BACALAUREAT IX-X - CELULA

CELULA

Definiție:
Celula este unitatea de bază morfofuncțională (structurală, funcțională) și genetică
a organizării materiei vii (a tuturor organismelor vii).

Ea este capabilă de:

- metabolism
- excitabilitate
- creștere
- diferențiere (specializare)
- autoreproducere

METABOLISMUL - reprezintă totalitatea reacțiilor biochimice, care au loc în

organismele vii (la nivel celular).
Prin metabolism se înţelege totalitatea reacţiilor biochimice de sinteză ori de
degradare, cu consum sau cu producere de energie, care au loc în organismele vii.
Aceste reacţii au drept rezultat menținerea vieții și adaptarea organismelor la
condițiile mediului înconjurător, cu care au un schimb permanent de substanţe şi
energie.
În funcţie de sensul biologic al acestor reacţii biochimice, procesele metabolice pot
fi de tip catabolic sau anabolic.
a) ANABOLISMUL (asimilația)
 cuprinde totalitatea reacțiilor biochimice, prin care sunt sintetizate substanțe
macromoleculare, din substanțe simple
 reacțiile sunt consumatoare de energie
b) CATABOLISMUL (dezasimilația)
cuprinde totalitatea reacțiilor de degradare (descompunere) a substanțelor
macromoleculare, până la substanțe simple
reacțiile eliberează energie
În general, procesele anabolice se află în echilibru cu cele catabolice, însă, în
diferite perioade ale vieţii, intensitatea cu care se desfăşoară unul ori celălalt dintre
procesele metabolice variază.
La vîrstele tinere, atunci cînd are loc diviziunea accelerată a celulelor şi
diferenţierea lor, şi în cursul perioadelor de convalescenţă, predomină
anabolismul, în timp ce,
În cursul eforturilor mari, ori către bătrâneţe, predomină catabolismul.

EXCITABILITATEA - reprezintă proprietatea celulelor de a recepționa stimuli

din mediu și de a reacționa adecvat față de aceștia.
1
BACALAUREAT IX-X - CELULA

AUTOREPRODUCEREA – reprezintă capacitatea de înmulțire a celulelor. Se

realizează prin diviziune celulară.

CLASIFICAREA CELULELOR:
După modul de organizare a materialului genetic și structura lor, celulele pot fi:

A. Celule procariote (cellula = cămăruță, diminutivul de la cella = cameră; protos

= primul, primitiv; Karyon = nucleu)
- au materialul genetic dispersat în citoplasmă, deoarece nu este delimitat de o
membrană nucleară
Această formă de organizare a materialului genetic se numește nucleoid (oid –
eidos = în formă de).
Organizare celulară procariotă prezintă organismele incluse în Regnul Procariota
(Monera), precum:
- Bacteriile
- Cianobacteriile (algele albastre-verzi)

B. Celule eucariote (cellula = cămăruță, diminutivul de la cella = cameră; eu =

adevărat, bun; Karyon = nucleu) - prezintă materialul genetic:
- delimitat de o membrană nucleară,
- individualizat în citoplasmă,
- cu organizare complexă
Această formă de organizare a materialului genetic se numește nucleu.
Organizare celulară eucariotă prezintă organismele incluse în:
- Regnul Protista
- Regnul Fungi
- Regnul Plante
- Regnul Animal

A. CELULA PROCARIOTĂ

Structură – conține următoarele componente:

I. Peretele celular – este localizat la exterior (la periferia celulei).

Structură – conține substanțe:
 Comune cu cele ale peretelui celulelor eucariote vegetale, precum:
- lipoproteine
- lipopolizaharide
și
 Specifice peretelui celulelor procariote, precum:
2
BACALAUREAT IX-X - CELULA

- mureina
- acizii teicoici
- acidul diaminopimelic

Rol (funcție):
Este o structură rigidă, care:
- protejează celula
- imprimă forma celulei
- constituie suport pe care se atașează (se prind) organitele de mișcare, precum
cilii și flagelii

II. Membrana celulară (membrana plasmatică sau plasmalema / lema =

înveliș)
Structură – este:
- trilaminară (are trei straturi/lamina = foiță, strat)
- fosfolipoproteică = alcătuită, în principal, din fosfolipide și proteine
Membrana conține:
- un dublu strat median de fosfolipide
- proteine:
 periferice – atașate:
 fie pe fața externă
 fie pe fața internă
și
 transmembranare

Membrana celulară la procariote prezintă:

- grosime constantă
- suprafață limitată, datorită peretelui celular așezat peste ea
Pe suprafața membranei se află o formațiune numită mezozom (mesos = la miijloc;
soma = corp, corpuscul), care:
 ia naștere prin invaginarea și plierea membranei
 are rol în:
 mărirea suprafeței membranei
 ancorarea (fixarea) și replicarea (dublarea cantității de) ADN
 separarea, în celulele fiice, a cromozomilor după replicare și diviziunea celulară
 respirația celulară (proces prin care se produce energie)

Rol (funcție):
Membrana celulară are permeabilitate selectivă, asigurând:

3
BACALAUREAT IX-X - CELULA

- schimbul (limitat) de substanțe între mediul intracelular și mediul extracelular

- protecția și delimitarea celulei

III. Citoplasma, cuprinde din punct de vedere funcțional, două componente:

1. Citoplasma fundamentală (nestructurată sau hialoplasma/ hyalos = sticlă,

sticlos)
Structură - este un sistem coloidal (cu consistență vâscoasă/ kolla = clei,cleios,
vâscos, eidos = în formă de) alcătuită din:
 Mediul de dispersie - apa (moleculele de apă creează o rețea în ochiurile căreia
se află faza dispersată)
 Faza dispersată - reprezentată de ansamblul de micelii (particule foarte fine de
substanțe organice) coloidale ce se găsesc în mișcare browniană (mișcare
dezordonată, haotică)

Citoplasma fundamentală ocupă tot spațiul din interiorul celulei.

Din punct de vedere al compoziției chimice, conține:
- Apă
- Ioni de metale grele (exemplu - Mg)
- Substanțe organice:
 Proteine
 Glucide
 Lipide
 Acizi nucleici

Rol (funcție) - reprezintă mediul în care se desfășoară toate reacțiile metabolice

din celulă.

2. Citoplasma structurată, cuprinde:

 Organite celulare, precum:
a. Ribozomii (granulele lui Palade)
b. Vacuolele
c. Corpusculii clorofilieni (tilacoidele/tilakos = lamelă, eidos = în formă de)

a. Ribozomii (granulele lui Palade)

Structură – sunt granule ribonucleoproteice, alcătuite din:
- ARNr (acid ribonucleic ribozomal)
și
- Proteine ribozomale

4
BACALAUREAT IX-X - CELULA

Rol (funcție) – în sinteza proteinelor

b. Vacuolele
Structură – sunt vezicule sferice sau ovale, alcătuite din:
- Membrană simplă
- Suc vacuolar, bogat în apă și diferite substanțe

Rol (funcție)
Pot depozita:
- apă
- substanțe de rezervă
- substanțe toxice

c. Corpusculii clorofilieni (tilacoidele)

Structură – sunt formațiuni cu aspect de lamele:
- ce iau naștere prin invaginarea membranei celulare
- care conțin pigmenți asimilatori (cu rol în fotosinteză)
Sunt prezenți doar la celulele procariote fotosintetizante!

Rol (funcție) – în fotosinteză

 Incluziuni și granule de substanțe de rezervă

IV. Materialul genetic (nucleoidul)

Structură – este reprezentat de o singură macromoleculă de ADN:

- dublu catenară
- circulară
- intens pliată și superrăsucită
- care formează un cromozom bacterian

Materialul genetic:
- nu este delimitat de o membrană nucleară
- vine în contact direct cu citoplasma (este dispersat în citoplasmă)
- este atașat de membrana celulară prin intermediul mezozomului

Rol (funcție) – asigură:

- transmiterea caracterelor ereditare
- coordonarea întregii activități metabolice din celulă

5
BACALAUREAT IX-X - CELULA

B. CELULA EUCARIOTĂ

STRUCTURA CELULEI
În alcătuirea celulei se disting 3 părți componente principale:
I. MEMBRANA CELULARĂ (membrana plasmatică/ plasmalema)
(lemma=foiță, înveliș/coajă, teacă)

II. CITOPLASMA – care prezintă, din punct de vedere funcțional:

A. Citoplasma nestructurată (fundamentală/ hialoplasma)
(hyalos = sticlă, sticlos/ formă, stare)
B. Citoplasma structurată, ce prezintă:
B1 ORGANITELE CELULARE:
 Comune tuturor celulelor:
 1 Delimitate de membrană simplă:
1. Reticulul endoplasmatic (R.E)
2. Aparatul Golgi
3. Lizozomii
 2 Delimitate de membrana dublă:
1. Mitocondriile
 3 Lipsite de membrană:
1. Ribozomii (granulele/corpusculii lui Palade)
2. Centrozomul (centrul celular)
3. Cilii și flagelii
 Specifice - prezente numai în anumite celule (unde îndeplinesc funcții speciale)
 1 Delimitate de membrană simplă:
1. Corpusculii (corpii) Nissl (corpii tigroizi/ eidos= în formă de) - specifici
neuronului
2. Vacuolele – specifice celulelor vegetale
 2 Delimitate de membrana dublă:
1. Plastidele – specifice celulelor vegetale
 3 Lipsite de membrană:
1. Neurofibrilele - specifice neuronului
2. Miofibrilele - specifice fibrelor musculare
B2 INCLUZIUNI CITOPLASMATICE (ERGASTICE)

III. NUCLEUL

IV. PERETELE CELULAR – prezent doar la celulele vegetale!

6
BACALAUREAT IX-X - CELULA

I. MEMBRANA CELULARĂ (membrana plasmatică/ plasmalema – lema =

înveliș)
- înconjoară celula, îi conferă forma și separă structurile interne ale celulei de
mediul extracelular
Biomembranele reprezintă totalitatea membranelor biologice caracteristice unei
celule.
Ele pot delimita:
- Celula = membrana celulară
Sau
- Organitele celulare = citomembranele

Modelul organizării biomembranelor este ”modelul mozaicului fluid”, propus

de S.J.Singer și de G.L.Nicholson (1972).

STRUCTURĂ – conform acestui model, membrana are structură

- trilaminară (tri = trei, lamina – foiță, strat)
- fosfolipoproteică - este alcătuită, în principal, din: fosfolipide și proteine

 LIPIDELE MEMBRANARE sunt:

 COLESTEROLUL și LECITINA - în proporții variabile
Colesterolul este distribuit în porțiunea hidrofobă a bistratului median fosfolipidic.
 FOSFOLIPIDELE
- sunt predominante în structura membranei
- formează un bistrat (dublu strat) median, cu dispoziție caracteristică

Fosfolipidele prezintă 2 poli funcționali:

- unul hidrofil: cu afinitate pentru apă și molecule hidrosolubile
- unul hidrofob: care are tendința să respingă apa și moleculele hidrosolubile
Fosfolipidele au o dispoziție uniformă în membrană și sunt astfel dispuse, încât
porțiunea lor hidrofilă formează un bistrat în interiorul căruia se află
cuprinsă porțiunea lor hidrofobă.
- polii hidrofili sunt orientați către exteriorul membranei: către mediul extracelular
și către mediul intracelular
- polii hidrofobi orientați către mijlocul (miezul) membranei
Miezul hidrofob restricționează (limitează) pasajul transmembranar al moleculelor
hidrosolubile și al ionilor.
Astfel, dublul strat de fosfolipide acționează ca o barieră între două medii apoase
(mediul extracelular și mediul intracelular).

7
BACALAUREAT IX-X - CELULA

 PROTEINELE
Componenta proteică din structura membranei este cea care realizează:
 Funcțiile specializate ale membranei - ele pot funcționa ca:
 receptori, ce recepționează stimuli din mediu
 factori de recunoaștere celulară - markeri și antigene, prin intermediul
cărora:
- se recunosc celulele de același tip (și astfel iau naștere țesuturile)
- sunt recunoscute celulele propriului organism față de cele străine (cu rol
important în imunitate = apărarea organismului)
 Mecanismele de transport transmembranar (prin membrană) – unele proteine
membranare pot avea rol de cărăuși sau transportori, unele formând în structura
membranei:
- Canale ionice
Sau
- Pompe ionice care asigură transportul unor substanțe prin membrană.

Proteinele pot fi localizate:

- pe fața externă a membranei
- pe fața internă a membranei și
- transmembranar (străbat membrana în toată grosimea sa)

Deoarece:
1. Structura membranei nu este solidă, straturile componente se pot deplasa liber în
interiorul său;
2. Proteinele nu sunt uniform distribuite în cadrul structurii lipidice,
acest model structural al membranei a fost denumit modelul mozaicului fluid
 Membrana conține și GLUCIDE atașate pe fața ei externă, asociate cu:
 Proteinele, formând GLICOPROTEINE
 Fosfolipidele, formând GLICOLIPIDELE
Glucidele sunt puternic încărcate negativ.
Glucidele pot influența, de asemenea, transportul transmembranar (în special al
ionilor), iar cele asociate cu proteinele pot funcționa ca antigene.

La unele celule, citoplasma prezintă diferite prelungiri acoperite de

plasmalemă. Ele pot fi:

 Temporare și neordonate
Ex. PSEUDOPODELE leucocitelor (pseudes=fals, pous=picior)

8
BACALAUREAT IX-X - CELULA

La leucocite pseudopodele asigură:

- deformarea celulei pentru a străbate pereții capilarelor (prin diapedeză), atunci
când au detectat un focar de infecție
- deplasarea activă spre focarul de infecție
- înglobarea celulelor străine prin fagocitoză

 Permanente, precum:
 MICROVILII- la celulele din:
- epiteliul mucoasei intestinale (enterocite / enteron = intestin, kytos = celulă)
- epiteliul tubilor uriniferi (renali) ai nefronului (nefrocite)
Rol: mărirea suprafeței de absorbție
 CILII - la celulele din:
- epiteliul mucoasei căilor respiratorii mari (exemplu: trahee și bronhii mari )
Rol: filtru și transport
- epiteliul trompelor uterine și uterului
Rol: transport
 DESMOZOMII - corpusculi de legătură, care solidarizează celulele epiteliale
(desma = legătură, soma = corp, corpuscul)

Plasmalema:
- are permeabilitate selectivă – membrana poate fi traversată doar de anumite
substanțe
- asigură schimburile dintre mediul intercelular și mediul extracelular
- este polarizată electric: încărcată pozitiv pe fața externă și încărcată negativ pe
fața internă
- este excitabilă

FUNCȚIE (ROL):
 delimitează și protejează celula
 conferă forma celulei
 asigură transportul transmembranar al substanțelor

Transportul substanțelor prin membrană poate fi:

 pasiv (fără consum de energie)
exemple:
- difuzia
- osmoza
- difuzia facilitată
 activ (cu consum de energie din ATP)

9
BACALAUREAT IX-X - CELULA

 vezicular (endocitoza și exocitoza)

II. CITOPLASMA - are o structură complexă, la nivelul ei desfășurându-se
principalele funcții vitale
- este mediul în care se desfășoară principalele procese metabolice celulare
Din punct de vedere funcțional, citoplasma are:
A. o parte nestructurată (hialoplasma) și
B. o parte structurată - organitele celulare

A. Citoplasma nestructurată/fundamentală/hialoplasma este un sistem coloidal

(cu consistență vâscoasă/ kolla = clei, cleios, vâscos; eidos = în formă de) alcătuită
din:
 Mediul de dispersie - apa (moleculele de apă creează o rețea în ochiurile căreia
se află faza dispersată)
 Faza dispersată - reprezentată de ansamblul de micelii (particule foarte fine de
substanțe organice) coloidale ce se găsesc în mișcare browniană (mișcare
dezordonată, haotică)
Poate exista sub două stări (forme) fizice:
- sol (semilichidă)
- gel (semisolidă), ce pot trece dintr-o stare în alta
Reacțiile chimice la nivel celular sunt favorizate când citoplasma este în stare de
sol, citoplasma numindu-se, în acest caz, citosol.
Hialoplasma ocupă întregul spațiu cuprins între membrana celulară și membrana
nucleară.

FUNCȚIE (ROL):
- Este mediul în care se desfășoară reacțiile metabolice
- Favorizează transportul intracelular al substanțelor

B. Citoplasma structurată – cuprinde organitele celulare și incluziunile

citoplasmatice
B1. ORGANITELE CELULARE sunt de două tipuri:
 Comune tuturor celulelor și
 Specifice - prezente numai în anumite celule (unde îndeplinesc funcții speciale)
Organitele celulare sunt constituenți (formațiuni) cu structură caracteristică, ce
îndeplinesc anumite funcții în celulă.

 Organite celulare comune tuturor celulelor

 1. Delimitate de membrană simplă:
1. Reticulul endoplasmatic ( R.E.) (reticullum= rețea, endos= intern)

10
BACALAUREAT IX-X - CELULA

STRUCTURA:
- este un sistem canalicular, care leagă plasmalema de stratul extern al membranei
nucleare
- este o rețea de canalicule, cisterne și vezicule intracitoplasmatice.

TIPURI:
a1) R.E.N. (neted) – rețea de citomembrane cu aspect diferit, în funcție de
activitatea celulară
a2) R.E.G. (granular)/ R.E.R.(rugos/ergastoplasma – ergazesthai = a lucra,
lucrător) – este o formă diferențiată a R.E. ce prezintă ribozomi atașați pe suprafața
externă a peretelui membranos (a membranelor ce delimitează canaliculele)

ROL:
Comun (ambelor tipuri de reticul):
- transportul intracelular al substanțelor
- realizează un sistem circulator intracitoplasmatic
Specific
o R.E.N. - sinteza lipidelor
- metabolismul glicogenului
o R.E.G. – are rol în sinteza proteinelor ”de export” (datorită ribozomilor de pe
suprafața sa)

2. Aparatul Golgi (dictiozomi) – alcătuit din totalitatea dictiozomilor din celulă

STRUCTURA:
Un dictiozom este un sistem membranar format din:
- Cisterne (săculeți): alungite, aplatizate, suprapuse și
- Micro și macrovezicule
Este localizat în apropierea nucleului, în zona cea mai activă a citoplasmei.

ROL:
- Excreția unor substanțe celulare
- Elaborarea (sinteza) unor produși de secreție celulară
- Ambalarea produșilor de secreție celulară
- Eliminarea unor produși de secreție celulară, prin exocitoză = fenomen de
transport vezicular, în care materialul intracelular este captat în vezicule care vor
fuziona cu membrana celulară, iar conținutul lor va fi eliminat în exteriorul celulei.
- Biosinteza: - glucidelor (polizaharidelor)
- membranelor
11
BACALAUREAT IX-X - CELULA

- unor organite (lizozomi)

Dictiozomii procesează/transformă în interiorul lor:
- lipidele sintetizate de R.E.N.
- proteinele sintetizate de R.E.G.
- glucidele sintetizate chiar de către ei
În interiorul dictiozomilor, aceste molecule organice sunt combinate, rezultând
produșii de secreție.
Ulterior, din cisternele dictiozomilor se desprind vezicule, în care vor fi ambalate
aceste substanțe.
Veziculele:
- fie vor fi transportate spre plasmalemă, cu care vor fuziona și vor elimina
secrețiile în mediul extracelular prin exocitoză
- fie vor rămâne în citoplasmă, unde vor deveni lizozomi sau vacuole

Aparatul Golgi este mai dezvoltat (adică număr mai mare de dictiozomi se găsește)
în celulele glandulare (secretoare).

3. Lizozomii

STRUCTURA:
- Sunt vezicule sferice, delimitate de membrană simplă, răspândiți în întreaga
hialoplasmă
- Conțin enzime hidrolitice (descompun substanțe într-un mediu apos / liză =
descompunere, degradare), cu rol important în celulele fagocitare.

ROL:
În digestia intracelulară a:
- substanțelor și particulelor, care pătrund în celulă, precum și a fragmentelor de
celule sau țesuturi.
- microorganismelor străine
- organitelor uzate
- secrețiilor produse în exces

Substanțele, particulele și celulele sunt înglobate prin fagocitoză sau pinocitoză

(forme ale endocitozei)

Endocitoza reprezintă un fenomen de transport vezicular, în care materialul

extracelular este captat în vezicule formate prin invaginarea membranei celulare și
transferat intracelular.

12
BACALAUREAT IX-X - CELULA

Poate avea 2 forme:

- fagocitoza (phagein = a mânca, kytos= celulă) procesul de înglobare de către
celule a unor particule solide din mediul extracelular, cu ajutorul unor vezicule
formate prin invaginarea membranei celulare.
- pinocitoza (pynein= a bea, kytos= celulă) procesul de înglobare de către celule a
unor picături de lichide din mediul extracelular, cu ajutorul unor vezicule formate
prin invaginarea membranei celulare.

Număr mare de lizozomi se află în:

- celulele fagocitare: LEUCOCITE și MACROFAGE = celule (globule albe) cu rol
în imunitate (apărarea organismului împotriva agenților patogeni)
- celulele secretoare (glandulare)
- osteoclaste (osteo = os, osos, klans = a rupe, a distruge) – celule osoase de
dimensiuni mari, cu rol în modelarea oaselor și cu capacitate fagocitară
- celulele îmbătrânite

2 Delimitate de membrană dublă:

1. Mitocondriile - totalitatea lor în celulă formează condriozomul
- sunt organite de formă ovală sau rotundă
STRUCTURA:
 Prezintă un perete cu structură trilaminară, lipoproteică, alcătuit din:
- înveliș extern (membrana externă), urmat de
- un interspațiu și
- membrana internă (spre interior): este plicaturată (formează pliuri prin
invaginare - pătrundere către interior), formând creste (criste) mitocondriale cu
aspect de tuburi sau lamele (cristele conțin enzime oxidoreducătoare ale ciclului
Krebs)
 În interior se găsește matricea mitocondrială (substanță fundamentală), în
care se află:
- enzimele care intervin în fosforilarea oxidativă ( sinteza de ATP)
- ADNmt (mitocondrial)
- ribozomi
Datorită faptului că au ADN propriu, mitocondriile se divid (sunt organite
AUTODIVIZIBILE)

ROL:
Mitocondriile:
 sunt considerate ”uzinele energetice ale celulelor” (deoarece produc energie)
 sunt implicate în realizarea respirației aerobe

13
 BACALAUREAT IX-X - CELULA

RESPIRAȚIA reprezintă un proces catabolic, prin care sunt degradate

(descompuse) substanțele macromoleculare, până la substanțe simple, cu eliberare
de energie (stocată în ATP)

După condițiile de desfășurare, poate fi:

Respirație aerobă: în care degradările:

- au loc în prezența O2, cu eliberare de energie în cantitate mare
- sunt complete (până la compușii cei mai simpli)
C6H12O6 + 6O2  6CO2 + 6H2O + E (ATP)/cantitate mare
glucoza

Respirația anaerobă: în care degradările:

- au loc în absența O2, cu eliberare de energie în cantitate mică
- sunt incomplete (se obțin substanțe organice cu moleculă mai mică, numite
compuși intermediari)
C6H12O6  CO2 + compus intermediar + E (ATP)/cantitate mică
glucoza

Energia produsă la nivelul mitocondriilor este înmagazinată în legături chimice din

moleculele de ATP, produse prin procesul de fosforilare oxidativă.
Reacția de fosforilare oxidativă (sinteza de ATP) poate fi redată astfel:
+P + E +P + E
AMP ADP ATP

AMP - adenozinmonofosfat
ADP - adenozindifosfat
ATP - adenozintrifosfat
P – grupare fosfat
E – energie

NUMĂRUL MITOCONDRIILOR ÎN CELULE:

Număr mare de mitocondrii se află în:
- celulele nervoase (neuroni)
- fibrele musculare
- celulele secretoare
Mitocondriile lipsesc în hematiile adulte (eritrocite), ca urmare a specializării lor
funcționale (se încarcă maxim cu hemoglobină pentru a realiza un transport
eficient al gazelor respiratorii)

14
BACALAUREAT IX-X - CELULA

3 Lipsite de membrană:
1. Ribozomii (corpusculii/granulele lui Palade) - sunt cele mai mici organite
celulare

STRUCTURA:
Sunt organite bogate în ribonucleoproteine, de forma unor granule ovale sau
rotunde (sferice).
Conțin:
- ARNr (ribozomal) și
- proteine ribozomale
Ribozomii sunt alcătuiți din două subunități: mică și mare

Forme de existență în celulă:

o Există ribozomi liberi în citoplasmă (rol în sinteza proteinelor ce vor fi utilizate
în celulă)
o Există ribozomi asociați cu R.E., formând R.E.G.(ergastoplasma) (rol în sinteza
proteinelor de „export” = care vor părăsi celula)

ROL: - sunt sediul sintezei proteice

2. Centrozomul (centrul celular)

- organit situat în apropierea nucleului
- se manifestă în timpul diviziunii celulare
- există în celulele:
 Animale
 Vegetale (la alge)
 Fungilor (ciupercilor)

STRUCTURA:
Este format din:
- 1-2 centrioli - cilindrici
- orientați perpendicular unul pe celălalt
- înconjurați de o zonă de citoplasmă mai densă (vâscoasă), numită
- centrosferă
Fiecare centriol este alcătuit din 9 grupe de câte 3 microtubuli (9 triplete),
dispuse la periferie, circular.

ROL: în diviziunea celulară (în formarea fusului de diviziune)

Lipsește în neuron, în consecință acesta nu se divide.
15
BACALAUREAT IX-X - CELULA

3. Cilii și flagelii – sunt organite:

- protoplasmatice (vii)
- cu ROL în mișcare
- sunt prezenți la:
 alge
 ciuperci
 mușchi
 ferigi
 gimnosperme (conifere),
mai ales la celulele reproducătoare:
- asexuate (zoospori)
- sexuate (gameți)
Sunt prezenți și la unele celule animale (inclusiv la gameții masculini)

Caracteristici Cilii Flagelii

Lungime scurți lungi
Număr pe celulă numeroși 1-4 maxim

STRUCTURA:
Atât cilii cât și flagelii prezintă:
 9 perechi (dublete) de microtubuli , dispuse la periferie, circular
și
 2 microtubuli simpli (independenți), dispuși central

 Organite celulare specifice anumitor celule

 1 Delimitate de membrană simplă:
1. Corpusculii (corpii) Nissl (corpii tigroizi) – sunt organite specifice
neuronilor

STRUCTURĂ - sunt:
- Mase dense de REG
- Echivalentul ergastoplasmei în celula nervoasă (neuron)

ROL:
- în metabolismul neuronal
- sinteza proteinelor specifice neuronului

Sunt localizați în corpul neuronal (pericarion) și la baza dendritelor (lipsesc în

axoplasmă = citoplasma axonului

16
BACALAUREAT IX-X - CELULA

2. Vacuolele - sunt organite specifice celulelor vegetale (ale plantelor), în care

sunt structuri permanente.
În celulele animale, vacuolele sunt mici și au caracter temporar.
Sunt considerate componente neprotoplasmatice (nevii) ale celulei
Totalitatea vacuolelor din celulă formează vacuomul celular.
STRUCTURĂ – vacuolele prezintă:
- Membrană, numită tonoplast
- Suc vacuolar, bogat în apă și diferite substanțe, precum:
 Săruri minerale
 Glucide
 Enzime
 Pigmenți, etc.
Vacuolele au aspect de vezicule sferice sau ovale.
În celulele vegetale:
 Tinere – vacuolele sunt mici și numeroase
 Mature – există, de obicei, o singură vacuolă mare, dispusă în centrul celulei
Vacuolele pot lua naștere din R.E. sau din Aparatul Golgi.

ROL în:
 depozitarea:
- apei (intervin în reglarea echilibrului hidric)
- unor substanțe de rezervă
- unor substanțe toxice rezultate din metabolismul celular
- unor pigmenți
 nutriție, prin:
- digestia particulelor de hrană, la unele organisme
- eliminarea unor produși nefolositori

2 Delimitate de membrană dublă:

1. Plastidele – sunt organite specifice celulelor vegetale.
Totalitatea lor în celulă formează plastidomul
Pot avea forme variate:
- Sferică
- Elipsoidală
- Lenticulară
- Ovală

Clasificare:
După funcția pe care o îndeplinesc, plastidele pot fi:

17
BACALAUREAT IX-X - CELULA

A. Plastide fotosintetizante
- cu rol în fotosinteză
- conțin pigmenți asimilatori
Acestea se clasifică, după tipul pigmentului pe care îl conțin, în:
 Rodoplaste (plastide roșii) – sunt caracteristice algelor roșii
 Feoplaste (plastide brune) – sunt caracteristice algelor brune
 Cloroplaste (plastide verzi) – sunt caracteristice algelor verzi și plantelor

B. Plastide nefotosintetizante
Acestea se clasifică, după prezența sau absența pigmenților, în:

 Plastide incolore (leucoplaste/leucos = alb) – au rolul de a depozita

substanțe de rezervă.
După tipul substanțelor pe care le pot depozita, leucoplastele pot fi:
 amiloplaste – depozitează amidon (glucid/polizaharid)
 oleoplaste – depozitează lipide (uleiuri vegetale)
 proteoplaste – depozitează proteine

 Plastide colorate (cromoplaste/chroma = culoare) – conțin pigmenți

carotenoizi (portocalii)
Sunt divers colorate și dau culoare unor organe ale plantelor, precum:
- Rădăcini (morcov)
- Petalele unor flori
- Fructe, etc.
Au rol în atragerea unor organisme ce vor asigura:
- polenizarea
și
- răspândirea semințelor

CLOROPLASTUL
STRUCTURĂ
Cloroplastele, principalele plastide fotosintetizante, prezintă:
 o membrană dublă, alcătuită din:
- membrana externă
și
- membrana internă (spre interior): prin invaginare formează lamele stromatice,
pe care se află grupări de discuri aplatizate, suprapuse, cu aspect de fișic de
monede, numite grana.
La nivelul granei se află clorofila (pigmentul verde cu rol asimilator/în
fotosinteză).
18
BACALAUREAT IX-X - CELULA

Lamelele stromatice, împreună cu grana formează sistemul tilacoidal.

 În interior se găsește substanța fundamentală, numită stroma, în care se află:
- ADNcp (cloroplastic) sau ADNp (plastidial)
- ribozomi
Datorită faptului că au ADN propriu, plastidele (deci și cloroplastele) se divid
(sunt organite AUTODIVIZIBILE).

ROL
Funcția principală a cloroplastelor este fotosinteza – procesul prin care
organismele care conțin pigmenți asimilatori sintetizează substanțe organice, din
substanțe anorganice, precum CO2 și H2O, în prezența energiei luminoase, cu
eliberare de O2.

Ecuația chimică a fotosintezei:

Energie luminoasă
6CO2 + 6H2O C6H12O6 + 6O2
clorofilă glucoza

3 Lipsite de membrană:
1. Neurofibrilele – sunt organite specifice neuronilor
STRUCTURĂ:
Reprezintă o rețea de filamente (de microtubuli) care se întinde în toate
componentele neuronale:
- citoplasma (corpului) neuronului (numită neuroplasmă),
- citoplasma axonului (axoplasmă),
- dendrite.
ROL - mecanic
- de susținere (citoschelet – alcătuiesc un fel de schelet al celulei nervoase)
- în conducerea influxului nervos

2. Miofibrilele – sunt organite specifice fibrelor (celulelor) musculare

STRUCTURĂ –sunt alcătuite din două tipuri de filamente proteice:
 subțiri, de actină
și
 groase, de miozină

ROL - sunt organitele cu rol în contracție din sarcoplasma (citoplasma) fibrelor

musculare

19
BACALAUREAT IX-X - CELULA

 2 INCLUZIUNI CITOPLASMATICE
În afara organitelor comune și specifice, în citoplasmă se mai găsesc și incluziunile
citoplasmatice, care:
- sunt substanțe rezultate din metabolismul celular
- au caracter temporar în celulă
- sunt considerate componente neprotoplasmatice (nevii) ale celulei

Sunt reprezentate prin:

 SUBSTANȚE ORGANICE
o Granule de substanțe de rezervă, precum:
 Picături de lipide (în celulele adipoase = adipocite, în celulele hepatice =
hepatocite)
 Granule de glicogen (în celulele hepatice, în fibrele muscular striate, la ciuperci)
 Amidon, la plante (în semințe – la graminee:grâu, porumb, orz, orez, etc.; în
tuberculul de cartof/tuberculul = tulpină subterană ce depozitează substanțe de
rezervă)
o Produși de secreție
o Pigmenți ( ex: melanină - pigment de culoare închisă, ce dă culoare pielii,
părului, ochilor cu rol de protecție împotriva radiațiilor UV)
 SUBSTANȚE ANORGANICE
 Dioxid de siliciu (SIO2)
 Carbonat de calciu (CaCO3)
 Sulfat de calciu (CaSO4)

III. NUCLEUL

Este:
- component celular principal ( fundamental)
- o parte constitutivă principală, cu rolul de a coordona procesele biologice celulare
fundamentale (conține materialul genetic, controlează metabolismul celular,
transmite informația genetică)
- cel mai voluminos constituent din celulă

POZIȚIA ÎN CELULĂ poate fi:

 Centrală - la majoritatea celulelor
 Periferică (excentrică)
Ex: - celule adipoase (adipocite)
- fibre muscular striate scheletice
- celule mucoase (secretoare)

20
BACALAUREAT IX-X - CELULA

FORMA NUCLEULUI: are, de obicei, forma celulei în care se află (cel mai
frecvent, sferică).

NUMĂRUL NUCLEILOR:
 Majoritatea celulelor sunt mononucleate (uninucleate) - 1 nucleu
Excepții:
 Celule binucleate – cu 2 nuclei (nuclei dubli)
Ex: hepatocitul
 Celule polinucleate – cu numeroși nuclei (nuclei multipli)
Ex: fibra musculară striată scheletică
 Celule anucleate – fără nucleu
Ex: hematiile adulte (globulele roșii din sânge/eritrocite)

STRUCTURA nucleului - cuprinde:

 Membrana nucleară
 Carioplasma
 1- mai mulți nucleoli

1. Membrana nucleară
- Este dublă, prevăzută cu pori (poroasă)
- Are structură trilaminată (trilaminară)
- Alcătuită (constituită) din 2 foițe:
 Una externă:
- spre citoplasmă
- prezintă ribozomi pe suprafața ei
- ia naștere din citomembranele reticulului endoplasmatic (R.E.G.)
- se continuă cu citomembranele R.E.G.
 spațiul perinuclear: dispus între cele două foițe (membrane) (peri = de jur
împrejur)
 Una internă:
- aderentă miezului nuclear
- dispusă către carioplasmă
2. Carioplasma (karyon= nucleu)
- este o soluție coloidală, cu aspect omogen, dispusă sub membrana nucleară.
- la nivelul ei se află o rețea de filamente subțiri, formate din granulații fine de
cromatină, alcătuită din:

 ADN

21
BACALAUREAT IX-X - CELULA

 ARN cromozomal
 Proteine histonice și nonhistonice
 Mici cantități de lipide
 Ioni de Ca2+¿ ¿, Mg 2+¿¿

La începutul diviziunii celulare, prin condensarea (spiralizarea) filamentelor de

cromatină se individualizează cromozomii, care (din punct de vedere al structurii
chimice) sunt identici cu filamentele de cromatină.
CROMOZOMII sunt, așadar, alcătuiți din: ADN, ARN cromozomal, proteine
(histonice și nonhistonice), mici cantități de lipide, ioni de Ca2+¿ ¿, Mg 2+¿¿
Cromozomii și cromatina diferă doar ca grad de spiralizare (condensare) și
dimensiuni.
Nucleolii
- se află în carioplasmă
- au rol important în sinteza ARNr (ribozomal)
- sunt corpusculi sferici sau ovali, denși, lipsiți de membrană

ROLUL nucleului: coordonează procesele biologice fundamentale:

 Controlează metabolismul celular
 Controlează creșterea celulei și diviziunea celulară
 Conține material genetic și transmite informația genetică în descendență.

IV. PERETELE CELULAR – prezent doar la celulele vegetale!

Este considerat component neprotoplasmatic (neviu) al celulei.
STRUCTURĂ:
Este un înveliș rigid, care delimitează (mărginește) spre exterior celula vegetală.
Substanțele care sunt prezente în alcătuirea peretelui celular la plante sunt de trei
tipuri:
a. substanțe ce formează scheletul, precum celuloza
b. substanțe ce alcătuiesc matricea peretelui, precum pectinele și hemiceluloza
c. substanțe încrustante, cum sunt:
- lignina,
- suberina,
- ceara,
- dioxidul de siliciu (SIO2), etc.

ROL:
Este un înveliș rigid, care:
- delimitează și protejează celula

22
BACALAUREAT IX-X - CELULA

- imprimă forma celulei

23