în două celule-mamă haploide. După ce sunt
parcurse fazele caracteristice (profaza II, matafaza II, anafaza II, telofaza II), această fază
se încheie cu formarea a patru celule haploide.

Importanța meiozei. Prin reducerea la jumătate a numărului de cromozomi, în cazul

gameților, se asigură menținerea constantă a numărului de cromozomi ai speciilor. Dacă
gameții la om nu reprezintă un număr echilibrat de cromozomi, pot apărea urmași cu boli
ereditare.