1.

CONŢINUT PROGRAMĂ
CELULA - UNITATEA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A VIEŢII

2.1. STRUCTURA, ULTRASTRUCTURA ŞI ROLUL COMPONENTELOR

CELULEI (enunţarea funcţiei fără descrierea mecanismelor):

- procariote: structură;
- eucariote:
- învelişul celulei:
- membrană celulară (model mozaic fluid);
- perete celular;
- citoplasmă:
- fundamentală;
- structurată - organite celulare: reticul endoplasmatic, ribozomi,
mitocondrii, aparat Golgi, lizozomi, centrozom, plastide, vacuole;
- nucleu - membrană nucleară, nucleoli, carioplasmă-cromatină (acizii nucleici - tipuri şi
rol);

1.CELULA

Celula este unitatea structurală, funcțională și genetică a organismelor vii.

Citologia este știința care studiază celula.

Din punct de vedere al organizării materialului genetic, există 2 tipuri de celule:

-CELULA PROCARIOTĂ- este caracteristică organismelor din regnul MONERA: bacterii și

cianobacterii (alge albastre-verzi)

-CELULA EUCARIOTĂ- este întâlnită la toate celelalte organisme din regnurile: PROTISTA,

FUNGI, VEGETAL, ANIMAL

CELULA PROCARIOTĂ

CARACTERISTICI

-celulele procariote au apărut primele înaintea celulelor eucariote

-are organizare celulară simplă, fără compartimente (fără organite cu membrană dublă)

-are dimensiuni reduse de 10 ori mai mică decât celula eucariotă (de ordinul micronilor)
 -nu au nucleu adevărat, materialul lor nuclear (NUCLEOID) este răspândit în citoplasmă,
fără a fi delimitat de o membrană nucleară.

STRUCTURA CELULEI PROCARIOTE

1.PERETE CELULAR- este dispus la periferie, este rigid, lipoproteic, conține mureină,

-dă formă celulei

2.MEMBRANA CELULARĂ= PLASMALEMĂ- delimitează citoplasma, este de natura

lipido-proteică fiind alcătuită dintr-un strat dublu de fosfolipide în care sunt înglobate proteine
membranare globulare.Prezintă permeabilitate selectivă, intervenind în schimburile dintre celulă
și mediu. Prezintă o invaginare spre citoplasmă numită MEZOZOM – are rol de ancorarea
macromoleculei de ADN și în respirația celulară. La unele bacterii există cili și flageli cu rol în
locomoție.

3. CITOPLASMA- ocupă tot spațiul celular, este vâscoasă, fără curenți citoplasmatici, nu
prezintă organite citoplasmatice (cu o excepție RIBOZOMII: cu rol în sinteza proteinelor, sunt
alcătuiți din ARN și proteine).

4.NUCLEOID=GENOFOR=PROCARION=NUCLEU FALS(materialul genetic)

Reprezintă materialul nuclear răspândit în citoplasmă, fără a fi delimitat de o membrană nucleară

Este reprezentat de o macromoleculă de ADN bicatenar de formă circulară (ce formează

genomul bacterian sau cromozomul bacterian).

Prezintă componente ACCESORII :

CAPSULA -există la unele bacterii are rol de rezistență, se găseste la exterior.

FLAGELI - există la unele bacterii au rol locomotor.

 CELULA EUCARIOTĂ

CARACTERISTICI

-celula eucariotă a apărut după celula procariotă

-este de dimensiuni mai mari decât celula procariotă

-are forme diverse și structură complexă

-are un nucleu individualizat și mai multe organite citoplasmatice

STRUCTURA CELULEI EUCARIOTE

Este formată din : membrană, citoplasmă și nucleu.

Celulele eucariote tipice sunt reprezentate de celula VEGETALĂ ȘI ANIMALĂ.

Celula vegetală pe lângă membrană, citoplasmă și nucleu mai conține și

CONSTITUENȚI SPECIFICI CELULEI VEGETALE: peretele celular, plastidele și
vacuolele.

Celula eucariotă este alcătuită din COMPONENTE PROTOPLASMATICE (VII) ȘI

NEPROTOPLASMATICE (NEVII).

I.Componentele protoplasmatice (VII)

– membrana celulară, citoplasma, nucleul, reticulul endoplasmatic, ribozomii, dictiozomii,

lizozomi, mitocondriile, plastidele, centrul celular, cilii, flagelii, corpusculii Nissl,
neurofibrile, miofibrile.

II. Componentele neprotoplasmatice (NEVII)

Componentele neprotoplasmatice sunt formaţiuni celulare nevii, caracteristice, mai ales,

celulelor vegetale: peretele celular, vacuole şi incluziunile ergastice.

ORGANITELE CITOPLASMATICE (celulare) sunt compartimente celulare ce

îndeplinesc funcții diferite și pot fi comune și specifice.

ORGANITE COMUNE: reticulul endoplasmatic, ribozomii, dictiozomii, lizozomi,

mitocondriile, centrul celular.

ORGANITE SPECIFICE: vacuole, plastide, cilii, flagelii, corpusculii Nissl,

neurofibrile, miofibrile.
1.PERETE CELULAR: -constituent neprotoplasmatic, întâlnit la alge, plante și ciuperci.

-la plante și alge conține celuloză, iar la ciuperci conține chitină, la animale lipsește.

-este rigid și are următoarele roluri: menține forma celulei, asigură rezistența plantelor la factorii
de mediu, permite schimburile de substanțe dintre celulă și mediu.

2.MEMBRANA CELULARĂ=PLASMALEMĂ=MEMBRANĂ PLASMATICĂ

-constituent protoplasmatic universal, este de natură lipoproteică fiind formată dintr-un strat
dublu de fosfolipide în care sunt înglobate proteine membranare globulare.

-lipidele și proteinele se pot deplasa conferind membranei un aspect de mozaic fluid

-rol: delimitează la periferie citoplasma, dă formă celulei, protejează celula, facilitează

schimburile de substanță dintre celulă și mediul extracelular prezentând permeabilitate
selectivă.
3.CITOPLASMA: - constituent protoplasmatic localizat între membrana celulară și
nucleu, este conținutul celulei sau mediu intracelular sau masa celulei.

Este formata din:

A.CITOPLASMA FUNDAMENTALĂ= HIALOPLASMA=PARTEA NESTRUCTURATĂ

B.CITOPLASMA STRUCTURATĂ formată din : -ORGANITE CITOPLASMATICE

-INCLUZIUNI ERGASTRICE

A.Citoplasma fundamentală: constituie mediul fundamental al celulei în care se desfășoară

principalele procese metabolice celulare, prezintă curenți citoplasmatici care pun în
mișcare organitele celulare.

Alcătuire:-CITOSOL

-CITOSCHELET

CITOSOLUL: este fluidul în care au loc reacțiile intracelulare, se prezintă ca o soluție

coloidală alcătuită din: - dintr-un mediu de dispersie care este apa

-O fază dispersată reprezentată de săruri minerale și micele coloidale

(substanțe organice) aflate în suspensie

Se poate afla sub 2 stări sau forme diferite:-stare de SOL (apoasă, fluidă)stare
optimă de funcționare

-stare de GEL (vâscoasă) mai puțin fluidă

CITOSCHELETUL: este reprezentat de o rețea de fibre proteice (microtubule,

microfilamente și fibre intermediare) care conferă celulei formă și susținere. Citoscheletul
are rol în:

-locomoția celulară, transportul intracelular, ancorarea organitelor celulare și schimbul de

substanțe cu mediul extern și cu alte celule.

B.Citoplasma structurată: formată din : -ORGANITE CITOPLASMATICE

-INCLUZIUNI ERGASTRICE

-ORGANITE CITOPLASMATICE (celulare) :sunt structuri (compartimente)

citoplasmatice de forme și dimensiuni diferite care îndeplinesc funcții specifice.
 Se clasifică în: I. ORGANITE COMUNE:- reticulul endoplasmatic (RE)

-ribozomi (granulele lui Palade)

- dictiozomii (formează Aparatul GOLGI)

- lizozomi (măturătorii celulei)

- mitocondriile (centralele energetice)

-centrozomul (central celular )

II.ORGANITE SPECIFICE: -vacuole

-plastide

- cilii

-flagelii

-corpusculii Nissl

-neurofibrile

-miofibrile

-INCLUZIUNILE ERGASTRICE: sunt componente neprotoplasmatice sunt produse

anorganice sau organice, rezultate în urma procesului de metabolism. Sunt reprezentate de
picături de lipide, grăuncioare de amidon, cristale.

Se pot găsi în vacuole, citoplasmă sau peretele celular.

I. ORGANITE COMUNE:

- Reticulul endoplasmatic (RE): reprezintă un sistem de canalicule, canale și cisterne

intracitoplasmatice ce realizează legătura între membrana celulară și membrana nuclear
cu rol în transportul intracitoplasmatic . Se află în apropierea nucleului. Are MEMBRANĂ
SIMPLĂ.

Poate fi: REN- reticul endoplasmatic neted- fără ribozomi pe suprafață

 RER-reticul endoplasmatic rugos- are ribozomi pe suprafață

ROL:- sistem circulator, deci are rol în transportul substanțelor

- - mecanic
- - sinteza proteinelor (RER)
- -sinteza lipidelor (REN)

-Ribozomii (granulele lui Palade): sunt formaţiuni sferice, vizibile numai la microscopul
electronic,sferice sau ovoidale, dispuse liber în citoplasmă sau grupate pe reticulul
endoplasmatic rugos, în toate celulele organismelor. NU AU MEMBRANĂ.
Sunt formați din 2 subunități, subunitate mare și subunitate mică. Conțin ARN și proteine deci
sunt particule ribonucleoproteice.
 ROL: în sinteza proteinelor

-Dictiozomii (formează Aparatul GOLGI): sunt formaţi din discuri sau cisterne aplatizate și
suprapuse macrovezicule și microvezicule.Sunt dispuși în apropierea nucleului ,AU
MEMBRANĂ SIMPLĂ.

ROL: secretor sau secreția celulară fiind mai numeroși în celulele secretoare din structura
glandelor, în sinteza polizaharidelor, în prelucrarea proteinelor și lipidelor.

Totalitatea dictiozomilor dintr-o celulă formează aparatul Golgi.

- Lizozomi (măturătorii celulei sau stomacul celulei): sunt vezicule ce conțin 40 de enzime
digestive/hidrolitice, AU MEMBRANĂ SIMPLĂ, formă sferică sau ovoidală, se găsesc într-un
număr mai mare în leucocite și celulele îmbătrânite.

ROL:- în digestia intracelulară prin fagocitoză

- Mitocondriile (centralele energetice): reprezintă sediul respirației celulare. AU
MEMBRANĂ DUBLĂ:- membrană externă netedă
- - membrană internă pătrunde în interior și formează CRISTELE
MITOCONDRIALE sau CRESTELE MITOCONDRIALE pe care se găsesc ENZIME
OXIDOREDUCĂTOARE.

MATRIX sau MATRICE MITOCONDRIALĂ – este o substanță fundamental care conține acizi
nucleic, ribozomi și proteine. Deci au material genetic propriu de aceea sunt considerate
organite autodivizibile.

ROL:în respirația celulară- rol energetic adică produc și stochează energie sub formă de ATP
(ADENOZINTRIFOSFAT).

Toate mitocondriile dintr-o celulă formează CONDRIOMUL sau CONDRIOZOMUL

CELULAR. Sunt foarte numeroase în celulele cu activitate metabolică intensă (celulele hepatice
și musculare).

-Centrozomul (centrul celular ): poate fi pus în evidenţă la animale, alge şi ciuperci, în

apropierea nucleului. Este alcătuit din 2 centrioli de formă cilindrică dispuși perpendicular unul
pe celălalt și o masă mai densă numită centrosferă. Fiecare centriol prezintă 9 triplete de
microtubuli dispuși periferic.

ROL:în diviziunea celulară formând filamentele fusului de diviziune cu rol în distribuirea

echilibrată a cromozomilor în celulele fiice.LIPSEȘTE ÎN NEURON (celula nervoasă) de aceea

neuronul nu se mai divide .

II.ORGANITE SPECIFICE:

-Vacuolele: sunt componente neprotoplasmatice (nevii). Vacuomul celular reprezintă totalitatea

vacuolelor dintr-o celulă vegetală matură. Sunt delimitate de o MEMBRANĂ SIMPLĂ numită
TONOPLAST. Conțin SUC VACUOLAR (suc celular), care conține apă, glucoză, săruri
minerale, acizi organic și enzime. Numărul, forma și poziția vacuolelor diferă în funcție de vârsta
celulei. În celula vegetală adultă sunt mari și au caracter permanent în timp ce în celula animală
sunt rare și au caracter temporar.

ROL:-în circulația apei, în depozitarea unor ioni minerali, produși de metabolism, a unor
substanțe de rezervă, în eliminarea unor deșeuri celulare.

-Plastidele: sunt constituenți protoplasmatici , AUTODIVIZIBILI (au material genetic propriu-

AND-plastidial), specific organismelor vegetale (algelor și plantelor). Au formă lenticulară,
cilindrică, spiralată iar totalitatea plastidelor formează plastidomul celular. Se clasifică în:

-PLASTIDE NEFOTOSINTETIZATOARE: leucoplaste și cromoplaste

-PLASTIDE FOTOSINTETIZATOARE: cloroplaste, feoplaste, rodoplaste

Leucoplastele: sunt plastide fără pigmenți (incolore) cu rol în depozitarea unor substanțe de
rezervă: -amiloplastele (depozitează amidon-în tuberculul de cartof)

-oleoplaste (depozitează lipide- în semințele de floarea soarelui, ricin)

-proteoplaste (depozitează proteine- soia)

Cromoplastele: sunt plastide colorate nefotosintetizatoare care conțin pigmenți carotenoizi
(xantofila și carotenul) de diferite culori (roșii, galbeni, portocalii) . Rol: dau culoare petalelor ,
fructelor, rădăcinilor.

Feoplastele: sunt plastide fotosintetizatoare , colorate care conțin pigmenți bruni și se întâlnesc
la algele brune.

Rodoplastele: sunt plastide fotosintetizatoare, colorate care conțin pigmenți roșii și se întâlnesc
la algele roșii.

Cloroplastele: sunt cele mai importante plastide având rol în fotosinteză. Conțin pigmenți
clorofilieni (verzi), ce absorb energia luminoasă și o convertesc în energie chimică în timpul
procesului de fotosinteză. STRUCTURA CLOROPLASTULUI:

-membrană dublă la exterior și STROMĂ la interior. Membrana externă este netedă iar
membrane internă prezintă un sistem de membrane numite tilacoide care pătrund în cavitate și
formează structuri discoidale aplatizate dispuse în fișic ce alcătuiesc grana. La nivelul granei
sunt localizați pigmenții clorofilieni și aici se desfășoară faza de lumină a fotosintezei.

-stroma (este substanța fundamentală a cloroplastului , aici se desfășoară faza de întuneric a

fotosintezei), conține aparatul genetic format din ADN, ARN, ribozomi și proteine. La fel ca și
mitocondriile, cloroplastele au aparat genetic propriu.

ROL: în sinteza substanțelor organice prin procesul de fotosinteză.

-Cilii și flagelii: sunt organite specifice întâlnite la celulele mobile. La eucariote au o structură
mai complexă fiind alcătuiți din membrană, teacă și axonemă în care se găsesc 9 perechi de
microtubuli periferici și o pereche de microtubuli centrali, se ancorează în celulă printr-un
corpuscul bazal.

-Corpusculii Nissl: sunt specifice neuronilor, au rol în sinteza proteinelor neuronale.

-Neurofibrilele: se întâlnesc în neuroni și formează o rețea de filamente răspândite în

neuroplasmă, au rol de susținere și transport de substanțe.

-Miofibrilele: sunt specifice fibrelor muscular, constituind aparatul contractile al acestora. Sunt
alcătuite din proteine contractile reprezentate de miofilamente de actină și miozină, au aspect
striat datorită alternanței unor discuri clare și întunecate.

4.Nucleul: este cel mai mare corpuscul din celulă, are forme și dimensiuni diferite și este dispus
central la majoritatea celulelor.Nucleul este cel mai important constituent celular, prezent în
toate celulele eucariote, cu excepţia hematiilor adulte ale mamiferelor şi vaselor conducătoare
liberiene mature de la plante. După numărul nucleilor celulele pot fi:

-ANUCLEATE (fără nucleu):hematiile adulte

-UNINUCLEATE (un singur nucleu (majoritatea celulelor)

-BINUCLEATE (celulele hepatice)

-POLINUCLEATE (fibrele muscular striate)

Este un organit celular fundamental, ce conține materialul genetic (programul genetic al

celulei).Este un organit cu cele mai mari dimensiuni(o treime din volumul celulei).

STRUCTURA NUCLEULUI:

a.-membrană nucleară dublă cu pori aflați în legătură cu canaliculele reticului endoplasmatic

(pentru schimburile de substanțe dintre nucleu și celulă).

b. nucleoplasma sau carioplasma sau citoplasma nucleului . Nucleoplasma este formată

din cariolimfă (partea lichidă) şi cromatină (partea solidă, dispersată în cariolimfă).Cromatina
este alcătuită din ADN (acizi dezoxiribonucleici), ARN (acizi ribonucleici) şi proteine.În timpul
diviziunii celulare cromatina se spiralizează și formează CROMOZOMII vizibili la microscop.

c. nucleol (1 sau mai mulți)-sunt formați din ARN și proteine cu rol în diviziunea celulară și
biogeneza ribozomilor.

ROL: coordonează activitatea celulară, este sediul eredității.

ACIZII NUCLEICI: sunt substanțe chimice macromoleculare alcătuite din unități mai simple
numite NUCLEOTIDE. În celulă există 2 tipuri de acizi nucleici:

ADN (ACID DEZOXIRIBONUCLEIC)

ARN (ACID RIBONUCLEIC)

Rol ADN – în transmiterea caracterelor ereditare deoarece conține informația ereditară

aorganismelor.

Rol ARN – în procesul de sinteză a proteinelor.

 CLASIFICAREA ORGANITELOR CELULARE

ORGANITE CU ORGANITE CU ORGANITE FĂRĂ

MEMBRANĂ DUBLĂ MEMBRANĂ SIMPLĂ MEMBRANĂ
NUCLEU RETICUL RIBOZOMI
ENDOPLASMATIC
MITOCONDRIA CENTROZOM
APARATUL GOLGI
CLOROPLASTUL
LIZOZOMII

VACUOLE

ORGANITE CELULARE AUTODIVIZIBILE (CAPABILE DE AUTOREPRODUCE)

Conțin ADN și sunt reprezentate de : NUCLEU, MITOCONDRI ȘI CLOROPLASTE

COMPONENTE SPECIFICE CELULEI VEGETALE:- PERETE CELULAR

-PLASTIDE

-VACUOLE

ORGANITE SPECIFICE CELULEI ANIMALE : LIZOZOMI

CELULA ANIMALĂ
CONŢINUT PROGRAMĂ
DIVIZIUNE CELULARĂ: - importanţă, clasificare:

- ciclul celular;
- indirectă (cariochinetică);
- cromozomi şi fus de diviziune – alcătuire şi rol;
- mitoză ( faze, importanţă);
- meioză (etape, faze, importanţă).
DIVIZIUNEA CELULARĂ
Diviziunea celulară este procesul prin care celulele ajunse la maturitate formează celule
noi asemănătoare cu celula mamă.
Importanța diviziunii celulare:
-pt. ORGANISMELE UNICELULARE- reprezintă înmulțirea organismelor.
-pt. ORGANISMELE PLURICELULARE- reprezintă creșterea și dezvoltarea organismelor
-înlocuirea celulelor moarte sau uzate
-formarea celulelor reproducătoare

Diviziunea celulară se clasifică în:- DIVIZIUNEA DIRECTĂ (AMITOZA)

- DIVIZIUNEA INDIRECTĂ (CARIOCHINETICĂ)

DIVIZIUNEA DIRECTĂ (AMITOZA)

-se întâlnește la procariote, protiste și celulele tumorale,este cel mai simplu tip de diviziune, se
realizează foarte rapid, nu se formează un fus de diviziune, nu se individualizează și nu se
evidențiază cromozomii, diviziunea nucleului are loc odată cu diviziunea citoplasmei. Se
realizează prin:

-STRANGULARE (GÂTUIREA) CELULEI- în urma apariției unui perete despărțitor care

împarte conținutul celulei în 2 celule fiice.

-FRAGMENTAREA (CLIVAREA) CELULEI- în care nucleul se alungește , se subțiază la

mijloc și se fragmentează, concomitent celula se gătuie și se împart împreună cu cei 2 nuclei în 2
celule fiice.

DIVIZIUNEA INDIRECTĂ (CARIOCHINETICĂ sau CARIOCHINEZĂ)

 În cariochineză diviziunea nucleului(CARIOCHINEZĂ) precede diviziunea
citoplasmei(CITOCHINEZĂ), are loc la majoritatea celulelor eucariote.

-este mai complexă decât diviziunea directă și se realizează într-o perioadă de timp mai lungă

-prezintă fus de diviziune care ia naștere prin autoduplicarea centrozomului.

-fusul de diviziune este format din filamente contractile aparținând centriolilor, ce unesc cei 2
centrozomi situați câte unul la cei 2 poli ai celulei.

- fusul de diviziune are rol de a distribui echilibrat cromozomii în celulele fiice

-cromatina nucleară se condensează și se spiralizează, formând CROMOZOMII care sunt

structuri permanente în nucleu, vizibili la microscop doar în timpul diviziunii celulare, constanți
ca număr, formă și dimensiuni pentru fiecare specie, sunt purtătorii zestrei ereditare.

-cromozomii sunt alcătuiți din:-CROMATIDE- brațe egale sau inegale (formate din ADN)

-CENTROMER- unește cromatidele

Diviziunea indirectă se clasifică în :-MITOZĂ

-MEIOZĂ
 CICLUL CELULAR

Ciclul celular reprezintă ansamblul transformărilor care se produc din momentul formării
celulei prin diviziune și până în momentul unei noi diviziuni a celulei. Ciclul celular durează din
momentul în care o celulă s-a format prin diviziune și până când ea se divide în celulele fiice.

Ciclul celular este alcătuit din:-INTERFAZĂ

-DIVIZIUNEA PROPRIU –ZISĂ-diviziunea nucleului

-diviziunea citoplasmei

INTERFAZA-Interfaza este etapa dintre 2diviziuni celulare succesive în care celula

crește și își dublează toate componentele celulare, inclusiv cantitatea de material genetic.
Cuprinde trei perioade:
- perioada presintetică (G1);
- perioada sintetică (S);
- perioada postintetică (G2);
Perioada PRESINTETICĂ (G1)- crește în dimensiuni, se sintetizează proteine și enzime
cu rol în transmiterea informației ereditare și are loc decondensarea totală a cromozomilor.
Perioada SINTETICĂ (S)- are loc dublarea cantității de ADN și proteine prin replicarea
macromoleculei de AND, cromozomi devin BICROMATIDICI.
Perioada POSTSINTETICĂ(G2)- are loc sinteza unor proteine necesare formării fusului
de diviziune.

DIVIZIUNE CELULARĂ
 MITOZA sau DIVIZIUNEA MITOTICĂ
Este procesul de diviziune celulară indirectă prin care dintr-o celulă mamă DIPLOIDĂ
(2n) rezultă 2 celule fiice diploide (celulele fiice au numărul de cromozomi identic cu al celulei
mamă). SCHEMA MITOZEI
2n

2n
o celulă
mamă
2n 2 celule fiice n=număr de cromozomi

LOC DE DESFĂȘURARE:- mitoza are loc în celulele corpului ( CELULELE SOMATICE)

DURATA: o mitoză durează aproximativ 60 de minute, profaza este cea mai lungă faza iar
anafaza este cea mai scurtă și durează aproximativ 3 minute.
NUMĂRUL ȘI TIPUL CELULELOR FORMATE: dintr-o celulă mamă DIPLOIDĂ (2n),
(adică au două seturi de cromozomi: un set de la mamă şi un set de la tată ), iau naștere 2 celule
fiice diploide (2n) asemănătoare cu celula mamă.
MECANISMUL: cuprinde o singură diviziune în timpul căreia se desfășoară
CARIOCHINEZA (diviziunea nucleului) și CITOCHINEZA (diviziunea citoplasmei).

I.CARIOCHINEZA-diviziunea nucleului realizată pe parcursul a 4 faze

FAZELE MITOZEI –PROFAZA
-METAFAZA
-ANAFAZA
-TELOFAZA
PROFAZA: nucleul crește în dimensiuni, membrana nucleară se rupe și se
dezorganizează, nucleolii se dezorganizează, are loc diviziunea centrozomului cu formarea
fusului de diviziune alcătuit din filamente dispuse între polii celulei în citoplasmă pe care se
fixează cromozomii, se individualizează și devin evidenți CROMOZOMII BICROMATIDICI
prin condensarea și fragmentarea fibrelor de cromatină din nucleoplasmă.
DESEN

METAFAZA: CROMOZOMII BICROMATIDICI sunt puternic condensați și spiralizați

la maximum sunt dispuși la jumătatea filamentelor fusului de diviziune, în plan ecuatorial în așa
numita placă ecuatorială, fiecare cromozom este prins prin centromerul său de un filament al
fusului de diviziune. În această fază, cromozomii pot fi fotografiaţi, decupaţi şi ordonaţi în
perechi obţinând cariotipul speciei respective. Apare DIADA CROMOZOMIALĂ.
La sfârțitul metafazei are loc separarea adică clivarea longitudinală a cromozomilor
bicromatidici (un cromozom bicromatidic formează prin clivare 2 cromozomi monocromatidici.)
DESEN
ANAFAZA: CROMOZOMII MONOCROMATIDICI migrează spre polii celulei
datorită contracției filamentelor fusului de diviziune, un cromozom migrează spre un pol, iar
celălalt spre polul opus.
DESEN
TELOFAZA: CROMOZOMII MONOCROMATIDICI ajunși la polii celulei încep să
se despiralizeze și să se decondenseze treptat și refacerea filamentelor de CROMATINĂ.
Filamentele fusului de diviziune se rup și acesta se dezorganizează în totalitate. La fiecare pol al
celulei prin reorganizarea membranei nucleare, a nucleolilor și a celorlalte componente nucleare,
se individualizează câte un nucleu ce conține același număr de cromozomi și aceeași cantitate de
ADN ca și celula mamă.Se încheie procesul de cariochineză și continuă procesul de citochineză.
II.CITOCHINEZA- diviziunea citoplasmei
 Procesul de citochineză presupune formarea unui perete despărțitor la jumătatea celulelor
inițiale și împărțirea acesteia în 2 celule fiice asemănătoare celulei mamă.
DESEN
IMPORTANȚA (SEMNIFICAȚIA BIOLOGICĂ) A MITOZEI:
-se realizează înmulțirea organismelor unicelulare
-la organismele pluricelulare determină înmulțirea celulelor, creșterea țesuturilor și organelor
organismelor, regenerarea țesuturilor și organelor organismelor precum și dezvoltarea
organismelor.
-se menține constant numărul de cromozomi al speciei.

MEIOZA sau DIVIZIUNEA MEIOTICĂ sau DIVIZIUNEA REDUCȚIONALĂ

Este procesul de diviziune celulară indirectă prin care dintr-o celulă mamă DIPLOIDĂ
(2n) se formează 4 celule fiice haploide (n), care au număr de cromozomi redus la jumătate față
de celula mamă.

SCHEMA MEIOZEI

I –ETAPA REDUCȚIONALĂ –în care dintr-o celulă

mamă diploidă rezultă 2 celule fiice haploide
II-ETAPA ECVAȚIONALĂ- în care fiecare dintre cele
2 celule fiice haploide se mai divide o dată (diviziune mitotică
propriu-zisă) rezultând în final 4 celule fiice haploide.
2n (celule diploide)- au un număr dublu de cromozomi
n (celule haploide)- au număr de cromozomi redus la jumătate
Meioza se desfășoară în 2 etape:- ETAPA I- ETAPA REDUCȚIONALĂ- MEIOZA I
-ETAPA II- ETAPA ECVAȚIONALĂ- MEIOZA II
LOC DE DESFĂȘURARE: -în celulele organelor reproducătoare ale animalelor (testicule și
ovare), finalizându-se cu formarea celulelor sexuale sau gameți (spermatozoizi și ovule).
 -la plante prin diviziune meiotică rezultă sporii asexuați
reprezentați de grăunciorii de polen și sacul embrionar.
DURATA: 1-5 zile în regnul vegetal, în regnul animal până la 6 luni.
NUMĂRUL ȘI TIPUL CELULELOR FORMATE: dintr-o celulă mamă diploidă iau naștere
4 celule fiice haploide (n) cu număr de cromozomi redus la jumătate.
MECANISMUL: cuprinde 2 diviziuni successive, ce se desfășoară în 2etape: reducțională și
ecvațională.
MEIOZA sau DIVIZIUNEA MEIOTICĂ
INTERFAZA I – formarea cromozomilor bicromatidici
ETAPA I- ETAPA REDUCȚIONALĂ- MEIOZA I
În prima etapă dintr-o celulă mamă diploidă (2n) rezultă două celule fiice haploide (n).
Etapa reducțională cuprinde:
A. DIVIZIUNEA NUCLEULUI (cariochineză) cu 4 faze:
Se desfășoară în 4 faze: PROFAZA I
METAFAZA I
ANAFAZA I
TELOFAZA I
PROFAZA I: este mai lungă decât profaza mitozei, nucleul crește în dimensiuni, are loc
dezorganizarea membranei nucleare și a nucleolilor, se formează fusul de diviziune, dispunerea
CROMOZOMILOR BICROMATIDICI în perechi de omologi (unul matern și unul patern)
formând BIVALENȚI=TETRADE CROMOZOMIALE= CROMOZOMI
TETRACROMATIDICI sau PATRUCROMATIDICI prin ”dansul lui MULLER” (cromozomii
materni și paterni își caută perechea, deplasându-se ca într-un dans).
Între cromatidele nesurori ale cromozomilor omologi se stabilesc contacte numite
CHIASME, la nivelul cărora se realizează un schimb reciproc de segmente cromozomiale sau
segmente cromatidice proces numit CROSSING-OVER sau RECOMBINARE GENETICĂ
INTRACROMOZOMIALĂ.
În urma acestui proces rezultă cromozomi recombinați genetic (modificați genetic) care
asigură variabilitatea organismelor.
DESEN
METAFAZA I: cromozomii tetracromatidici se aliniază în placa ecuatorială (placa
metafazică) la centrul fusului de diviziune. La sfârșitul metafazei are loc separarea perechilor de
cromozomi și migrarea lor spre polii celului, cromozomii devin bicromatidici iar procesul se
numește RECOMBINARE INTERCROMOZOMIALĂ sau DANSUL CROMOZOMILOR.
 DESEN
ANAFAZA I: jumătate din cromozomii bicromatidici migrează spre un pol al fusului de
diviziune, iar cealaltă jumătate spre celălalt pol al fusului de diviziune.
DESEN

TELOFAZA I: cromozomii bicromatidici ajunși la polii celulei încep să se despiralizeze

și să se decondenseze treptat, filamentele fusului de diviziune se rup și se decondensează, se
formează cromatina, la fiecare pol al celulei prin reorganizarea membrane nucleare, a nucleolilor
se individualizează câte un nucleu care conține numai jumătate din numărul de cromozomi ai
celulei inițiale (cromozomii sunt bicromatidici). Astfel se încheie procesul de cariochineză.
DESEN
B.DIVIZIUNEA CITOPLASMEI (CITOCHINEZA) presupune formarea unui perete despărțitor
la jumătatea celulei inițiale rezultând 2 celule fiice haploide care au cromozomi bicromatidici
care intră în cea de –a doua etapă.

INTERFAZA II: această interfază este foarte scurtă în care cele 2 celule fiice HAPLOIDE nu
își mai dublează cantitatea de ADN deoarece cromozomii sunt deja BICROMATIDICI.

ETAPA II- ETAPA ECVAȚIONALĂ= MEIOZA II= ETAPA DE MATURAȚIE

Se desfășoară ca o mitoză propriu-zisă.
I.CARIOCHINEZA-diviziunea nucleului realizată pe parcursul a 4 faze
–PROFAZA II
-METAFAZA II
-ANAFAZA II
-TELOFAZA II
În fiecare fază se desfășoară aceleași procese ca și la diviziunea mitotică.
II.CITOCHINEZA- diviziunea citoplasmei
La sfârșitul telofazei se formează 4 celule fiice haploide cu număr de cromozomi și cantitate de
ADN redus la jumătate care nu se mai divid.
Prin MEIOZĂ se formează gameți sau celule reproducătoare care vor participa la fecundație.
În procesul fecundației prin contopirea unui gamet bărbătesc (spermatozoid) cu unul
femeiesc (ovul) rezultă celula-ou sau zigotul diploid (2n) și astfel se reface numărul de
cromozomi al fiecărei specii.
IMPORTANȚA (SEMNIFICAȚIA BIOLOGICĂ) A MEIOZEI:
-contribuie la menținerea constant a numărului de cromozomi al unei specii de-a lungul
generațiilor deoarece gameții conțin doar jumătate din numărul de cromozomi al specie iar prin
fecundație vor reface numărul normal de cromozomi al specie respective.
-prin meioză se asigură creșterea variabilității genetice a organismelor prin procesele de
recombinare genetică INTRACROMOZOMIALĂ (CROSSING-OVER) și recombinare genetică
INTERCROMOZOMIALĂ (DANSUL CROMOZOMILOR).
-asigură formarea gameților masculini (spermatozoizi) și feminini (ovule) prin combinarea
cărora în procesul de fecundație ia naștere celula –ou sau zigotul.

ASEMĂNĂRI ÎNTRE MITOZĂ ȘI MEIOZĂ

-parcurg aceleași faze caracteristice: profaza, metafaza, anafaza și telofaza.

-ambele diviziuni meiotice sunt însoțite ca și în mitoză, de procese noncromozomiale precum:
formarea fusului de diviziune, dispariția membranei nucleare, citochineza.

DEOSEBIRI ÎNTRE MITOZĂ ȘI MEIOZĂ

MITOZĂ
-contribuie la formarea celulelor somatice
-în urma mitozei rezultă 2 celule fiice diploide
(2n)
-celulele fiice au acelai număr de cromozomi
ca și celula mamă
-se desfășoară în 4 faze: profaza, metafaza,
anafaza, telofaza
MEIOZĂ
-contribuie la formarea celulelor
reproducătoare
-în urma meiozei rezultă 4 celule fiice haploide
(n)
-celulele fiice au număr de cromozomi redus la
jumătate, în comparație cu celula mamă
- desfășoară în 2 etape:
-etapa REDUCȚIONALĂ (MEIOZA I)
-etapa ECVAȚIONALĂ (MEIOZA II)
Fiecare etapă are profaza, metafaza, anafaza,
telofaza, notate cu I , respective II
-în profaza I a meiozei are loc CROSSING-
OVER