MONUMENTE REPREZENTATIVE , PERLE

ARHITECTURALE RELIGIOASE ROMANESTI

“Calator in tara mea”

“Stie numai bunul Dumnezeu cu cat sange ne-am platit noi pamantul acesta”

[Al. Vlahuta ]

Cu aceste vorbe ar trebui sa inceapa orce calatorie in spatial romanesc. Spatiul cunoscut sub
numele de carpato-danubiano-pontic este presart de manastiri cunoscute sau mai putin cunoscute

Ele ne-au ajutat de-a lungul veacurilor sa ne mentinem intr-o pozitie defensiva dar
invingatoare. De aceea o drumetie in nordul moldovei este orcand bine venita .. principalele
obiective ale orcarui calator sunt manastirile: Vorenet, Moldovita, Humor, Sucevita, Neamt, Agapia,
Varatec si Putna manastiri ce le-am vizitat si eu acum ceva timp. Aceste manastiri sunt considerate
monumente representative de arta religioasa, fiind destul de vechi si representative Moldovei

Primele patru manastiri sunt pictate in culori cunoscute de toata lumea: albastru de Voronet,
rosu de Moldovita, verde de Humor si galben de Sucevita .. fiecare are istoria ei dar cea mai
remarcata a fost pictura manastirii Sucevita: celebra “scara a virtutiilor” pe care se spune ca orce
muritor va urca atunci cand va veni vremea si va pasi pe fiecare treapta ce reprezinta cate un pacat
sau o ispita iar despre albastru de Voronet se spune ca isi schimba stralucirea in functie de lumina
zilei

Majoritatea acestor manastiri au fost construite de Stefan cel Mare domnitor al Moldovei si
simbol al luptei nationale, eroul exemplar al istoriei romanesti, inmormantat la manastirea Putna,
alta vatra de spiritualitate si loc de pelerinaj al romanilor de azi

Aceste sunt unele dintre cele mai importante manastiri din partea Moldovei. Eu am ramas
profund impresionata de aspectul exterior al acestor manastiri si sunt de parere ca merita vizitate.

Si calatoria abea incepe …

Biserica Sfanta Parascheva si Sfantul Nicolae

Biserica parohiala cu hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva si Sfantul Ierarh Nicolae este asezata in raza
comunei Potcoava, satul Sinesti, catunul Gagiulesti, judetul Olt, pe partea dreapta a soselei comunale
Ciuresti si pe partea stanga a paraului Plapcea. Biserica deserveste un numar de aproximativ 150 de
familii.
 Biserica parohiala din Gagiulesti a fost inceputa din temelie la data de 22 aprilie 1898, dupa cum
marturiseste si pisania: "Aceasta sfanta biserica s-a inceput din temelie din nou si s-a zidit in anul
1898 aprilie 22, in numele hramului Cuvioasa Parascheva si Sfantul Nicolae. S-a zidit aceasta sfanta
biserica in zilele M.S.R.C.I. (Majestatii Sale Regele Carol I) al Romaniei si sotia Sa Elisabeta Regina si a
Inalt Prea Sf. Sale, Parintele Episcop Gherasim Timus al Argesului si s-a terminat in anul 1907
octombrie 15. Aceasta biserica a fost ajutata de Dl Florin Popescu, din comuna Optasi, si acei enoriasi
ai comunei Sinesti si Valea Merilor si alte comuni care ne-au ajutat si ne vor ajuta la sfintirea ei."
Biserica actuala este construita alaturi de vechea biserica care a fost construita din lemn, datand din
anul 1801 si pana in anul 1890, cand s-a naruit. Este zidita din caramida si acoperita cu tabla
galvanizata. La construirea ei, asa cum arata si pisania, au fost ajutati de domnul Florin Popescu cu o
suma considerabila reprezentand jumatate din valoarea lucrarii, suma ce in buna parte a fost
restituita de obste in termen de mai multi ani, conform intelegerii.
In urma cutremurului din anul 1940, suferind mai multe stricaciuni, a fost nevoie de reparatii, care s-
au realizat in anul 1943, prin straduinta si munca neobosita a preotului paroh Dumitrache Zamfir,
pictura fiind refacuta de catre pictorul Dumitrescu Strejesti.
Redeschiderea bisericii s-a facut in acelasi an, Episcop locotenent al Eparhiei Argesului fiind P.S.
Emilian Antal, iar Protopop fiind PC. Preot Aurel Popescu. Pictura bisericii este in stil bizantin si este in
stare buna, la fel si intregul sfant locas, atat in interior, cat si in si exterior, datorita aceluiasi preot
devotat sfantului locas, Dumitrache Zamfir.
Duminica, 16 noiembrie 2008, Preasfintitul Parinte Sebastian, Episcopul Slatinei, inconjurat de un
sobor de preoti, a savarsit Sfanta Liturghie si a resfintit biserica parohiei Gagiulesti, protoieria Slatina.
Prea Sfintia Sa a multumit tuturor celor care au participat la aceasta slujba de tarnosire: numerosi
credinciosi localnici, oficialitati locale si judetene, parlamentari si senatori din judetul Olt, si le-a
adresat, in predica rostita, in prima duminica a Postului Craciunului, cateva indemnuri: "Sa facem din
viata noastra o viata bineplacuta lui Hristos! Sa o punem in slujba Lui, chiar daca lumea aceasta, de
astazi, ne indeamna spre alte moduri de a ne cheltui viata: in distractii, cand Biserica ne indeamna la
post si infranare; in destrabalare, cand Biserica ne indeamna la curatenie trupeasca si sufleteasca,
sau la fidelitate conjugala, pentru cei casatoriti; ne indeamna lumea la mancaruri si bauturi peste
masura, in timp ce Biserica ne vorbeste de post, de infranare si de masura. Iata cum trebuie sa ne
dam viata pentru Hristos!"
La final, parintelui Iulian Stefanescu, i s-a conferit rangul de iconom, care se acorda preotilor ce
iconomisesc cu ravna si intelepciune averea bisericii, spre a se invrednici de "bucuria celor ce bine au
intrebuintat talantii".
Aceasta frumoasa sarbatoare, a comunitatii de credinciosi ai acestei parohii, s-a incheiat cu trecerea
prin Sfantul Altar, urmata de o agapa frateasca, la care au fost invitati sa participe toti cei prezenti.
 Mănăstirea Voroneț

Mânăstirea Voroneț este situată în satul cu același nume, la

36 km de Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura
Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui
Ștefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru
luni și jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.
Legenda “originii” bisericii unește pe vecie două mari personalități în
destinul nostru național: ctitorul mănăstirii Ștefan cel Mare și
cuviosul părinte Daniil, primul stareț al mănăstirii, unul din cei mai
mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru și
duhovnic vestit.O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul
Sfântului Daniil Sihastru de unde obștea mănăstirii ia binecuvântarea
pentru slujbele de: dimineață, după-amiază, și de la miezul nopții.

Cea mai vestita ctitorie a lui Stefan cel Mare, cel mai cunoscut
monument de arta religioasa medievala a Bucovinei, se afla la cativa
kilometri de orasul Gura Humorului, sub obcini impadurite grele de
racoare si de pace.
Ridicat in 1488, lacasul a fost destinat de catre voievod sfatuitorului sau de incredere, Daniil Sihastrul,
a carui piatra de mormant se pastreaza aici, in vreme ce cunoscutu-i adapost sapat in stanca se afla la
Putna.De dimensiuni relativ reduse, biserica are un plan tronconic. Arhitectural, ea este caracteristica
stilului moldovenesc al vremii: turla pe naos suspendata pe boltiri cu arcuri diagonale. Altarul si
naosul conserva pictura interioara de la construirea bisericii.

Biserica Sfantul Gheorghe

Biserica Domneasca din Harlau a fost ctitorita in anul 1492, de catre Sfantul Voievod Stefan cel
Mare, si inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Inaintea actualei biserici, pe acelasi loc, au mai
existat doua biserici; prima a fost construita in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, iar a doua a fost
construita la inceputul secolului al XV-lea, in vremea domnitorului Alexandru cel Bun; aceasta din
urma a fost avariata in anul 1471, in urma unui cutremur de pamant.
Potrivit pisaniei originale, actuala biserica a fost construita in mai putin de jumatate de an, precum
citim: "Binecinstitorul si iubitorul de Hristos, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul tarii
Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit aceasta biserica intru numele sfantului si maritului mare
mucenic si purtator de biruinta Gheorghe, care s-a inceput a se zidi in anul 7000, luna mai 30, si s-a
terminat in acelasi an, luna octombrie 28, iar al domniei sale in anul al 36-lea curgator (1492)."
In vremea domniei lui Petru Rares (1527-1546), exteriorul bisericii domnesti a fost pictat in fresca,
de zugravul grec Gheorghe, din Tricala. Ferestrele mari din pronaos au fost astupate, fiind pastrate
doar doua ferestre mici.
Intre anii 1624-1626, domnitorul Radu Mihnea (1616-1626) a locuit in Curtea domneasca din Harlau.
El a trecut la cele vesnice in ziua de 20 ianuarie 1626, fiind inmormantat in partea nordica a
pronaosului. Mai tarziu, trupul sau a fost mutat in biserica mare a Manastirii Radu Voda, din
Bucuresti.
In anul 1791, spatarul Mihail Racovita a intreprins o serie de lucrari ample asupra bisericii. Unele
dintre ele au dus la pierderea unor valori inestimabile. Acum a fost daramat peretele dintre pronaos
si naos, pe care se afla zugravit tabloul votiv, in care aparea Sfantul Stefan cel Mare. Tot acum a fost
tencuita pictura exterioara a bisericii si a fost montata noua catapeteasma.
Intre anii 1893-1904, biserica a suferit o ampla restaurare, sub indrumarea arhitectului Constantin
Baicoianu. Acum s-a inlaturat tencuiala exterioara, impreuna cu fresca de sub aceasta, fiind
redeschise ferestrele originale, din vremea Sfantului Stefan cel Mare.
Tot acum, fatada bisericii a fost acoperita cu bucati de caramida aparenta si discuri ceramice
multicolore. Clopotnita bisericii s-a pastrat pana in anul 1904. Apoi, spre sfarsitul secolului al XX-lea, a
fost construita noua clopotnita, in partea nordica a bisericii.
Pictura interioara a fost curatata de mai multe ori, in anii 1911, 1926-1929, 1931-1932 si 1954. In
anul 1992, in urma unei curatari neavizate a picturii, aceasta din urma a avut de suferit, culorile
pierzandu-si intensitatea originala. In urma multor reparatii si retusari, efectuate de-a lungul
timpului, pictura originala se afla astazi intr-o stare slaba de conservare.
Intre pronaos si naos, in arhitectura bisericii a fost incadrata gropnita, care, de-a lungul timpului, a
gazduit mai multe morminte. In partea nordica a gropnitei s-a aflat mormantul domnitorului Radu
Mihnea, ale carui ramasite pamantesti se afla astazi in biserica mare a Manastirii Radu Voda, din
Bucuresti. Langa mormantul sau, intr-o mica tainita, s-au descoperit multe obiecte si monezi din aur.
In aceasta gropnita s-a aflat si mormantul zugravului Gheorghe, din Tricala, cel care a pictat in fresca
biserica. Pe lespedea acestuia, pastrata astazi in Muzeul de Arta, din Bucuresti, in limba slavona, sta
scris: "Acest mormant este al robului lui Dumnezeu, mesterul Gheorghe zugravul, venit din tara
Tricalei; si a raposat la viata vesnica in zilele binecinstitorului ... in anul 7038, luna ianuarie, 15."
Biserica Sfantul Gheorghe, din localitatea Harlau, a fost construita dupa modelul Bisericii Sfantul Ilie,
din localitatea Sfantu Ilie. Ea este construita in forma de cruce, are abside poligonale in exterior si o
turla asezata pe naos. Biserica are lungimea totala de peste 24 metri, latimea de peste 8 metri si
inaltimea de 21,50 metri. De jur-imprejur, biserica este intarita de cinci contraforturi.

Fundatia, stalpii din margini, contraforturile si bazele peretilor sunt realizate din bucati masive de
piatra cioplita. Fatada bisericii este strabatuta de trei randuri de caramida smaltuita. In partea
superioara, peretii aduna la un loc trei randuri de caramida smaltuita; aceasta este de forma rotunda,
multicolora si cu desene in relief - motive zoomorfe. Absidele laterale sunt decorate cu o serie de
firide oarbe.
Intrarea in biserica se face prin peretele vestic al pridvorului. Pronaosul este boltit, iar bolta acestuia
se sprijina pe opt pandativi. Acesta este luminat de patru ferestre mari, executate in stilul gotic.
Actuala catapeteasma a bisericii dateaza din anul 1791, cand spatarul Mihail Racovita a restaurat
intreaga biserica. Peste naos se inalta o turla octogonala sprijinita pe o baza formata din caramizi
zimtate. Turla este din caramida, iar de jur-imprejur este impodobita cu discuri din ceramica
smaltuita. Ea are patru ferestre.
Biserica Sfantul Gheorghe a fost pictata si in exterior, de catre zugravul grec Gheorghe, in vremea
domniei lui Petru Rares. Frescele exterioare au fost acoperite cu tencuiala in anul 1791, in urma
restaurarii din spatarului Mihail Racovita. La inceputul secolului al XX-lea, cand biserica a fost amplu
restaurata, odata cu tencuiala, a fost indepartata si pictura originala. In exterior, pictura infatisa
urmatoarele scene: pe fatada vestica, Judecata de Apoi; pe fatada sudica, Arborele lui Iesei; pe
abside, Imunul Acatist si Rugul Aprins; pe fatada nordica, asediul Constantinopolului.
In interior, pictura actuala infatiseaza mai multe etape istorice. Cea mai veche, din vremea Sfantului
Stefan cel Mare, s-a pastrat in Sfantul Altar (Impartasirea Sfintilor Apostoli, Cina cea de Taina,
Spalarea picioarelor ucenicilor, Rastignirea lui Iisus) si in naos (scene din viata Sfantului Gheorghe). In
pronaos se pastreaza pictura realizata in timpul lui Petru Pares. Pictura interioara a fost reparata si
refacuta la inceputul secolului trecut. Pictura interioara pastreaza un numar insemnat de inscriptii in
limbile latina, slavona, poloneza, greaca, armeana, romana etc.