1.

 M-am apropiat foarte mult de Mirela, în ultima perioadă.

 Și-a apropriat moștenirea care i se cuvenea vărului său.

 Lacul Maggiore, din Italia, este un lac glaciar.

 Mi-a spus, pe un ton glacial, să nu o mai sun niciodată.

 Tatăl meu a fost învestit în funcția de președinte al unei organizații.

 A investit foarte multă pasiune în această lucrare artistică.

 Întotdeauna au fost niște studente eminente.

 Dezastrele naturale sunt iminente. Această activitate nu îmi este deloc familiară.

 Nu îți pot spune nimic pentru că e o chestiune familială.

 Este de preferat să investești într-un lucru de calitate.

 Din când în când, e bine să faci și acte de caritate.

 Trebuie să fii solidar cu cei care susțin o cauză nobilă.

 Mihai este solitar, așa că mă îndoiesc că va dori să iasă cu noi.

2. Șasiu - cadru rigid de rezistenta care se montează pe osiile unui vehicul

Sașiu - om care se uita incrucis

Speţă (din germanul spezies, frantuzescul espece) inseamna, potrivit DEX (Dictionarul explicativ al
limbii romane): pricina adusa pentru rezolvare in fata unui organ de jurisdictie, in timp ce

speze (din italienescul spese), substantiv folosit numai cu forma de plural, are sensul de cheltuieli
facute de cineva pentru anumite servicii, pentru o deplasare, pentru a pune in practica o initiativa, o
afacere etc.

a revela - a (se) face cunoscut, ştiut, a (se) dezvălui

A releva - a pune în lumină, a scoate în relief, a evidenţia, a remarca, a sublinia

RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui
martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. - Din fr. récuser.

PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus,
excedent.
 prinós n., pl. urĭ și oase (vsl. pri-nosŭ. d. nositi și nesti, a purta, a duce. V. ponos, miro-nosiță,
năsălie). Ofrandă, dar oferit luĭ Dumnezeŭ, patriiĭ saŭ săracilor. Omagiŭ: aduc prinosu meŭ de
recunoștință. –

dentál, -ă adj. (lat. dentalis, d. dene, dentis, dinte). Gram. Se zice despre consonantele care se
pronunță punînd limba pe dințĭ, ca d, t. S.f. O dentală, o consonantă dentală.

3.

Explică următoarele etimologii populare ca aspect al atracţiei paronimice: filigram, brusculadă,

arcoladă, (nume şi) pronume.

Forma lexicală filigram este greşită. Corect este filigran. Filigram a apărut deoarece vorbitorii
necultivaţi îşi închipuie că provine de la cuvântul gram, un cuvânt mult mai cunoscut. Altfel
spus, filigram a apărut sub influenţa atracţiei lui gram.

Forma lexicală brusculadă este greşită. Corect este busculadă. Brusculadă a apărut deoarece
vorbitorii necultivaţi îşi închipuie că provine de la cuvântul brusc, un cuvânt mult mai cunoscut.
Altfel spus, brusculadă a apărut sub influenţa atracţiei lui brusc.

Forma lexicală arcoladă este greşită. Corect este acoladă. Arcoladă a apărut deoarece vorbitorii
necultivaţi îşi închipuie că provine de la cuvântul arc, un cuvânt mult mai cunoscut. Altfel spus,
arcoladă a apărut sub influenţa atracţiei lui arc.

Folosirea cuvântului pronume în acest context este greşită. Corect este prenume. Greşeala se
produce deoarece vorbitorii necultivaţi confundă cele două cuvinte. Prenume suferă influenţa lui
pronume, un cuvânt de care orice copil aude în şcoală, la gramatică. Cele două sunt paronime
(seamănă ca formă, dar au sensuri complet diferite).