Clasa a IX-a

Profesor Sofronie Teodora Fișe de lucru

Tren de plăcere

De Ion Luca Caragiale

Fişa 1

• Citiţi fragmentele de mai jos şi identificaţi tipul de comic şi sursele acestuia.

,,De douăzeci și cinci minute, familia Georgescu stă în salon de clasa-ntâi, și gramamà nu mai
sosește. Ceasornicul arată două și jumătate… Madam’ Georgescu începe să devie impacientă. Trei fără
douăzeci și cinci… Mai sunt douăzeci de minute; la casă se dau bilete, și cocoana Anica nu mai vine.
D. Georgescu începe a bănui că n-are să trebuiască a mai lua patru bilete, poate că trei or s-ajungă, și
pornește din salonul de așteptare să meargă la ghișet. Dar în ușă-ntâlnește piept în piept pe gramamà,
care nu mai poate de gâfâială.”

,,Familia Georgescu știe perfect ce are să facă pas cu pas și minută cu minută.”

,,Puiului i-e foame. D. Georgescu lasă pe madam’ Georgescu pe o bancă în aleea principală, unde e
toiul promenadei de lume bună, și pleacă cu puiul la gramamà. Fatalitate! La otel Mazăre, i se spune că
n-a fost odaie goală și că a trimes-o pe jupâneasa la otel Manolescu, devale. D. Georgescu coboară cu
bravul ofițeraș de vânători, care este foarte obosit și flămând. La Manolescu, iar fatalitate! n-a fost
odaie goală, și a trimis-o pe jupâneasa la otel Voinea, în Izvor. D. Georgescu suie cu bravul ofițeraș,
după ce i-a cumpărat o franzelă și i-a dat să bea apă. Trecând spre Izvor, se abate prin parc să spuie lui
madam’ Georgescu, nu cumva să-și piarză răbdarea așteptându-l… Fatalitate! Madam’ Georgescu
lipsește de pe bancă. D. Georgescu lasă un moment pe puiul, care nu mai poate umbla, să se odihnească
pe bancă, face câțiva pași în sus, apoi în jos, să găsească pe madam’ Georgescu. Madam’ Georgescu,
nicăieri! Se-ntoarce să ia pe puiul, să-l ducă la Voinea și să se-ntoarcă apoi în parc, unde trebuie până-n
fine să găsească pe madam’ Georgescu. Fatalitate! Puiul lipsește.”

,,Este cocoana Anica, mamița lui madam’ Georgescu.

– Cocoană! strigă ginerele, sărind drept în picioare… Unde umblați, cocoană?
– Bravos! tot dumneatale-ntrebi…
– Firește că eu, dacă nu știu… De cinci ceasuri de când umblu după dv.
– După noi !… Ce spui, frate?… Dar la Oppler nu puteai să vii?… A nemerit orbul Brăila… și d-ta…
– La Oppler te-am trimes eu pe d-ta? strigă d. Georgescu scos din pepene… La Oppler? Dracul era să
știe că dv. sunteți la Oppler… Eu v-am căutat la Mazăre, la Manolescu, la Voinea, în parc…
– La Voinea?… Nu mi-a zis Mița că ne-a găsit loc la Vasileasca?…
– Când ți-a zis Mița că ți-a găsit loc la Vasileasca?
– Când ne-am întâlnitără pe bulivar…
– Când v-ați întâlnitără pe bulivar ?
– Când mergeam la Voinea… ne-am întâlnitără, că nu l-am găsit…
– Pe cine ?
– Pe Voinea. Fincă ne-am întâlnitără cu Măndica.
– Care Măndica? zbiară d. Georgescu.
– Vasileasca, omule! și cu Mița…
– Ei! și unde e acuma Mița?
– Nu ți-am spus?
– Când mi-ai spus?
– Mialache! ești nebun? Nu ți-am spus că te așteaptă la Oppler cu Vasileasca și cu fratele Vasileaschii,
locotenent Mișu de la itidență?
– Dar puiul?
– L-am culcat.
– Unde?
– Nu ți-am spus?
– Cucoană! ești nebună? când mi-ai spus?
– Nu ți-am spus că am tras la Măndica.
– Ei?!”

Fişa 2

• Citiţi fragmentele de mai jos şi identificaţi tipul de comic şi sursele acestuia.

,,Însă, de mult madam’ Georgescu a promis „puiului“ să-l ducă odată și pe el la Sinaia; prin urmare,
trebuie să-l ia și pe puiul; dar puiul nu merge nicăieri fără „gramamà“; prin urmare, și pe gramamà
trebuie s-o ia.”

,,– Cocoană! încă n-ai plecat?”

,,– Uf! nu mai poci!” 

,,D. Georgescu dă din cap și se mulțumește să zică numa:

– Hâhî !”
,,– I-ai dat ceva parale?”

 ,,La otel Mazăre, i se spune că n-a fost odaie goală…”

,,S-a dusără la Vasileasca acasă”.

,,– Când v-ați întâlnitără pe bulivar?”

,,Fincă ne-am întâlnitără cu Măndica.”

,,Iar cocoana Anica, cum s-a-ntâlnitără cu madam’ Vasilescu și cu toată compania și cu locotenent
Mișu, care e mucalit al dracului „și cântă teribel!”

,,– O să te căiești, Mialache!”

 ,,Ah! mamițo! menuetul lui Pederaski…, mă-nnebunesc!”

Fişa 3
 • Consideraţi că numele are vreun rol în creionarea personalităţii personajelor în opera lui
I.L.Caragiale?

• Explicaţi semnificaţia numelui personajului Miţa şi al numelui de familie Georgescu

pornind de la următorul citat:

,, Numele "Veta", "Ziţa", "Miţa", "Didina" nu au nimic comic, naţional sau acustic, dar au comicul
categoriei sociale — aceste nume fiind mai mult nume de mahala 1 […] Acest nume, împreună cu
Diaconescu, Protopopescu, Iconomescu (feciori de diaconi şi preoţi de diferite grade; mulţimea
lor constată faptul real că, la începutul "ridicării noroadelor", mai ales preoţii, mai înstăriţi şi deja
diferenţiaţi de norod, puteau furniza fii cu oarecare învăţătură de carte, ca să ocupe funcţiile create de
formele noi -deocamdată funcţiile mici), aşadar, aceste nume vor mişuna, mai târziu, în Momente.
Aproape nici nu-i va chema altfel, decât atunci când autorul îi va numi cu numele de botez, şi atunci se
vor numi Lache, Mache, Tache, Mitică etc.

Dar cum aceste nume, pe lângă evocarea extracţiei populare, sunt, prin frecvenţa lor, aproape nume
comune, Caragiale a mai intenţionat să evoce şi lipsa de individualitate a acestor personaje, caracterul
lor de gloată, o ceară amorfă, pe care formele noi şi urmările lor au lăsat aceeaşi pecete — urâtă, după
sentimentul lui Caragiale.

E natural ca pentru el toate aceste nume să aibă ceva comic. Comicul lor vine din cauză că ele îi
evocă mahalaua. Dar sunt comice şi prin frecvenţa lor, prin faptul că au ajuns ca nişte nume comune.
Frecvenţa, uniformitatea aceasta e "du mécanique plaqué sur du vivant".

Şi-n adevăr, acei pe care el îi numeşte Popeşti şi Machi în Momente n-au individualitate. Marele
creator de oameni Caragiale n-a creat în Machi şi Popeşti individualităţi, pentru că, după el, n-au
individualitate nici în viaţa reală. Formele noi i-au redus la unitate, i-au făcut la fel ridicoli. Comicul
fiecăruia e comicul întregii categorii.”

(Garabet Ibrăileanu – Numele proprii în opera lui Caragiale)

• Care este tipul de comic ilustrat?