Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Împăratul Traian cu numele său complet Nerva Traianus Marcus Ulpius, s-a
născut pe 18 septembrie 53 d.Chr, în oraşul Italica (la marginea actualului oras
Sevilla) din Hispania Baetica (regiunea Andaluzia, din Spania modernă). Tatăl
său, M. Ulpius Traianus, era un cunoscut senator şi general, din faimoasa
familie romană Ulpia, originară din peninsula Italică. Mama sa, Marcia,
provenea tot dintr-o familie importantă care susținea că se trage din primii regi
ai Romei.
Traian a urcat în ierarhia armatei romane luptând în cea mai periculoasă zonă a
Imperiului Roman, pe fluviul Rin, luând parte la războaiele lui Domiţian
împotriva triburilor germanice. Contrar opiniei generale, cuceritorul Daciei nu a
fost primul împărat născut în afara Italiei, ci al doilea, întâiul fiind Claudiu.
n.
În tot timpul petrecut la Roma, privirea împăratului era aţintita peste Dunăre.
Marele istoric Tacitus, contemporan cu Traian, prin lucrarea sa “Germania”
(una dintre puținele surse antice dedicat misterioaselor triburi germanice) a
inițiat o propagandă publică, pentru a putea avea sprijin în expedițiile militare
spre nord. Deși obiectivul lui Traian nu era chiar aliniat cu așteptările lui
Tacitus, s-a obținut susţinere atât din partea poporului cât și din partea
aristocraţiei. Dacă în veacul al doilea înainte de Hristos, Cato își încheia
discursurile cu sintagma ”Cartagina trebuie distrusă”, așa și Traian spunea
mereu ”așa cum voi preface eu Dacia în provincie romană”. După două
războaie grele și-a îndeplinit obiectivul.
Cumpătarea i-a deschis noului împărat calea spre succes. Traian a arătat
respect pentru instituții şi pentru oamenii simpli atunci când a promis că va
informa întotdeauna Senatul despre strategia sa de guvernare şi când a
declarat că dreptul împăratului de a se pronunța trebuie să fie compatibil cu
libertatea cetătenilor guvernati. Traian a fost un om educat și o figură foarte
puternică. El a avut un adevărat simţ al demnităţii, dar si al modestiei, care în
ochii romanilor, a făcut din el un împărat cu adevărate virtuţi. Dar, cu toate
calitățile sale, împăratul Traian nu a fost un om perfect. Se păre că se bucura
prea mult de ideea războiului. Pasiunea lui pentru confruntarea armată venea
de la simplul fapt că era foarte priceput în arta militară. A fost un general
strălucit, aşa cum ne arată realizările sale militare din titulatură: “Germanicus,
Dacicus, Parthicus”. Era foarte popular în rândul trupelor, datorită
disponibilitaţii sale naturale, de a participa la muncile grele ale soldaţilor săi.
Ca administrator civil, Traian este bine cunoscut pentru programul său amplu
de construcţii publice, care a remodelat Roma şi a lăsat repere durabile, cum
sunt Forumul lui Traian (107-117 d.Hr.) şi Columna lui Traian (107-113
d.Hr.), capodopere ale arhitectului Apollodor din Damasc. A dispus drenarea
Mlaştinilor Pontine, a construit un nou port la Ostia, a construit foarte multe
drumuri, poduri si apeducte. Toate acestea au fost finanţate din marea
comoară a dacilor, obţinută ca pradă în al doilea război de cucerire a regatului
Daciei, în anii 105-106 d.Hr. După războaiele daco-romane imperiul s-a
bucurat de o perioada liniştită de câtiva ani, după care, în anul 114 d.Hr., a
pornit un nou război înspre est, împotriva Imperiului Part. Deşi a anexat
Armenia şi a cucerit spectaculos întreaga Mesopotamie, inclusiv capitala
Parthiei, Ctesifon, in 116 d.Chr., steaua lui Traian a început să apună.
Revoltele din ţările recent cucerite, în rândul evreilor din Orientul Mijlociu şi
a mesopotamienilor, i-au slăbit convingerea de a continua războiul. Traian şi-
a retras trupele în Siria, deşi această manevră a afectat aura sa de
invincibilitate.