Genul liric cuprinde totalitatea creatiilor literare in care sentimentele,

trairile, ideile autorului, sunt comunicate in mod direct, prin intermediul eului
liric si al elementelor de expresivitate.
�� Poezia �Lacul� de Mihai� Eminescu se incadreaza in genul liric, respectand
trasaturile definitorii ale acestuia. In primul rand, impletind tema iubirii cu
tema naturii, textul �Lacul� comunica direct sentimente provocate de
imposibilitatea intalnirii fiintei iubite. Eul liric, aflat in ipostaza
indragostitului visator , este evidentiat prin urmatoarele marci lexico-gramaticale
: pronumele person. de pers. I �eu�, verbe la pers. I singular si plural �trec�,
�ascult�, �sa sarim�. Acesta proiecteaza o intalnire romantica, in cadrul naturii
feerice, dar intalnirea ramane la stadiul de dorinta , provocand tristete
indragostitului : �Singuratic / In zadar suspin si sufar�.
�� � In al doilea rand, in text apar numeroase figuri de stil si imagini artistice
care confera expresivitate si sustin caracterul sugestiv al limbajului. Astfel,
personificarile �tresarind in cercuri albe�, �inganati de glas de ape�, incadrate
in imagini vizuale , dinamice, auditive, umanizeaza cadrul de natura, care
impartaseste trairile eului liric. Lacul devine astfel prietenul care il consoleaza
pe indragostitul nefericit. Desi intalnirea nu se petrece, compensatia oferita de
frumusetea naturii, transforma tristetea grava� intr-o acceptare senina, resemnata.
�� In concluzie, textul literar �Lacul� de Mihai Eminescu , apartine genului liric.