LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ

PENTRU OBŢINEREA GRADULUI

DIDACTIC I

EXERCIŢIUL GRAMATICAL FOLOSIT

CA METODĂ ACTIV- PARTICIPATIVĂ
ÎN PREDAREA PĂRŢILOR DE
VORBIRE LA CLASELE I-IV
 PLANUL LUCRĂRII:

CAPITOLUL I
I. SPECIFICUL PREDĂRII GRAMATICII ÎN CICLUL PRIMAR
Cuprinde referiri la aspectele incluse în curriculum privind noţiunile
gramaticale şi abordarea integrată a cunoştinţelor de limbă şi lite-
ratură română în învăţământul primar.

CAPITOLUL al II-lea
II. NOTIUNILE TEORETICE PRIVIND STUDIUL PĂRŢILOR DE
VORBIRE ÎN CLASELE a III-a şi a IV-a
Cuprinde aspecte ale noţiunilor teoretice cuprinse în programe
şcolare, metodici sau manuale alternative, cunoştinţe prevăzute a
se studia în clasele a III-a şi a IV-a şi modalităţi de consolidare şi
sistematizate a acestor cunoştinţe, precum şi valoarea instructiv-
educativă a comunicării corecte prin studiul părţilor de vorbire.
 CAPITOLUL al III-lea

III. ASPECTE METODICE ALE PREDĂRII-

ÎNVĂŢĂRII PĂRŢILOR DE VORBIRE ÎN
CICLUL PRIMAR .APLICAŢII
Face referiri la demersul metodic în predarea părţilor de
vorbire, la exerciţiul gramatical ca metodă de bază în
predarea-învăţarea părţilor de vorbire (exerciţiul ca me-
todă activ -participativă, exemple de exerciţii, precum şi
tehnici şi metode utilizate în predarea–învăţarea părţilor
de vorbire).
 ARGUMENT

Ipoteza de la care am plecat în conceperea acestei

lucrări reprezintă argumentul referitor la organizarea
lecţiilor de limba română cu specific gramatical cât mai
atractive şi stimulative pentru copii.
Am prezentat în această lucrare modalităţi de aplicare a
exerciţiului ca metodă de învăţare, mijloace ajutătoare
pentru însuşirea noţiunilor de limbă şi metode de preda-
re/ învăţare clasice şi moderne ce au la bază exerciţiul
gramatical.
 CAPITOLUL I
I. SPECIFICUL PREDĂRII GRAMATICII ÎN
CICLUL PRIMAR
Specificul predării noţiunilor gramaticale ţine de cele două
etape:
- etapa pregramaticală bazată pe abordarea proble-
melor de gramatică în mod oral-practic, prin exerciţii de
limbă, fără definiţii, pentru familiarizarea cu noţiuni de
limbă şi corespunde claselor I-II;

- etapa gramaticală face apel la reguli şi definiţii pen-

tru formarea primelor noţiuni propriu-zise de limbă şi
corespunde claselor III-IV.

Un rol important în predarea noţiunilor gramaticale îl

au manualele şcolare cu conţinut amplu, variat, adecvat
scopului disciplinei şi ţinând seama de cerinţele progra-
mei.
 Curriculum-ul integrat presupune o anumită modalitate de predare şi
o anumitã modalitate de organizare şi planificare a instruirii şi produce
o inter-relaţionare a disciplinelor sau obiectelor de studiu, astfel încât
să se răspundă nevoilor de dezvoltare ale elevilor.
Curriculum-ul integrat comportă patru nivele ale integrării disciplinelor:
1) Monodisciplinaritatea, axată pe disciplinele de studiu indepen-
dente, abordează un proiect sau rezolvă o problemă prin limitarea la
datele unei singure discipline.
2) Multidisciplinaritatea are în vedere folosirea cunoştinţelor de la
mai multe discipline care nu sunt înrudite, dar care au legături între ele
astfel încât o temă/problemă ce aparţine unui anumit domeniu este
supusă analizei din perspectiva mai multor discipline.
3) Interdisciplinaritatea este definită ca interacţiune care există
între două sau mai multe discipline.
4)Transdisciplinaritatea, privită ca o formă superioară a învăţării
integrate şi presupune concepte, metodologie şi limbaj care tind să
devină universale.
 Argumentele psiho-pedagogice în favoarea predării inte-
grate sunt multiple:
- în planul profunzimii şi trăiniciei cunoştinţelor
dobândite printr-o astfel de abordare, plusul calitativ este
evident: cei care învaţă identifică mai uşor relaţiile dintre
idei şi concepte, dintre temele abordate în şcoală şi cele din
afara ei;
- baza integrată a cunoaşterii conduce la o mai
rapidă reactivare a informaţiilor;
- în planul relaţiilor interpersonale, activitatea inte -
grată încurajează comunicarea şi rezolvarea sarcinilor de
lucru prin cooperare, elevii devenind mai responsabili;
- cadrul didactic devine un „facilitator”, mai mult
decât o sursă de informaţii;
 - abordarea integrată a curriculum-ului implică abilita -
tea metodologică a cadrelor didactice pentru integrarea
curriculară, realizarea unei coordonări corecte între temele
abordate din perspectiva integrată şi temele abordate
clasic, stabilirea modalităţilor de evaluare a performanţelor
individuale, mai ales în situaţia învăţării prin cooperare,
acomodarea corectă a proiectelor şi abordării pe teme
într-o schemă orară coerentă;
- învăţarea într-o manieră cât mai firească, naturală pe
de o parte şi, pe de altă parte, învăţarea conform unei
structuri riguroase sunt extreme care trebuie să coexiste în
curriculum-ul integrat;
- parametrii structurii curriculare integrate pot fi:
conceptele transmise, deprinderile, abilităţile formate şi
aplicaţiile realizate.
 CAPITOLUL al II-lea
NOTIUNILE TEORETICE PRIVIND STUDIUL
PĂRŢILOR DE VORBIRE ÎN CLASELE a III-a şi a IV-a

Cuprinde aspecte urmărite în predarea

noţiunilor morfologice (a părţilor de vor-
bire), pornind de la observarea cuvântului ca
semn lingvistic. Învăţătorul trebuie să
orienteze atenţia şi observaţia elevilor spre
distingerea conţinutului cuvintelor:
- conţinut lexical;
- conţinut gramatical (clase şi categorii
gramaticale).
Sistemul concentric presupune eşalonarea
(repartizarea) şi reluarea pe un plan superior a
cunoştinţelor de limbă însuşite în anii precedenţi.
Se revine, deci, la materia predată pe parcursul
unei clase paralel cu lărgirea cercului de noţiuni.
Elevii îşi însuşesc noţiunile gramaticale şi îşi
dezvoltă capacitatea de a se exprima corect oral şi
scris, în mod gradat, adăugând mereu la ceea ce
cunosc, noi elemente de limbă.
 CAPITOLUL al III-lea

ASPECTE METODICE ALE PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII

PĂRŢILOR DE VORBIRE ÎN CICLUL PRIMAR
APLICAŢII
Activitatea de anticipare a paşilor ce urmează să fie
parcurşi pentru îndeplinirea unor sarcini didactice în
procesul instrucţiei şi educaţiei se realizează prin
proiectarea didactică sau demersul didactic.
Demersul didactic este utilizat în practica didactică
pentru că îl ajută pe fiecare elev să se dezvolte cât mai
mult în propriile sale direcţii în funcţie de aptitudinile,
talentele, posibilităţile sale intelectuale.
 Exerciţiul
- este o metodă care constă în efectuarea
conştientă, repetată a unor acţiuni, sarcini, operaţii
până la consolidarea şi perfecţionarea lor;

- el trebuie să fie o activitate atractivă,

cultivând şi educând exprimarea orală şi scrisă a
elevilor;

- exerciţiile gramaticale sunt folosite în toate

tipurile de lecţii, formând deprinderi de exprimare
corectă din punct de vedere gramatical.
TIPOLOGIA EXERCIŢIILOR
a) După tema exerciţiului:
-exerciţii morfologice
-exerciţii sintactice
-exerciţii morfosintactice
b) După formă:
-exerciţii orale
-exerciţii scrise
Extinderi:
Pentru fiecare parte de vorbire se pot asocia, după
conţinut:
-exerciţii de fonetică
-exerciţii de vocabular
-exerciţii de ortografie
c) După gradul de dificultate a operaţiilor:
-exerciţii de demonstrare a elementelor de
limbă vizate
-exerciţii de modificare a formei cuvintelor
-exerciţii de completare
-exerciţii de exemplificare
-exerciţii de concretizare a regulilor
gramaticale învăţate
-exerciţii cu caracter creativ, pe teme
gramaticale
Pentru ca elevii să rezolve corect exerciţiile trebuie
să avem în vedere următoarele condiţii:
1. Elevii trebuie să recepteze corect enunţul exerciţiului.
2. Învăţătorul va verifica prin întrebări dacă enunţul a fost înţeles corect şi
complet.
3. Se actualizează cunoştinţele teoretice utile rezolvării exerciţiului.
4. Elevii vor avea şi vor examina un tabel sinoptic, o schemă care prezintă
sistematic informaţiile necesare.
5. Elevii vor avea şi vor consulta algoritmi de lucru.
6. Învăţătorul va îndruma operaţiile logice de realizare a exerciţiilor.
7. Rezolvarea exerciţiilor trebuie să îndeplinească următoarele exigenţe:
-să fie corecte din punct de vedere logic şi gramatical;
-să fie motivate;
-să fie expresive;
-să fie rostite fluent, corect;
-să fie scrise corect, ordonat, estetic.
8. Elevii vor rezolva exerciţiile în ritm propriu, dar acesta va fi susţinut prin
încurajarea şi îndrumarea învăţătorului.
9. Rezolvările vor fi analizate, apreciate, corectate, cu explicaţiile date
imediat.
 Exerciţiul gramatical
Ierarhizarea exerciţiilor gramaticale subliniază diversita-
tea lor. Acestea se utilizează în forme complexe şi în
mod combinat în practica şcolară, urmărindu-se şi o
creştere treptată a gradului lor de dificultate.

Exerciţiile de recunoaştere a elementelor de limbă învă-

ţate în lecţia sunt cele mai recomandate după elabora-
rea definiţiilor gramaticale.

Exerciţiile de selectare urmăresc, pe lângă consolidarea

noţiunilor noi şi problemele legate de ortografia unor
părţi de vorbire, formând elevilor deprinderea de a scrie
corect.
Exerciţiile de recunoaştere dublate de transcriere/copiere
arată şcolarilor că noţiunile studiate nu sunt cazuri sepa -
rate, ci au o vastă aplicabilitate în practica exprimării.
Exerciţiile de gruparea pe coloane sunt folosite în scopul
formării deprinderii de scriere corectă a părţilor de vorbire
şi de departajarea noţiunilor gramaticale după diferite
cerinţe.
Exerciţiile de completare în care, de exemplu, într-un
context se trec cu vederea unele cuvinte, pe care elevii le
vor adăuga în funcţie de cerinţa dată.
În exerciţiile de modificare a formei cuvintelor, copiii
intervin în texte, transformând fapte de limbă (să potri-
vească unele cuvinte la context, să schimbe forma unor
cuvinte).
Exerciţiile de exemplificare concretizează unele reguli gra-
maticale studiate, a unor norme ortografice şi de punctu-
aţie
Exerciţiile de analiză gramaticală consolidează cunoştinţele
de gramatică, fiind o operaţie de identificare şi caracteriza -
re a elementelor de limbă.
După conţinutul lor, exerciţiile de analiză gramaticală pot fi:
1) exerciţii parţiale (se are în vedere o singură parte
de vorbire studiată);
2) exerciţii complete (se are în vedere cunoştinţele
de limbă însuşite până în acel moment).

Exerciţiile ortografice ocupa un loc important în studierea

şi însuşirea limbii, consolidează cunoştinţele teoretice şi
formează deprinderile necesare scrierii corecte.

Exerciţiile de creaţie sunt de o mare diversitate, în care se

dau în mod gradat sarcini de creaţie.
Toate exerciţiile de limbă au un rol instructiv-
formativ, în sensul că arată elevilor diversele
posibilităţi de folosire a limbii în actul comunicării
şi regulile de care ascultă fiecare schimbare pro-
dusă în organizarea enunţurilor. Ele pot aduce rea-
le servicii şi pe linia formării deprinderilor elevilor
de a compune, de a elabora compoziţii.
 Alte metode utilizate în predarea- învăţarea
noţiunilor gramaticale
Metoda explicaţiei Ciorchinele
Metoda comparativă Diagrama Venn-Euler
Conversaţia Explozia stelară
Demonstraţia Cubul
Problematizarea Cadranele
Jocul didactic Tehnica Viselor
Brainstorming Trierea asertiunilor
Metoda mozaicului Metoda R.A.I.
Folosirea alternativelor metodologice moderne în activi -
tatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii proce -
sului de învăţământ, având cu adevărat un caracter ac -tiv-
participativ şi o reală valoare educativ-formativă asu-pra
personalităţii elevilor.
 CONCLUZII
* În cadrul acestei lucrări, am căutat să dovedesc însemnătatea
predării cu pricepere, simţ de răspundere şi dăruire a părţilor de
vorbire la clasele I-IV, pentru a oferi o întemeiere trainică pe care să
se sprijine în continuare multitudinea şi varietatea de noţiuni
asimilate atât în cadrul disciplinei de limba şi literatura română, cât
şi în cadrul celorlalte discipline de învăţământ.

* Exerciţiile descrise propun conţinuturi favorabile pentru exersarea

intelectului elevilor în direcţia flexibilităţii, creativităţii, inventivităţii,
îndrumând la formarea unei gândiri algoritmice, modelatoare, pro-
blematice, la o activitate creativă. Acestea încep de la cunoaşterea
simplă a fenomenului de limbă şi ajung la aplicarea cunoştinţelor în
redactarea unor scurte compuneri. Tipurile de exerciţii propuse
(unele din culegeri de specialitate, altele realizări proprii) susţine
ideea că studierea gramaticii se realizează prin exerciţii practice de
analiză, care duc la învăţarea corectă a limbii române.
* Rolul formativ al studierii gramaticii în şcoală, respectiv
acela de a antrena mintea elevilor în a dezvolta raţiona-
mente bazate pe observaţii, asocieri, analogii, comparaţii,
analiză, sinteză, operaţii care le sunt utile nu exclusiv în
domeniul lingvistic, dar preponderent în decodarea enun -
ţurilor lingvistice receptate şi în construirea într-o limbă
română actuală a propriilor enunţuri lingvistice.

* Proiectele de lecţie propuse pun în evidenţă întreaga ex-

perienţă didactică de până acum şi pot constitui un punct
de sprijin a unor dialoguri didactice sau a unor noi reflecţii
pedagogice.
„Limba este depozitul cel mai sacru lăsat de
generaţiile trecute şi care merită să fie păs-
trat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc.”

Vasile Alecsandri