Povestea unei romance care a supravietuit la Auschwitz

Eva Mozes Kor si sora sa geamana, Miriam, erau doar niste copile cand au trait ororile
Holocaustului, la Auschwitz, unde si-au pierdut parintii, gazati impreuna cu alte cateva mii de
evrei si au fost supuse experimentelor ingrozitoare ale doctorului Josef Mengele.
-a iertat insa pe nazisti si acum, cand are aproape 80 de ani, are sufletul vindecat, marturiseste
Eva .

Eva si Miriam s-au nascut intr-un mic sat din Transilvania - Porti - pe 30 ianuarie 1934. Familia
lor era singura de evrei din intregul sat. Tatal lor lucra ca agricultor la propria-i ferma si mama
lor avea grija de toti cei patru copii - cele doua gemene si surorile mai mari, Edit si Aliz. Aveau
doua menajere care ii ajutau, pana in 1942, cand evereilor le-a fost interzis sa angajeze alte
persoane in afara evreilor.

"Viata era pasnica, exceptand ura fata de evrei, care se manifesta prin porecle, batai de la ceilalti
copii si pedepse de la profesorii maghiari", ne-a spus Eva Mozes. In anul 1940, autoritatile
Ungariei au intrat in Transilvania cu forta, rupand din Romania acordul lui Hitler.

In martie 1944, familia Evei a fost luata pe sus de jandarmii maghiari si dusa intr-un ghetou din
Simleul Silvaniei.

"Am construit corturi din paturi si cearsafuri. Imi amintesc ca ploua foarte mult si pamantul era
umed si rece. Fiecare cap de familie a fost chemat pentru interogatorii. Tatal meu a fost adus pe o
targa, sangerand de la loviturile de bici, cu unghiile de la maini si picioare smulse si fata arsa.
Soldatii unguri voiau sa stie unde se afla aurul si nu l-au crezut pe tatal meu cand le-a spus ca toti
banii erau in pamant", a rememorat Eva .

Drumul spre lagar

Comandantul maghiar le-a spus ca vor fi trimisi la munca, in Ungaria, cand toti evreii din ghetou
au fost bagati in trenuri marfare.
"Ne-au inghesuit ca pe sardine. Nu aveam cum sa ne miscam, nu aveam mancare, nu aveam
apa... Vagoanele erau incuiate si pazite de un gardian inarmat. Trenul se misca foarte rapid si se
oprea doar pentru realimentare cu combustibil. Am cerut apa, iar paznicul ne-a spus ca ne costa
cinci ceasuri de aur, pe care un adult urma sa i le dea prin spatiul izolat cu sarma ghimpata, iar
gardianul trebuia sa arunce o galeata de apa. Eu am primit doar cateva picaturi, insuficiente
pentru a-mi potoli setea. Atunci am inteles cu totii ca ne-au mintit si nu mergeam la munca in
Ungaria, ci in Germania pentru a fi ucisi. Fiecare persoana din tren plangea si se ruga.
Urmatoarea oprire avea sa fie Auschwitz, nu mai auzisem niciodata pana atunci de acest loc ".
Ziua in care a ajuns pe platforma de la Auschwitz a fost si ultima in care Eva si Miriam si-au
vazut parintii. Gemenele, care au fost tatuate cu numerele A7063 si A7064, nu au fost puse la
munca, ci au fost folosite pentru experimentele facute dedoctor Josef Mengele.
Eva Mozes nu a intalnit niciun nazist care sa vrea sa le ajute, iar de acte de bravura nu poate fi
vorba: foarte putine persoane au reusit sa scape de la Auschwitz-Birkenau.
În1945, dupa luni de bombardamente si focuri de artilerie, armata sovietica i-a eliberat pe evrei
din lagarul de la Auschwitz-Birkenau. Eva isi aminteste ca statea, alaturi de Miriam, lipita de
gardul de sarma ghimpata si privea cu uimire spre salvatorii lor. "A fost o experienta incredibila
sa te simti, din nou, viu si liber", a mai declarat Eva

Dupa aceea, s-a intors pentru o scurta perioada in Romania, insa nimeni cunoscut nu
supravietuise. Sub regimul comunist, in tara nu mai era mancare, astfel incat gemenele au
emigrat in Israel. Ulterior, Eva s-a mutat in SUA, Indiana.