1. Caracteristici morfoiogice generaie 2. Structure nucteului a. InveHfu! nuclear b. Cromatina si cromozomii c. Nucieofui d. Matricea nucSeara 3.

Functiife nucleuSui Nucleul este un organlt esen^ial, prezent numai la celulele eucariote, care Tndeplineste func|ia de stocare a materialului genetic (ADN). Informajia genetica inscrisa codificat in structura moleculei de ADN determina caracteristicile morfoiogice i func^ionale specifice fiecarui tip celular si controleaza intreaga activitate metabolica celulara. De aceea, nucleul funcjioneaza ca un adevarat centra coordonator al celulei eucariote, reprezentand compartimentul ei eel mai specializat. Nucleul exista ca entitate distincta numai in interfaza, cand este separat de citoplasma prin inveli$ul nuclear, format din doua membrane concentrice. In timpul mitozei, invelisul nuclear se fragmenteaza i conjinutul nuclear se disperseaza in citoplasma.

CARACTERISTICI MORFOLOGICE GENERALE

Nucleul este prezent in toate celulele organismului uman, cu excepfia hematiilor si fibreior cristaliniene, celuie cu metabolism redus, incapabile de a creste sau de a se divide. Numar. In marea lor majoritate, ceiuleie con^in un singur nucleu. Exista insa si celuie cu doi nuclei (hepatocitele, in propose de 8%), cu zeci de nuclei (osteoclastele) sau cu sute de nuclei (fibrele musculare striate scheletale). Forma nucleului se coreleaza cu cea a celulei in care se afla: este sferica la celulele izodiametrice, alungita la celulele fuziforme sau cilindrice, aplatizata la celulele pavimentoase. Celulele care acumuleaza material in citoplasma, cum sunt celulele adipoase sau celulele secretoare de mucus, au nuclei turti^i. Unele tipuri celulare prezinta nuclei neregulaji, poliloba^i (leucocitele polimorfonucleare) sau inmuguri^i (megacariocitul). Pozifla nucleului in celula este de obicei centrala. Celulele care depoziteaza diverse produse in citoplasma (de exemplu, adipocitele) au nucleul deplasat excentric. In celulele secretoare, nucleul este impins la polul opus locului de acumulare a produsului de secrete (de exemplu, celulele caliciforme intestinale, celulele seroase pancreatice). BimensiunL Nucleul este eel mai mare organit ai celulei, ocupand 10% din volumul acesteia. Dimensiunile sale variaza in limite largi (5-10 um) in func|ie de tipul celular, varsta celulei. activitatea metabolica sau starea patologica a celulei.

Raportul nucleo-citopiasmatic (raportul dintre volumul nuclear si eel citoplasmatic) are valori medii de 1/3-1:6. Celulele tinere i cele maligne, cu activitate metabolica intensa, prezinta un raport nucleo-citoplasmatic crescut, iar celulele imbatranite au raport N/C scazut: volumul nucleului este mic, iar al citoplasmei mare. In condijii normale, marimea i forma nucleului sunt constante la fiecare tip celular. Schimbarile morfologiei nucleare semnaleaza de cele mai multe ori o stare patologica. In boala neoplazica, modificarile nucleare constituie criteriul principal de diagnostic microscopic. Nucleii celulelor maligne sunt de talie mare, cu morfologie extrem de variata in acelasi camp microscopic, in dezacord cu morfologia celulei; apar frecvent nuclei multipli, cu dimensiuni diferite si forme bizare.

STRUCTURA NUCLEULUI
Nucleul are 4 componente distincte: * mvelisul nuclear cromatina (cromozomii) nucleolul matricea nucleara ?NVELIUL NUCLEAR Este o structura specifics celulei eucariote, care separa, in interfaza, con^inutul nucleului de citoplasma. Componentele sale sunt: * 2 membrane concentrice * spa^iul perinuclear, cuprins intre cele doua membrane * porii nucleari, structuri ce perforeaza inveliul i permit schimburile moleculare selective dintre nucleu si citoplasma. Inveliul nuclear este sus^inut spre interior de lamina nucleara, o rejea de filamente intermediare care apar^ine matricei nucleare. Membranele nucleare au o organizare generala similara cu a celorlalte citomembrane, dar nu con|in proteine transportoare, deoarece traficul molecular se realizeaza exclusiv prin porii nucleari. Membrana nucleara externa vine in contact direct cu citoplasma i se afla in continuitate cu membrana reticulului endoplasmic rugos. Are atasa|i pe suprafa^a externa ribozomi implicafi activ in sinteza de proteine. Membrana nucleara interna se ataseaza prin proteinele sale integrale de lamina nucleara. Spafiul perinticlear are o la$inie de 20-40 nm; se continua cu lumenul reticulului endoplasmatic rugos. Proteinele sintetizate de ribozomii atasa|i de membrana externa sunt transportate in spa^iul perinuclear. Porii nuclear! Sunt discontinuity ale inveliului nuclear, cu diametru de aproximativ 80 nm, care asigura schimburile moleculare selective dintre nucieu i citoplasma.

Numarul lor este direct proportional cu activitatea de sinteza proteica a celulei. Invelisul nuclear al celulei eucariote umane confine in medie 3000-4000 de pori. Fiecare por are atasata de circumferinta sa o formajiune de natura proteica, numita complex al porului nuclear. Acesta este alcatuit dintr-un ansamblu de peste 150 de proteine diferite nucleoporine - care realizeaza un aranjament octogonal simetric in jurul unui canal central cu diametru de 9 nm. Transportul prin porii nucleari se realizeaza in doua moduri: 1. Transport pasiv: lonii i moleculele mici, cu dimensiuni sub 9 nm patrund in nucleu prin difuziune simpla. 2. Transport activ: Este forma de transport folosita de moleculele cu dimensiuni mai mari decat diametrul porului (9 nm) care intra sau ies din nucleu. Transportul activ are urmatorele caracteristici: este selectiv este mediat de receptori specifici si de proteine transportoare specializate din nucleu si citoplasma care direcjioneaza moleculele spre pori presupune consum de energie. Directia transportului: Din citoplasma in nucleu sunt transportate toate proteinele implicate in activitatea nucleara (ADN si ARN-polimerazele, histonele, proteinele nehistonice, proteinele ribozomale .a.) care sunt sintetizate in citoplasma. Din nucleu in citoplasma sunt transportate moleculele de ARNm sintetizate in nucleu si complexate cu proteine (ribonucleoproteine). Lamina nucleara Este o re|ea de filamente intermediare care se ataseaza de fa^a interna a invelisului nuclear, constituind suportul mecanic al acestuia. La microscopul electronic apare ca un strat fin fibrilar de 20-60 nm interpus intre membrana nucleara interna si cromatina nucleara. Filamentele din structura sa sunt polimeri de lamine, proteine care asigura conectarea laminei nucleare la membrana nucleara interna, prin capacitatea lor de a interac^iona cu proteinele integrale. Invelisul nuclear exista numai in interfaza. El se fragmenteaza si dispare la inceputul mitozei si se reface la sfarsitul ei. Intregul proces este reglat de fosforilarea tranzitorie a laminelor nucleare. Rolurile inveliului nuclear: ^ Delimiteaza compartimentul nuclear, in care ADN-u! este protejat de interferen^a moleculelor citoplasmatice. Realizeaza separarea proceselor biochimice din celula: transcrip^ia ADN (sinteza ARNm), care are loc in nucleu si sinteza de proteine, care are loc in citoplasma, facand astfel posibila prelucrarea postranscrip^ionala a ARNm in interiorul nucleului. CROMATINA

Cromatina (gr.chroma=culoare) este materialul intranuclear care are proprietatea de a se colora cu coloran^i bazici. In interfaza, cromatina este dispersata in nucleul celulei., iar in cursul diviziunii celulare se condenseaza in cromozomi.
Compozifie chimica.

Cromatina este alcatuita din ADN legat de proteine bazice numite histone. Pe langa proteinele histonice, cromatina confine cantitaji mici de proteine acide, denumite generic proteine nehistonice. ADN-ul din nucleul celulelor eucariote este impachetat in structuri compacte cu ajutorul proteinelor histonice. Aceasta face posibila acomodarea celor 46 molecule de ADN, cu o lungime totala de 2m, la un compartiment nuclear mic, cu diametru sub 10 ji. Histonele sunt proteine specializate, specifice celulelor eucariote, cu rol esen|ial in spiralizarea ADN-ului. Se deosebesc de alte proteine celulare prin greutatea moleculara mica si caracterul bazic pronun^at, datorat conjinutului mare in aminoacizi bazici ca arginina si lizina. Datorita incarcaturii pozitive puternice, histonele se leaga de ADN, interacfionand cu gruparile fosfat negative de la suprafa^a helixului. Proteinele nehistonice formeaza un grup heterogen, care include ADN-polimerazele, ARNpolimeraza si numeroase alte proteine cu rol de reglare a activita^ii genelor. Tipuri de cromatina Nucleii celulelor eucariote comin 2 tipuri de cromatina: eucromatina si heterocromatina. Eucromatina este cromatina necondensata, care se coloreaza slab cu coloraml bazici. Reprezinta porfiunea functional activa a cromatinei, la nivelul careia are loc transcripjia ADN. Heterocromatina este cromatina care ramane condensata in interfaza, colorandu-se intens cu coloran|i bazici. Reprezinta porfiunea inactiva (netranscriptibila) a cromatinei. ADN-ul puternic spiralizat din strucura ei nu poate fi transcris pentru ca este inaccesibil ARNpolimerazei si celorlalte proteine implicate in transcriptie. Raportul eucromatina / heterocromatina dintr-un nucleu reflecta starea metabolica a celulei. Nucleii eucromatici, clari, veziculosi caracterizeaza celulele implicate activ in sinteza de proteine (celulele nervoase, celulele secretoare pancreatice, hepatocitele s.a.). Nucleii heterocromatici se intalnesc de obicei in celulele cu activitate metabolicS restransa si in celulele senescente.

Heterocromatina este subdivizata in: heterocromatina constitutive heterocromatina facultativa. Heterocromatina constitutiva este cromatina care ramane condensata si inactiva transcrip^ional in interfaza, in toate |esuturile si tipurile celulare. Este compusa din secvenje ADN care nu sunt transcrise si care se repeta de sute de mii de ori (ADN repetittv sau satelit).

Heterocromatina facnitativa este cromatina care ramane condensata in interfaza numai in anumite tipuri celulare sau in anumite stadii de dezvoltare ale aceleai celule, reflectand diferen^e stabile in activitatea genelor din diferite celule. Cel mai cunoscut exemplu de heterocromatina facultativa este corpusculul Barr sau cromatina de sex, masa cromatiniana prezenta numai in nucleii celulelor somatice ale persoanelor de sex feminin. La examenul microscopic, se prezinta ca un corpuscul heterocromatic de forma eliptica cu dimensiuni de lu, localizat diferit in func|ie de tipul celular: in celulele epiteliale este atasat invelisului nuclear in granulocitele neutrofile se ataeaza printr-un pedicul scurt de unul din lobii nucleari, realized aspectul de ,,ba{ de toba" (,,drumstick"). Corpusculul Barr este unul din cei doi cromozomi X din celulele somatice ale persoanelor de sex feminin, care ramane puternic condensat in interfaza, devenind vizibil la microscopul optic. Cel de-al doilea cromozom X se despiralizeaza i nu poate fi observat. Cromozomul X care ramane condensat este inactiv genetic (confine gene ce nu sunt transcrise). Inactivarea 1m se produce la inceputul vietfi ernbrionare (in ziua a 16-a), si are rolul de a egaliza, la cele doua sexe, expresia fenotipica a genelor localizate pe cromozomii X. Numarul corpusculilor Barr dintr-o celula somatica este exprimat prin formula n -1, unde n este numarul cromozomilor X. Prin urmare, o femeie normals (46, XX) are un singur corpuscul Barr, iar un barbat normal (46, XY) nu prezinta corpuscul Barr in nucleu. Analiza cromatinei de sex are important practica in urmatoarele situajii: * stabilirea sexului genetic la pacienjii cu hermafroditism sau pseudohermafroditism * depistarea anomaliilor numerice ale cromozomilor X - de exemplu prezenja a 2 cromozomi X la sexul masculin (XXY), specifics sindromului Klinefelter sau a absen^a unui cromozom X la sexu! feminin (XO), asociata sindromului Turner. Cromozomii In celula eucariota informatia genetica este concentrata in mai multe molecule liniare de ADN. Fiecare molecula de ADN cu proteinele sale histonice si nehistonice, este un cromozom. In cursul diviziunii celulare, cromozomii se condenseaza progresiv, devenind vizibili la microscopul optic. In metafaza ating spiralizarea maxima si de aceea, morfologia lor poate fi studiata in condign optime in aceasta etapa a diviziunii. In interfaza cromozomii se despiralizeaza pentru a permite transcrip^ia moleculelor de ADN si nu mai sunt vizibili ca entita^i morfologice distincte. Structura cromozomiior metafazici: Cromozomii metafazici sunt cromozomi duplica^i, alcatui^i fiecare din doua jumatati longitudinale, perfect simetrice, numite cromatide-surori. Fiecare crornatida corespunde unei molecule de ADN. Cromozomii au douS elemente structurale indispensabile func^ionarii lor: centromerele si telomerele.

Centromerul (constricfia primara) este locul de unire a cromatidelor. Pozitia centromerului variazS la diferiji cromozomi (medians, submediana sau spre portiunea terminals), constituind un criteriu important de identificare a acestora. Fiecare centromer confine doua structuri de naturS proteica numite cinetocori, care servesc ca locuri de atasare a fibrelor fusului de diviziune sj realizeazS micarea coordonatS a cromozomilor spre polii celulari in anafazS. Centromerul asigurS separarea corectS a cromatidelor in anafaza si impSr^irea egala a materialului genetic la celulele-fiice. Functionarea sa defecruoasS duce la formarea unor celule aneuploide (cu anomalii cromozomiale numerice). Telomerele sunt extremita|ile cromatidelor, cu roluri esentiale in men|inerea integritajii cromozomilor: previn fuzionarea lor la extremitS^i si ancoreaza cromozomii de lamina nuclearS. In afara de constrictia primara, anumi^i cromozomi prezintS la nivelul bra|elor i constriefii secundare, care con|in organizatorii nucleolari (v. Nucleolul). Cariotipul constS in reprezentarea fotograficS a cromozomilor metafazici ai unei celule somatice, ordonaji dupS criterii precise: mSrime, pozitia centromerului, pozitia constrictor secundare. Fiecare specie are un cariotip specific. Celulele somatice umane contin 46 de cromozomi care formeaza 23 de perechi (sunt diploide - 2n) : 22 de perechi de cromozomi somatici (autozomi) sj o pereche de cromozomi sexuali (gonozomi). Cromozomii fiecarei perechi sunt identici (omologi), unul de origine maternS, celalalt de origine paterna. Perechea de cromozomi sexuali diferS la cele douS sexe: XX la sexul feminin, XY la sexul masculin. Intocmirea cariotipului are importan^S deosebita in practica medicals deoarece permite identificarea anomaliilor numerice sau structurale ale cromozomilor in diferite boli cu etiologie genetica. NUCLEOLUL Este un corpuscul intranuclear prezent in toate celulele eucariote aflate in interfaza, a carui fanc|ie principals este biogeneza ribozomilor. Este o structura dinamicS, ce dispare la inceputul mitozei si se reformeazS la sfaritul ei. Caracteristici morfologice generaie Pe preparatele fixate si colorate cu hematoxilina-eozina nucleolul se prezinta ca un corpuscul sferic, intens bazofil, cu diametru de l-2jim. Dimensiunile nucleolilor variazS in limite largi in fimctie de tipul celular si de rata sintezei proteice din celula. Celulele implicate activ in sinteza de proteine, ca celulele nervoase, celulele secretoare, celulele maligne care cresc rapid, au nucleoli mari pentru cS au nevoie de un numar mare de ribozomi in citoplasma. Componentele nucleoluiui La microscopu! electronic, nucleolul apare alcatuit din 3 componente distincte, care reflects procesul stadia! al biogenezei ribozomilor: * centrii fibrilari, o componenta fibrilara densa ^ componenta granulara.

Centrli fibrilari au aspectul unor arii circulate palide situate in centrul nucleolului, formate din fibrile de 4-8 nm grosime. Confin secven^e de ADN care codifica sinteza ARNr (care sunt transcrise In ARNr). Aceste secvenje sunt localizate in 10 cromozomi diferifi, in care ocupa regiuni distincte, numite organizatori nucleolari. In interfazS organizatorii nucleolari se grupeaza in interiorul nucleolului, ancorandu-se in centrii fibrilari. Componenta fibrilara densa inconjoara centrii fibrilari, fiind alcatuita din fibrile fine cu diametre de 3-5 nm strans impachetate i organizate in re^ea. Reprezinta locul de acumulare i prelucrare a moleculelor precursoare de ARNr. Comporaeata granulara, situata la periferia nucleolului, este formata din granule de 10-15 nm, reprezentand subunita^i ribozomale in curs de maturare; constituie componenta nucleolara predominanta. Dei se prezinta ca o structura intranucleara distincta, nucleolul nu este delimitat de o membrana proprie. Functiile nucfeolului Nucleolul joacS un rol esential in biogeneza ribozomilor, fiind specializat in sinteza ARNr i cuplarea acestuia cu proteinele ribozomale. Acest proces parcurge, in mod schematic, urmatoarele etape: a. Sinteza ARNr dupa matri^a oferita de ADNr din centrii fibrilari. Enzima care catalizeaza transcriptia ADNr este ARN polimeraza I. Produsul primar de transcrip^ie este molecula de ARN45S, care se acumuleaza in componenta dens fibrilara a nucleolului. b. Prelucrarea moleculei de ARN 45S, in mai multe etape, rezultand in final tipurile mature deARNr. c. Cuplarea moleculelor de ARN sintetizate cu proteine provenite din citoplasma, rezultand particule ribonucleoproteice, care formeaza subunitafile ribozomale man si mici, stocate temporar in porjiunea granulara a nucleolului. d. Transportul separat al celor doua subunitati ribozomale din nucleu in citoplasma, prin porii nucleari. e. Asamblarea in citoplasma a celor doua subunita^i ribozomale pe lanjul de ARNm.
FUNCJIILE COMPONENTELOR NUCLEOLULUI centrii fibrilari transcriptia ADNr (sinteza ARNr) componenta dens fibrilara prelucrarea ARNr componenta granulara cuplarea ARNr cu proteine ribozomale. MATRJCEA NUCLEARA

Matricea nucleara este alcatuita dint-o rejea de filamente proteice insolubile situata in interiorul nucleului. Proteinele matriciale constituie suportul cromozomilor, servind ca locuri de ancorare a ADN-ului plicaturat.

FUNCJHLE NUCLEULUi
Nucleul condne aproape intreaga cantitate de ADN a celulei eucariote, in structura caruia este inscrisa in mod codificat informa|ia genetica (informatia ce sta la baza sintezei proteinelor

celulare). Astfel, nucleul coordoneaza toate activate metabolice ale celulei si insasi oganizarea ei structurala. Pe langa stocarea materialului genetic, nucleul realizeaza si copierea acestuia la fiecare diviziune, controland astfel reproducerea celulara. In ultima instama, functiile nucleului pot fi rezumate la doua procese fundamentale si anume: * replicarea ADN, proces prin care molecula de ADN se reproduce inaintea diviziunii celulare, dand nastere unor copii identice care vor fi transmise celulelor-fiice. * transeripfia ADN, proces prin care informatia stocata in molecula de ADN, care nu paraseste niciodata nucleul, este transcrisa in molecula de ARN mesager. Aceasta va trece in citoplasma pentru traducerea mesajului codificat de ADN la nivelul ribozomilor, unde are loc sinteza proteinelor.

v;,,-*-'i Cytoplasm
, ^f>'::":~fr '""-r E?^p 3L

,' /' ?. . .;
/I . f^- INM ONM \ ;^>-

Nucleus

Nuclear pore t /complex '"%^>

fi:l"

? " ;^: Chrornalin

"4 . "7 ' ' ' " >-%;i ^*. Lamina .