PRONUMELE

LA CLASELE III-IV
Ghid metodologic
2
 CAP. I.

PRONUMELE
DELIMITAREA PROBLEMEI TEORETICE
PENTRU CLASELE III-IV

A. Aspecte ale însuşirii noţiunilor de limbă

în clasele III – IV (etapa gramaticală)
După cum se ştie, limba este cel mai important mijloc
de comunicare între oameni, principalul instrument de
exprimare a gândirii umane. Prin mijlocirea limbii, ne
exprimăm, aşadar, ideile şi sentimentele. Orice mesaj este
alcătuit din planul expresiei, (elemente concrete, cuvintele
vorbite sau scrise) şi planul conţinutului limbii (fiecare unitate a
limbii şi unităţile luate în ansamblul lor posedă o semnificaţie).

B. Predarea noţiunilor de morfologie

legate de pronume în clasele a III-a şi a IV-a
În ciclul primar, în cadrul etapei gramaticale, se studiază
o mică parte a pronumelui. În conformitate cu programa
şcolară, elevii studiază în clasa a III-a următoarele conţinuturi:
pronumele personal, persoana, numărul, pronumele personal
de politeţe – recunoaştere şi utilizare în comunicare.
Pentru predarea cunoştinţelor de morfologie a
pronumelui, în clasa a III-a sunt alocate 5 ore.
În clasa a IV-a studierea pronumelui va continua cu:
genul pronumelui personal, funcţia sintactică de subiect şi
parte secundară de propoziţie. Pentru recunoaştere se utilizează
texte care conţin pronume personale cu formă accentuată sau

3
neaccentuată, precedate sau neprecedate de prepoziţii, în
cazurile nominativ, genitiv, dativ, acuzativ. Se vor analiza doar
pronumele personale formă accentuată. Nu este folosită
terminologia gramaticală.

C. Aspecte ale însuşirii noţiunilor de limbă

în clasele III – IV (etapa gramaticală)
Însuşirea sistematică a noţiunilor de limbă, a definiţiilor
gramaticale, care asigură corectitudinea comunicării atât sub
aspectul ei oral, cât şi în scris, se realizează, cu precădere în
clasele a III-a şi a IV-a (etapa gramaticală).
În virtutea principiului concentric a gramaticii, în
clasele a III-a şi a IV-a, cunoştinţele sunt reluate, actualizate şi
aprofundate. Cuvântul este studiat acum ca parte de vorbire. Se
învaţă conform curriculum-ului de limba română pentru clasa a
III-a, substantivul – substantive comune şi proprii, numărul;
adjectivul - acordul adjectivului în număr cu substantivul pe
care îl determină, topica adjectivului (atribut) în propoziţie,
precum şi ortografia adjectivelor terminate în –iu; pronumele
personal – persoana, numărul, pronumele personal de
politeţe (fără definiţie); numeralul (fără terminologie) –
scrierea şi pronunţarea corectă a numerelor cardinale, simple şi
compuse; verbul – persoana, numărul, pronunţarea şi scrierea
corectă a formelor flexionare a verbelor ,,a fi’’ şi ,,a lua’’.
Programa recomandă, pentru cunoaştere şi pentru
analiză, texte cunoscute, care conţin părţile de vorbire şi de
propoziţie care se studiază, evitându-se dificultăţile de ordin
gramatical, la nivelul ciclului primar.
Conform programării concentrice în perioada noţiunilor
de limbă, la clasa a IV-a sunt actualizate cunoştinţele din clasa a
III-a şi adăugate noţiuni şi concepte noi: cuvintele cu aceeaşi
formă, dar cu sens diferit (omonimele), propoziţia afirmativă şi
negativă (după formă), propoziţia enunţiativă şi exclamativă
(după scopul comunicării), funcţia sintactică a substantivului

4
şi pronumelui personal (de subiect şi parte secundară de
propoziţie), a numeralului (de subiect), acordul adjectivului în
gen şi număr cu substantivul pe care îl determină. Cunoştinţele
de sintaxă se îmbogăţesc cu noţiunile de predicat verbal, de
subiect multiplu, cu regula acordului predicatului cu subiectul,
cu definiţiile atributului şi complementului.
În învăţarea gramaticii la clasele a III-a şi a IV-a se
disting două modalităţi (căi) logice de desfăşurare a lecţiilor:
calea inductivă şi calea deductivă.
Conform raţionamentului deductiv, o lecţie de gramatică
cu subiectul ,,Pronumele’’ - de exemplu – s-ar desfăşura astfel:
1. Se comunică denumirea noţiunii ce urmează să fie învăţată.
2. Se recapitulează noţiunea logică, a unei definiţii
gramaticale: genul proxim şi diferenţa specifică.
3. Se dă definiţia pronumelui (,,Numim pronume partea de
vorbire care ţine locul unui substantiv’’).
4. Se descrie modelul logic al structurii definiţiei ,,pronumelui”
(operaţia o fac exclusiv elevii).
5. Încorporarea variabilelor structurii logice – mulţimea din
care face parte pronumele – partea de vorbire şi notele
esenţiale(înlocuieşte un substantiv).
6. Se analizează pe rând notele definitorii din punct de vedere
gramatical. Se dau exemple de cuvinte care înlocuiesc
substantive, cerându-le elevilor să facă deosebirea dintre aceste
părţi de vorbire. Se cer elevilor exemple de propoziţii în care să
se folosească pronume personale. se cer o mulţime de exemple
şi se vor determina notele definitorii pronumelui.
Consecinţa folosirii căii deductive în procesul de
învăţare şi înţelegere a conceptelor gramaticale este atitudinea
activă a elevilor. Cert este că această cale permite ca noile
cunoştinţe să fie dobândite prin efort propriu.
Între calea inductivă şi cea deductivă este o relaţie de
interdependenţă. Ele se completează reciproc şi o separare a lor
nu este posibilă. Deşi pot fi explicate diferenţiat, ele rămân

5
complementare ajutându-l deopotrivă, pe învăţător în procesul
de predare – învăţare - evaluare a noţiunilor gramaticale în
clasele a III-a şi a IV-a.
O pondere sporită o au, exerciţiile gramaticale prin care
elevii aplică în practica exprimării noile cunoştinţe de limbă. Pe
această cale, noile cunoştinţe devin durabile şi operaţionale,
ajutând cu adevărat elevii în formarea capacităţii de a vorbi
corect limba română.
Programa pentru ciclul primar prevede însuşirea
definiţiei pronumelui personal, formele (accentuate şi
neaccentuate), persoana, numărul şi genul precum şi funcţia
sintactică a pronumelui personal şi pronumelui personal de
politeţe
Toate celelalte noţiuni despre pronume, dezbătute în
lucrarea de faţă, se învaţă de către elevi în ciclul gimnazial.

6
 CAP. II.

PRINCIPII ŞI METODE DIDACTICE

A. PRINCIPII DIDACTICE
Principiile sunt idei de bază pe care se
întemeiază structurarea procesului de învăţământ; sunt teze
teoretico-practice fundamentale care jalonează cursul general al
activităţii comune a învăţătorului şi elevilor săi.
Principiile prevăd anumite norme care caracterizează
aplicarea lor în practică. Normele au un înţeles mai restrâns, de
,,reguli’’ de conduită sau de prescripţii şi instrucţiuni (indicaţii)
precise impuse actului de predare şi celui de învăţare.
Principiile, normele şi regulile, împreună, alcătuiesc
acea normativitate specifică procesului de învăţământ,
esenţială pentru existenţa lui şi în măsură să-l apropie de
funcţionalitatea optimă.

Sistemul principiilor didactice

Principiile exprimă legităţile structurării şi funcţionării
procesului de învăţământ. Iar legea nu este altceva decât
reflectarea unei legături esenţiale, necesare şi stabile, între
diferitele aspecte ale acestui proces, aşa cum ar fi unitatea
dintre:
- participarea activă şi însuşirea conştientă a
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
- intuiţia concret senzorială şi abstracţie;
- teorie şi practică;

7
 - procesele de progresare, pe calea învăţării şi
accesabilitate;
- caracterul ştiinţific al învăţării.
În funcţie de aceste legături legice pe care le
reprezintă,s-au putut constitui o serie de principii care au o
sferă largă de aplicare mai mult sau mai puţin largă în teoria şi
practica instruirii. Acestea sunt:
1. Principiul participării conştiente şi active a elevului în
procesul de învăţământ;
2. Principiul caracterului intuitiv al învăţământului
(principiul intuiţiei);
3. Principiul legării teoriei de practică;
4. Principiul învăţământului sistematic şi continuu;
5.Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor;
6. Principiul accesabilităţii şi individualizării
învăţământului;
7. Principiul asigurării conexiunii inverse.

1. Principiul participării conştiente şi active

a elevilor în procesul de învăţământ
Potrivit acestui principiu, eficienţa procesului de
învăţământ este determinată, în mare măsură, de atitudinea
conştientă şi activă faţă de acest proces a celor care învaţă.
Două procese, ce se află în strânsă legătură, sunt de luat
aici în consideraţie: participarea conştientă şi participarea
activă.
Participarea conştientă la actul învăţării presupune, cu
necesitate, înţelegerea cât mai clară şi mai profundă a
materialului de învăţat. A şti cu adevărat înseamnă, înainte de
toate, a înţelege. Fără înţelegere cunoştinţele se întipăresc
mecanic în memorie, nu sunt durabile, nu pot fi aplicate în
practică. Se ajunge la o învăţare pe de rost, mecanică, formală.

8
 În ceea ce priveşte activizarea elevilor, aceasta este o
altă cerinţă care stă în centrul atenţiei didacticii moderne. În
virtutea ei, însuşirea cunoştinţelor urmează să se facă pe calea
activităţii proprii a elevilor, a angajării optime a gândirii şi a
tuturor celorlalte procese intelectuale, opuse, deci unei atitudini
pasive, contemplative, primirii de-a gata a unor cunoştinţe
dinainte constituite, reţinerii şi reproducerii lor mecanice.

2. Principiul caracterului intuitiv

al învăţământului (principiul intuiţiei)
Dat fiind caracterul concret al gândirii elevului din
şcoala primară, faptul că el rămâne tributar celor văzute ori
trăite sau unor amintiri despre nenumărate situaţii cu care a
venit în contact intuiţia – directă şi indirectă – stă la baza
întregii didactici a acestei trepte de învăţământ. Principiul
intuiţiei exprimă cerinţa de a se asigura o bază perceptivă,
concret senzorială învăţării, sprijinită însă pe activitatea
directă a elevului, pe trăirile acestuia, legate de
manipularea diferitelor obiecte, materiale, modele, a
jucăriilor, a instrumentelor şi a aparaturii de laborator.
Atunci când posibilităţile de percepţie sau observaţie
sunt reduse – datorită îndepărtării în spaţiu şi timp a unor
obiecte şi fenomene ori dinamismului şi evoluţiei lor, este
necesar să se recurgă la substitutele realităţii, la o gamă largă
de materiale didactice, de tipul planşelor, tablourilor, desenelor,
diagramelor, imaginilor proiectate (intuiţia indirectă).

3. Principiul legării teoriei de practică

Însuşirea cunoştinţelor, bazată pe izvorul real al
acestora, pe cunoaşterea senzorială, cu caracter intuitiv, se
îmbină foarte bine cu cunoaşterea prin activităţi practice
(activităţi intuitiv-practice).
În didactică, noţiunea de ,,teorie’’ se referă la ansamblul
cunoştinţelor, noţiunilor, legilor, principiilor ce urmează a fi

9
predate şi învăţate; iar noţiunea de ,,practică’’ include întreaga
scară a formelor de activitate practică, de natură să transforme,
într-un fel oarecare, realitatea.
Principiul legării teoriei de practică formulează
tocmai această cerinţă ca lecţiile să ofere suficiente ocazii de
valorificare, în practică, a cunoştinţelor teoretice şi a
capacităţilor învăţate.

4. Principiul învăţământului
sistematic şi continuu
Între cunoştinţele şi capacităţile ce urmează a fi
învăţate, există întotdeauna, o anumită continuitate, în sensul că
acestea se află în anumite relaţii de supraordonare şi
subordonare între ele. Informaţiile simple sunt subordonate
unor cunoştinţe mai complexe; noţiuni concrete sunt
subordonate unor noţiuni abstracte; reguli şi principii simple
sunt subordonate altora mai complexe. Există, de asemenea, o
anumită ierarhizare a comportamentelor de învăţat pe niveluri
de complexitate. Unele nu pot funcţiona fără altele. Învăţarea
lor este, deci, cumulativă, fiecare dobândindu-se în mod vizibil
pe baza şi cu ajutorul celei precedente.
Principiul sistematizării şi continuităţii cere ca toate
cunoştinţele, priceperile şi deprinderile să fie învăţate într-o
anumită ordine logică, după un anumit sistem care să
asigure o înaintare progresivă.
Cerinţele acestui principiu se referă atât la munca
învăţătorului cât şi la munca elevilor.

5. Principiul însuşirii temeinice

a cunoştinţelor şi deprinderilor
Memorarea, păstrarea, recunoaşterea şi reproducerea
materialului studiat sunt condiţii indispensabile în realizarea
unei bune învăţări. Fără o sprijinire pe procesele memoriei este
de neconceput învăţarea.

10
 Principiul însuşirii temeinice enunţă tocmai această
cerinţă a fixării profunde şi de durată a cunoştinţelor şi
deprinderilor de bază, astfel încât elevii să fie întotdeauna
capabili să le reproducă şi să le utilizeze în activitatea
şcolară, precum şi în activitatea practică, în viaţă. În lipsa
unei învăţări temeinice elevul rămâne cu cunoştinţe extrem de
sărace, superficiale şi nesistematice şi cu o gândire şi o
memorie deficitare.
O importanţă cu totul aparte o are organizarea
învăţării după legile memoriei (a fixării) şi educarea
memoriei, dezvoltarea capacităţii de memorare. Aşa se explică
accentul pus pe fixarea puternică şi corectă, încă din faza
iniţială, a perceperii noului material, ceea ce devine posibil
dacă noile date sunt prezentate clar, simplu, intuitiv, cu exemple
şi dacă se subliniază ceea ce este esenţial şi se sprijină pe
asocierea diferitelor forme de memorare (vizuală, auditivă,
motrică, simbolică etc.). o condiţie esenţială a învăţării o
constituie, apoi, repetarea. De aici necesitatea de-a se depune
un efort special în şcoală în vederea repetării (curente, de
sistematizare, de sinteză) sau exersării (efectuării de exerciţii)
şi mai ales utilizării unor procedee practice (de aplicare a celor
învăţate).

6. Principiul accesibilităţii
şi individualizării învăţământului
Potrivit acestui principiu, organizarea şi desfăşurarea
procesului de învăţământ trebuie să se realizeze pe măsura
posibilităţilor reale ale elevilor, ţinându-se seama de
particularităţile de vârstă, sex, nivelul pregătirii anterioare,
precum şi de deosebirile individuale, de potenţialul intelectual
şi fizic al fiecărui elev în parte.
Accesabilitatea este o problemă care depinde atât de
posibilităţile reale ale celui care învaţă cât şi de dificultăţile
obiective întâmpinate.

11
 În ceea ce priveşte individualizarea instruirii, aceasta
porneşte de la ideea că reflectarea realităţii obiective, în
conştiinţa elevilor are un caracter obiectiv: nu toţi elevii percep
obiectele şi fenomenele în acelaşi mod; nu reţin aceleaşi
aspecte; nu sunt atraşi de aceleaşi aspecte; cunoştinţele nu
trezesc aceleaşi impresii, acelaşi ecou afectiv; elevii nu gândesc
în acelaşi ritm; nu au aceeaşi imaginaţie; fiecăruia îi sunt
proprii anumite tipuri de învăţare.

7. Principiul asigurării conexiunii inverse

(retroacţiunii) în procesul de învăţământ
După cum se cunoaşte cele două laturi fundamentale ale
procesului de învăţământ – predarea şi învăţarea – se află în
relaţie de influenţare reciprocă, de intercondiţionare continuă şi
dinamică, adică mereu perfecţionabilă.
Principiul conexiunii inverse sau al retroacţiunii (al
feed-back-ului) exprimă cerinţa întoarcerii şi îmbunătăţirii din
mers a rezultatelor şi proceselor în funcţie de informaţia
inversă primită despre rezultatele anterioare.
Prin aceste intervenţii efectele se întorc împotriva
cauzelor, modificându-le în funcţie de cerinţele obţinerii
efectelor dorite.

B. METODE DIDACTICE
Sintagma ,,strategie didactică’’ este folosită în
didactica modernă cu două sensuri:
- în sens larg vizează ,,concepţia metodologică’’ cu ajutorul
căreia poate fi realizat un set de obiective educaţionale
predeterminate într-o lecţie sau grup de lecţii;
- în sens restrâns, ,,prin strategie didactică educaţională de
înţelege combinaţia de metode, a mijloacelor de învăţământ cu
ajutorul cărora pot fi unul sau mai multe obiective

12
operaţionale, folosind cât mai raţional anumite resurse
psihologice, didactice sau materiale’’.1
Deci, metodele de lucru, metodele de învăţământ se
găsesc în consens deplin cu obiectivele specifice predării-
învăţării gramaticii.
De exemplu, când obiectivul vizează învăţarea unor
definiţii, concepte gramaticale, atenţia învăţătorului este
orientată spre metode axiomatice (demonstraţia teoretică,
explicaţia) ori spre conversaţia euristică susţinută de suporturi
concrete.
Metodele principale folosite în predarea gramaticii
sunt: conversaţia euristică, exerciţiul, demonstraţia,
explicaţia, problematizarea, analiza gramaticală.
Se ştie că în cunoaşterea fenomenelor gramaticale se
folosesc două căi:
- inductivă: care porneşte de la particular la general;
- deductivă: care porneşte de la general la particular.
Aceste căi sunt utilizate şi aplicate prin metoda
conversaţiei sau a dialogului euristic.
Conversaţia euristică (dialogul euristic) presupune
înlănţuirea de întrebări şi răspunsuri prin care se urmăreşte într-
o lecţie de dobândire de cunoştinţe, trecerea de la concret la
abstract, de la exemplu la definiţii, reguli, concepte
gramaticale. În cadrul lecţiilor de predare-învăţare a noţiunilor
gramaticale conversaţia se îmbină cu demonstraţia,
exerciţiul, explicaţia, problematizarea şi analiza
gramaticală.
Demonstraţia este metoda prin care se asigură
perceperea fenomenelor de limbă şi însuşirea conştientă a
noţiunilor, folosindu-se un material intuitiv adecvat, ce
înlesneşte trecerea la operaţia de abstractizare şi generalizare.
Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea
şi clasificarea unor noţiuni gramaticale prin relevarea notelor
1
Metodica predării limbii române şi literaturii în liceu, E.D.P., 1983, pag.71

13
esenţiale solicitând într-un grad mare operaţiile gândirii:
analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea, abstractizarea.
Problematizarea este folosită frecvent la lecţiile de
gramatică. Constă într-o suită de procedee care activează elevii,
oferindu-le posibilitatea să surprindă note definitorii ale
noţiunii gramaticale precum şi relaţiile între conceptele
gramaticale, între cunoştinţele anterioare şi noile cunoştinţe şi
prin soluţiile pe care ei înşişi le elaborează.
Analiza gramaticală este metoda specifică de cercetare
a faptelor de limbă. Prin analizele gramaticale (morfologia sau
sintaxa) elevii sunt conduşi să observe pe textele indicate, sunt
deprinşi să studieze fenomenele gramaticale: flexiunea părţilor
de vorbire, legăturile logice dintre unităţile sintactice şi să tragă
concluzii din exemplele date, ajungând la cazuri particulare, la
definiţii şi reguli.
- Exerciţiul gramatical. În programa de gramatică,
ortografie şi punctuaţie se arată că ,, este necesar să se
promoveze ca principală cale de introducere a cunoştinţelor
noi, de formare şi consolidare a deprinderilor de exprimare
scrisă şi orală’’.
În practica şcolară, exersarea este legată de obţinerea
automatismelor adică de formarea deprinderilor înţelese ca
părţi componente autorizate ale activităţii. Învăţarea corectă
a gramaticii limbii române de către elevi, deprinderea lor cu o
vorbire corectă presupun o exersare intensivă în acest domeniu.
Exerciţiile gramaticale vizează în primul rând, formarea
deprinderilor de exprimare corectă.
Desfăşurare metodică a unui exerciţiu gramatical
comportă în linii mari următoarele etape:
- prezentarea scopului şi a importanţei exerciţiului (trezirea
interesului pentru activitatea de exersare);
- demonstrarea exerciţiului de către învăţător (oferă un
model elevilor);

14
 - exersarea de către elevi (etapa cea mai importantă) în
contexte cât mai diferite cu putinţă;
- cunoaşterea rezultatelor exerciţiului şi corectarea
greşelilor.

Tipologia exerciţiilor gramaticale

Tipurile de exerciţii gramaticale se diferenţiază după
gradul participării creatoare a elevilor, după forma şi conţinutul
lor, potrivit programei clasei respective. În general exerciţiile se
clasifică după:
- modalitatea de executare: orală, scrisă;
- specificul studiului limbii: morfologice, sintactice;
- obiectivul priceperilor şi deprinderilor: ortografice, de
punctuaţie;
- gradul efortului elevilor: de recunoaştere, cu caracter creator.
Cele mai frecvente sunt exerciţiile de recunoaştere:
- simplă: găsiţi pronumele din lectura…..
- caracterizarea: subliniaţi şi analizaţi pronumele din ….
- gruparea: grupaţi pronumele de mai jos după gen şi număr
- motivarea: subliniaţi pronumele din textul de mai jos şi
motivaţi scrierea cu ortogramă a acestora
- prin disociere: subliniaţi pronumele personale din textul de
mai jos şi arătaţi prin ce se deosebesc cele scrise cu ortogramă
de celelalte
O deosebită valoare formativă o au exerciţiile cu
caracter creator:
- de modificare: treceţi pronumele la alt număr
- de completare: completaţi propoziţiile cu pronumele de
exemplificare: alcătuiţi propoziţii cu toate formele învăţate ale
pronumelui personal persoana a III-a
- cu variantă: alcătuiţi propoziţii după schema S. A. P. C. C.
La dezvoltarea creativităţii contribuie compunerile
gramaticale. Exemplu: ,, Scrieţi un text sub formă de descriere

15
cu tema ‚,Toamna în pădure’’ în care să folosiţi pronumele
învăţate’’.
Pornind de la principiul muncii independente şi
creatoare a elevilor pentru care deprinderile trebuie să devină
criterii de lucru, exerciţiile vor fi alese pentru a răspunde la
următoarele sarcini:
- elevii să-şi însuşească în mod conştient şi utilizabil definiţia;
- să poată identifica orice categorie gramaticală însuşită, fie în
texte selectate, fie neselectate;
- să fie capabil să argumenteze;
- să poată diviza şi clasifica;
- să facă deosebiri şi analogii;
- să rezolve sarcini de creaţie.

C. PROCESUL DE PREDARE – ÎNVĂŢARE

A PRONUMELUI LA CLASELE III – IV

Pronumele personal.
Organizarea conţinuturilor învăţării
după principiul concentric
Studiul gramaticii limbii române în clasele I-IV
urmăreşte fundamentarea ştiinţifică a exprimării corecte a
elevilor. Limba reprezintă principalul mijloc de comunicare
între membrii unei comunităţi, alcătuit din sistemul gramatical
şi lexical. O particularitate esenţială a învăţării noţiunilor de
limbă o constituie reluarea pe plan superior a celor învăţate
anterior, fie că acest lucru s-a făcut pe cale oral-practică sau
prin reguli şi definiţii de gramatică. Acest sistem de repartizare
a volumului de cunoştinţe în programa şcolară şi de învăţare a
gramaticii de numeşte principiul concentric.
Potrivit principiului concentric elevii îşi însuşesc
noţiunile gramaticale şi îşi dezvoltă capacitatea de a se
exprima corect, oral şi în scris, în mod gradat, adăugând
mereu, la ceea ce cunosc, noi elemente de limbă.

16
 Cerinţele principiului concentric trebuie să se respecte
în predarea fiecărei noţiuni gramaticale. Exemplu: în clasele I şi
a II-a elevii şi-au însuşit şi au folosit cuvinte care înlocuiesc
nume de persoane, în clasa a III-a, conform programei şcolare,
se învaţă definiţia pronumelui (partea de vorbire care ţine
locul unui nume), în clasa a IV-a se întăresc cunoştinţele
definitorii ale noţiunii de pronume, adăugându-se noi
cunoştinţe referitoare la gen şi se învaţă grupuri verb-pronume,
substantiv-pronume (explicaţia scrierii ortogramelor).
În fiecare an, de la o clasă la alta, se îmbogăţesc
cunoştinţele, priceperile şi deprinderile elevilor la toate
capitolele limbii române (fonetică, vocabular, morfologie,
sintaxă).
În virtutea principiului concentric, fiecare secvenţă de
predare se deschide cu actualizarea, sistematizarea şi
aprofundarea cunoştinţelor anterioare, ca etapă necesară,
obligatorie în asimilarea noţiunilor şi a categoriilor noi.
Astfel, revenind la pronume, care se învaţă cu definiţie
în clasa a III-a, la unitatea de învăţare ,,Copilăria’’, elevii învaţă
să se familiarizeze cu pronumele ca parte de vorbire prin:
- exerciţii de familiarizare cu pronumele personal;
- exerciţii de înlocuire a substantivelor cu pronume personale;
- exerciţii de recunoaştere a pronumelor personale;
- exerciţii de identificare a persoanei pronumelui;
- exerciţii de identificare a numărului de persoane care
participă la acţiune;
- exerciţii de folosire a formelor accentuate;
- exerciţii de descoperire a pronumelor personale de politeţe;
- exerciţii de scriere corectă;
- exerciţii de analiză a pronumelui personal.

D. ASPECTE ORTOGRAFICE
Pronumele posedă o flexiune aparte. Din punct de
vedere ortografic, interesează faptul că, deşi desinenţele

17
specifice sunt comune mai multor categorii de pronume, partea
de vorbire în cauză nu este susceptibilă de organizare în tipuri
şi clase de flexiune, nici de repetarea sistematică a situaţiilor
semnificative de scriere potrivit cu acestea. Normele de
ortografie şi ortoepie se referă astfel, numai la fapte individuale
sau la serii limitate.
Este permisă ortografierea prescurtată a
pronumelor de politeţe: d-ta, d-tale, d-voastră, d-sa, d-sale,
d-lui, d-ei. Locuţiunile pronominale de politeţe se scriu cu
majusculă obligatorie la substantiv şi facultativă la determinant,
exemple: Preasfinţia ta, Preasfinţia Ta.
Norma ortografică, în cazul folosirii demonstrativului,
recomandă scrierea aceea a formei de feminin singular a
demonstrativului de depărtare, spre deosebire de aceia pentru
masculin plural, deşi pronunţia este identică. Formele de
feminin singular ale pronumelui demonstrativ (asta, aia) se
folosesc deseori cu valoare neutră: ,,Asta-i bună! Aia s-o crezi
tu! Asta n-am făcut-o eu!’’. Ele apar cu această valoare şi în
numeroasele locuţiuni adverbiale: de aceea, de asta, pentru
aceea, pentru asta, după aceea, după asta, (în)afară de
aceasta, pe lângă aceasta, cu toate acestea. Demonstrativele
apar în anumite îmbinări cu sensuri schimbate. Astfel, astă intră
în structura unor adverbe compuse, cu sens temporal,
însemnând ,,trecută’’: astă-vară, astă-iarnă, astă-primăvară,
astă-toamnă; sensul temporal este raportat la prezent în alte
exemple de adverbe compuse: astă-noapte, astă-seară şi chiar
în adverbul astăzi. Sunt greşite exprimările care au în vedere
numai acordul după gen şi număr neglijând acordul după caz.
Ex.: ,,băiatului acesta, doamnei aceea’’. Dar, de cele mai multe
ori aceste construcţii cu adjectivul demonstrativ postpus la
genitiv se confundă adesea cu cele cu pronumele demonstrativ
în genitiv. Ex.:,, mama băiatului acestuia’’ semnifică ,, mama
băiatului unei persoane’’ sau ,,mama acestui băiat’’. De aceea,

18
este de preferat exprimarea cu adjectivul demonstrativ în
genitiv antepus ,,mama acestui băiat’’.
Pronumele interogative cine şi ce au un sens general –
presupun recunoaşterea totală a referentului. Care are sens
partitiv – presupune cunoaşterea sferei de referinţă, dar
neprecizarea exemplarului vizat: ,,Cine e la telefon? – O
colegă de clasă. – Care (dintre ele)?’’ . În limba vorbită din
tendinţa spre concreteţe ţi când lipseşte certitudinea că verbul
se referă la o persoană cunoscută apare care în locul lui cine:
,,Care bate la uşă?’’. Cine şi ce sunt defective de plural,
presupun în calitate de subiect acordul cu verbul la singular. De
aceea sunt incorecte exprimări de tipul: ,, Cine au scris
reclamaţia?’’; ,,Ce-s cu astea?’’. În limba vorbită apar totuşi
exprimări de tipul: ,,Cine aţi strigat, voi?’’; ,,Care eşti
acolo?’’; ,,Care aţi scris pe tablă’’ în care verbul stabileşte prin
acord o echivalenţă a pronumelui cu persoana a II-a. plecând de
la enunţuri exclamative precum ,,Ce locuinţă ai mai găsit şi
tu!’’ se ajunge la exprimări incorecte, cu deplasarea adverbului
mai în faţa substantivului: ,,Ce mai locuinţă ai găsit şi tu!’’.
Recent, a început să apară în contexte de pronume
nehotărât şi adjectivul participial diferit: ,,Au sunat diferiţi
şi m-au întrebat…’’. Pentru pronumele fiecare s-a impus în
limba literară un acord atât după formă (la persoana a III-a
singular, de ex: fiecare a ştiut), cât şi după sens, prin atracţie(la
plural, dar numai la persoana I sau a II-a, de ex: fiecare dintre
noi am ştiut, fiecare dintre voi aţi ştiut).
Compusele cu ori- sunt uneori disociate în limba
română vorbită printr-o prepoziţie, astfel încât ori devine un
cuvânt independent (ori la cine mă duc = la oricine, ori cu care
am vorbit = cu oricare, ori la ce mă gândesc = la orice). Este
potenţat astfel sensul nehotărât al pronumelui. Desigur că
analiza gramaticală de disociere este posibilă numai dacă se
reface construcţia iniţială. Acest tip de disociere s-a impus în

19
limba literară pentru locuţiunea conjuncţională ori de câte ori
(provenită de la locuţiunea iniţială de oricâte ori).
Ceva este folosit deseori în limba vorbită ca un adverb cu
sensul de ,,puţin’’: ,,Vorbeşte ceva mai tare!’’; ,,Mobila este
ceva mai ieftină.’’. Tot în limba vorbită ceva apare precedat de
morfemul comparativului mai, având valoare de adjectiv sau de
adverb la comparativ expresiv: ,,O să cumpăr o maşină mai
ceva decât aceea’’ (mai bună, mai grozavă), ,,Fratele ei
dansează mai cava decât ea.’’ (mai bine, mai grozav).
Pronumele nici unul, folosit repetat în stil poetic,
subliniază conţinutul negativ al propoziţiei: ,,Nici unul însă,
dragi copii, / Nici unul nu se plânge!’’.
Ca şi opozantul său nehotărât ceva, pronumele negativ
nimic are o valoare imprecisă: ,,Nu s-a hotărât nimic.’’
În limba română există câteva locuţiuni pronominale
negative, foarte expresive, al căror sens este echivalent cu acela
al pronumelor negative nimeni şi nimic: nici ţipenie, nici
picior ,,nimeni’’ (adverb negativ + substantiv),nici cât negru
sub unghie ,,nimic’’ (adverb negativ + adverb relativ de mod +
substantiv de origine adjectivală + prepoziţie + substantiv).

20
 CAPITOLUL III

ASPECTE APLICATIVE

A. PROIECTE DE LECŢIE

PROIECT DE LECŢIE (1)

CLASA: a IV-a
ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare
DISCIPLINA: Limba şi literatura română
SUBIECTUL: ,,Pronumele personal de politeţe’’
TIPIL LECŢIEI: mixtă
NIVELUL INIŢIAL AL ELEVILOR: elevii posedă
competenţele şi cunoştinţele la nivelul programei
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
- să distingă rolul pronumelui personal de politeţe în comunicare;
- să enumere formele scurte ale pronumelui personal de politeţe;
- să utilizeze corect, în comunicare, formele scurte şi lungi ale
pronumelui personal de politeţe;
- să diferenţieze formele pronumelui personal de politeţe de alte
forme ale pronumelui personal sau alte grupuri care conţin
pronume;
- să participe activ şi afectiv la lecţie;
STRATEGIA DIDACTICĂ: mixtă
RESURSE PROCEDURALE: conversaţia, explicaţia,
demonstraţia, exerciţiul, jocul didactic, investigaţia,
problematizarea;
RESURSE MATERIALE: planşe, scheme, texte-
suport, fişe

21
 FORME DE ORGANIZARE: frontală, pe grupe,
individuală;
EVALUARE: continuă, realizată prin: observarea
sistematică a comportamentului elevilor; fişe de lucru; fişe de
evaluare.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII
1. Organizarea clasei:
Asigur ordinea şi disciplina în sala de clasă în vederea
bunei desfăşurări a lecţiei. (elevii se pregătesc pentru oră)
2. Verificarea temei pentru acasă:
Verific cantitativ şi calitativ tema elevilor. (elevii sunt
verificaţi)
3. Reactualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor anterior
dobândite:
Pun elevilor o serie de întrebări despre pronumele
personal. (răspund la întrebări). Prezint elevilor o fişă de lucru
ce conţine un text. Le explic fişa. Cer elevilor să rezolve
sarcinile din fişă.(Privesc. Analizează. Rezolvă sarcinile din
fişă).
4. Captarea atenţiei:
Prezint elevilor o convorbire a şcolarilor cu Domnu’
Trandafir ce conţine greşeli, denotă lipsă de respect. Le cer să o
corecteze oral. (Ascultă convorbirea. O analizează. O
corectează oral).
Discut despre necesitatea de a fi politicoşi cu cei din jur,
de a cunoaşte cuvintele care arată respectul, formule de
adresare. (Elevii participă la discuţie).
5. Anunţarea titlului lecţiei, a obiectivelor:
Anunţ elevii că vor învăţa pronumele personal de
politeţe, pentru a arăta respectul celor din jur, pentru a menţine
relaţii sociale bune, dar şi pentru an se exprima corect.(Ascultă.
Sunt motivaţi).
Notez titlul lecţiei pe tablă. (Notează titlul lecţiei pe
caiete).

22
 6. Dirijarea învăţării:
Propun elevilor un joc: ,,Sunt mare…’’. Explic regulile
jocului – dintr-un săculeţ vor extrage cartonaşe cu situaţia de
comunicare pe care trebuie să o interpreteze. (Ascultă. Reţin
regulile jocului. Se joacă)
Numesc câţiva elevi pentru desfăşurarea jocului. (Extrag
şi afişează pe panou formele pronumelui personal de politeţe).
Împreună cu elevii extrag formele pronumelui personal
de politeţe folosite ţi numesc elevi să le fixeze pe panou
(Discută, înregistrează).
Discut cu elevii cuvintele afişate, stabilind ce arată, dar
şi faptul că sunt foarte utile în comunicare.
Le prezint o planşă cu alte texte şi le cer să extragă şi
alte forme ale pronumelui personal de politeţe. (citesc textele,
descoperă alte pronume personale de politeţe).
Solicit elevii să realizeze corespondenţe între formele
pronumelui personal şi formele pronumelui personal de politeţe
deja găsite. (realizează corespondenţele cerute).
Dau elevilor de lucru pe grupe, sarcini diferenţiate,
cerându-le să descopere numărul şi persoana pronumelui
personal de politeţe. (elevii rezolvă sarcinile).
Fixăm împreună pe panou cele descoperite.
Le arată elevilor un bilet trimis domnului Ionescu de
prietenul său, cuprinzând forme prescurtate ale pronumelui
personal de politeţe. Le cer să explice oral aceste forme. (elevii
rezolvă cerinţele).
Le prezint şi exemple ale vorbirii regionale. Propun
elevilor un joc: ,,Unde e respectul?’’. Ascultând texte ce conţin
alte formule de politeţe, elevii nu vor găsi nici un pronume
personal de politeţe (descoperă că respectul poate fi arătat şi
prin formula: substantiv feminin + pronume personal).
Discut cu ei despre modul în care pot face diferenţa
pronumele personal de politeţe şi alte formule, cerându-le să
formuleze enunţuri. (Discută. Reţin. Formulează enunţuri)

23
 7. Fixarea cunoştinţelor:
Dau elevilor un exerciţiu de în locuire cu forme
potrivite a pronumelor personale.(rezolvă exerciţiul).
Pun o serie de întrebări:
,,Ce parte de vorbire am învăţat astăzi? Ce este
pronumele personal de politeţe? Pentru ce persoane are forme?
Care sunt formele pentru persoana a II-a? Cum prescurtăm? Ce
alte formule pot fi folosite pentru a arăta respectul? De ce nu
numim aceste formule pronume personale de
politeţe?’’(răspund la întrebări)
8. Evaluarea elevilor:
prezint elevilor o fişă de lucru scurtă cu sarcini diferenţiate. Le
cer să o rezolve. (Ascultă. Reţin. Rezolvă).
9. Tema pentru acasă:
dau elevilor ca temă să realizeze o compunere cu dialog în care
să folosească pronumele personal de politeţe, pe care să le
sublinieze şi să precizeze numărul şi persoana.

PROIECT DE LECŢIE (2)

CLASA: a III-a
OBIECTUL: Limba română
SUBIECTUL: Exerciţii de ortografie a grupurilor verb
– pronume
TIPUL LECŢIEI: Recapitularea şi sistematizarea
cunoştinţelor
SCOPUL LECŢIEI:
 Informativ – cunoaşterea şi utilizarea corectă a unor
structuri verbale dinamice;
 Formativ – recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor
referitoare la ortografierea grupurilor verb – pronume;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să sublinieze grupurile verb – pronume şi să explice oral
folosirea cratimei;

24
2. să completeze cu liniuţă de unire unde este cazul, într-un
text unde aceasta lipseşte;
3. să alcătuiască propoziţii cu ortogramele pereche neam / ne-
am, sau / s-au, sa / s-a, la / l-a, ia / i-a.
4. să completeze propoziţii cu ortogramele scrise alături.
5. să participe afectiv la lecţie;
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia,
demonstraţia, exerciţiul, jocul didactic, problematizare
MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: manualul, culegeri
gramaticale, planşe gramaticale, fişe de lucru, texte suport,
scheme.
FORME DE ORGANIZARE: colectiv, independent-
individual
BIBLIOGRAFIE:
Dumitru Gherghina, Maria Gherghina - ,,Limba română în
şcoala primară’’, Craiova, Editura Didactica Nova, 1995;
DESFĂŞURAREA LECŢIEI
1. Moment organizatoric:
Asigur liniştea şi ordinea în sala de clasă.
Le cer elevilor să pregătească manualele, caietele şi
culegerile pentru ora de comunicare. (Elevii fac linişte şi se
pregătesc pentru oră).
2. Verificarea temei:
Verific cantitativ şi calitativ tema elevilor.(Elevii sunt atenţi la
observaţiile făcute)
3. Reactualizarea cunoştinţelor, deprinderilor
anterior dobândite:
Pun elevilor o serie de întrebări despre pronumele
personal. Prezint elevilor o fişă care conţine o serie de
propoziţii. Cer elevilor să rezolve sarcinile din fişă. (Elevii
răspund la întrebări, sunt atenţi la explicaţiile date).
4. Captarea atenţiei:

25
 Prezint elevilor o serie de propoziţii. Le cer să se
gândească de ce s-a folosit liniuţa de unire (cratima) în aceste
exemple.
Cer elevilor să dea exemple şi de alte cuvinte care se
scriu cu cratimă.
5. Anunţarea titlului lecţiei şi a obiectivelor:
Le aduc la cunoştinţă elevilor faptul că dacă vrem să
scriem corect din punct de vedere gramatical, trebuie să
repetăm cunoştinţele însuşite şi să facem exerciţii ortografice.
(elevii ascultă)
6. Dirijarea învăţării:
Se va scrie data, titlul şi se va trece la rezolvarea primei
cerinţe. (elevii scriu pe caiete)
a) Subliniaţi ortogramele, transformaţi după model şi
explicaţi oral folosirea cratimei: (elevii scriu exerciţiul pe caiet,
subliniază, explică oral folosirea cratimei)
Model: M-aş plimba prin parc. Eu mă plimb prin parc.
El mă vede. (M-a văzut) Voi mă ajutaţi. (M-aţi ajutat) Ei mă
înţeleg. (M-au înţeles)
Reţine:m-am, m-a, ,m-aţi, m-au, m-aş, m-ar – sunt
întotdeauna ortograme.
b) Puneţi liniuţa de unire unde trebuie (le prezint
elevilor o planşă cu aceleaşi exerciţii pe care le au ei pe fişa de
lucru): * cer elevilor să rezolve fişele primite şi apoi se va
completa şi pe planşă în mod corect.(rezolvă pe fişe şi pe
planşă exerciţiul)
c) Se dau cuvintele pereche neam / ne-am, la / l-a,
sau / s-au, ia / i-a, sa / s-a, etc., alcătuiţi propoziţii cu ele.
d) Alegeţi forma corectă:
Neam / ne-am întâlnit întâmplător la un ne-am/neam.
Vii sau / s-au nu vii?
L-a / la ora de sport am câştigat l-a/la proba de viteză.
Irina i-a / ia mereu note mari.
Ceai / ce-ai vizitat în excursie?

26
Când sar / s-ar coarda sar / s-ar putea să-mi / sămi rup un picior.
Iar / i-ar trebui un calculator nou.
(elevii rezolvă pe caiete şi pe tablă exerciţiul).
7. Evaluarea cunoştinţelor:
Dau elevilor să rezolve câteva exerciţii de recunoaştere,
de scriere corectă a cuvintelor scrise cu cratimă. (elevii rezolvă
exerciţiile)
Fac aprecierile şi observaţiile necesare. Voi nota cu
calificative.
8. Tema pentru acasă:
Le voi da temă pentru acasă exerciţiile 11, 12 pag. 286
din culegerea de exerciţii ,,Limba română în şcoala primară’’,
Dumitru şi Maria Gherghina.

27
 B. TESTE DE EVALUARE

TEST DE EVALUARE (clasa a III-a)

DISCIPLINA: Limba română
CAPACITATEA: Pronumele personal - consolidarea
cunoştinţelor
CONŢINUTUL PROBEI (itemi)
I1. Subliniaţi pronumele personale:
,,Tu şi Maria veţi participa la concurs. Eu şi Nicoleta ne vom
duce la teatru. Noi vom povesti în clasă cele văzute pe scenă.
Colegii ne vor asculta cu atenţie. Ei vor aprecia felul în care
povestim.’’
I2. Completaţi propoziţiile de mai jos cu pronumele
potrivite:
,,......, copiii, oferim părinţilor toată dragostea noastră.
Pe mama o iubesc nespus de mult . ...... m-a crescut şi m-a
îngrijit. Pe tata îl preţuiesc, întrucât de la ......am învăţat ce e
munca. Sper ca atunci când ...... voi fi creşte mare să se
mândrească şi ...... cu ...... .’’
I3. Alcătuiţi enunţuri cu următoarele pronume: eu, tu, el,
ea, nouă, vouă, lor, ele.
I4. Pronumele personale subliniate în exerciţiul I1,
treceţi-le în tabelul de mai jos după modelul:
pronumele persoana numărul
voi a II-a plural

I5. Treceţi la singular pronumele şi modificaţi

corespunzător propoziţiile:
Ei ajung pe stadion.----------
Voi mergeţi cu noi ?---------
Ele îndrăgesc calculatorul.---------
Lor le plac fructele ?---------
Am cules un buchet de flori pentru voi.---------
Veniţi cu noi ?----------

28
 DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:
I1: F.B.. – corect şi complet;
B. – cu unele ezitări;
S. – cu erori sau confuzii;
I2: F.B. – corect şi complet;
B. – cu unele ezitări;
S. – cu erori sau confuzii;
I3: F.B. – a alcătuit corect toate comunicările cerute;
B. – a alcătuit, şase comunicări, cu o eroare de exprimare;
S. – a alcătuit trei comunicări cu erori de exprimare şi de
scriere;
I4: F.B. – corect;
B. – cu mici ezitări;
S. – cu greşeli şi confuzii;
I5: F.B. - a trecut la singular toate pronumele şi a modificat
corect toate propoziţiile;
B. – a trecut la singular patru pronume şi a modificat corect
patru propoziţii;
S. – a trecut la singular două pronumele şi a modificat corect
două propoziţii;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
O1 – să recunoască şi să sublinieze pronumele din textul
propus;
O2 – să transcrie corect înlocuind spaţiile punctate cu
pronumele potrivite;
O3 – să alcătuiască enunţuri cu pronumele propuse, utilizând
corect sensul acestora;
O4 – să formeze pluralul unor pronume şi să modifice
corespunzător enunţurile.

29
 TEST DE EVALUARE (clasa a III-a)
DISCIPLINA: Limba română
CAPACITATEA: Operarea cu noţiunea de pronume
CONŢINUTUL PROBEI (itemi)
I1. Definiţi pronumele
I2. Puneţi în locul punctelor pronumele potrivite:
,,Pe masă se află o vază. În ...... sunt cinci garoafe. Trei
dintre ...... sunt albe şi două sunt roşii. Lângă vază se găseşte un
caiet. ...... are coperte albastre. Deasupra lui stă stiloul ......
Dănuţ. ...... este micuţ ca pentru mâna băiatului. Şi ...... este mică.’’
I3. Scrieţi opt propoziţii cu pronumele personale: eu, tu,
el, ea, noi, voi, ei, ele.
I4. Rescrieţi textul următor înlocuind cu pronume
personale substantivele care se repetă. Ce observaţi ? Cum arată
textul fără repetarea supărătoare a unor cuvinte ?
,,Fetele au ajuns în sala de gimnastică. Fetele se
pregătesc să-şi îmbrace costumele. Costumele sunt roşii cu
dungi albe. Fetele se pregătesc pentru un concurs. Concursul va
avea loc peste o săptămână. La concurs vor participa mai multe
echipe de gimnastică.
Fetele au început pregătirea. Pregătirea fetelor durează
câteva luni. După ce si-au terminat numărul, din spate se aud
aplauze. Băieţii sunt colegii fetelor.’’
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:
I1: F.B. – definesc complet şi corect pronumele
B. – definesc pronumele cu unele ezitări
S. – definesc pronumele cu erori sau confuzii
I2: F.B. – corect
B. – parţial corect
S. – cu erori
I3: F.B. – a folosit toate cuvintele, întrebuinţează enunţuri
bogate şi respectă normele ortografice şi ortoepice;
B. – a folosit mai multe cuvinte dar cu greşeli de exprimare;

30
 S. - a folosit puţine cuvinte, are o formulare săracă şi greşeli
de scriere;
I4. F.B.- a înlocuit fără greşeli toate substantivele evitând
repetiţia supărătoare a acestora
B. – a înlocuit substantive cu unele ezitări
S. – a înlocuit puţine substantive cu pronume personale
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
O1 – să definească pronumele corect;
O2 – să completeze enunţurile cu pronumele corespunzătoare;
O3 – să alcătuiască enunţuri cu pronumele propuse, utilizând
corect sensul acestora
O4 – să înlocuiască, în textul dat, substantivele car4e se repetă
cu pronume.

TEST DE VERIFICARE (clasa a III-a)

DISCIPLINA: Limba română
CAPACITATEA: Operarea cu noţiunea de pronume în
vederea structurării unei comunicări corecte şi eficiente.
Subiectul exprimat prin pronume.
CONŢINUTUL TESTULUI (itemi)
I1. Puneţi subiectele (exprimate prin pronume personale
sau de politeţe) potrivite în locul punctelor:
........ a sosit.
Peste câtva timp ...... se va transforma într-un tânăr
chipeş.
Au sosit păsărelele. ......zboară pe cerul senin.
...... şi ...... vom merge într-o tabără de alpinism.
Domnul învăţător este la tablă. ......... predă lecţia.
I2. Subliniaţi subiectele şi arătaţi părţile de vorbire prin
care sunt exprimate:
,,Soarele se iveşte pe cer. El încălzeşte cu putere. Cu
fiecare zi, vremea devine mai blândă. Ea ne scoate din
monotonie. Păsărelele au sosit. Ele ne încântă în fiecare zi cu
trilurile lor.’’

31
 I3. a) Alcătuiţi o propoziţie în care pronumele personal
eu să fie subiect şi să fie aşezat la începutul propoziţiei.
b) Alcătuiţi o propoziţie în care pronumele personal de politeţe
dumnealui să fie subiect şi să fie aşezat la mijlocul propoziţiei.
c) Alcătuiţi o propoziţie în care pronumele personal ea să fie
subiect şi să fie aşezat la sfârşitul propoziţiei.
I4. Alcătuiţi o propoziţie interogativă şi una exclamativă
în care pronumele să fie subînţeles.
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ
F.B. B. S.
1.Corect şi complet Parţial corect înlocuieşte cu erori
2. Subliniază toate Subliniază toate Subliniază cel puţin
subiectele şi arată subiectele şi arată cu două subiecte şi
fără greşeli prin ce greşeli prin ce sunt arată prin ce sunt
sunt exprimate exprimate exprimate
3. Alcătuieşte corect Alcătuieşte corect Alcătuieşte corect un
toate enunţurile două enunţuri enunţ respectând
respectând cerinţele cerinţele
4. Alcătuieşte corect Alcătuieşte cu ezitări Alcătuieşte cu erori
enunţurile enunţurile un enunţ
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
O1. să pună subiecte, în locul punctelor, exprimate prin
pronume personale;
O2. să recunoască subiectele şi să ştie prin ce parte de vorbire
sunt exprimate;
O3. să alcătuiască enunţuri în care pronumele personal să fie
subiect şi să fie aşezat la începutul, la mijlocul sau la sfârşitul
enunţului;
O4. să alcătuiască propoziţii enunţiative şi interogative în care
pronumele să fie subînţeles.

32
 TEST DE EVALUARE (clasa a IV-a)
DISCIPLINA: Limba română
CAPACITATEA: Operarea cu noţiunea de pronume în
vederea structurării unei comunicări corecte şi eficiente.
CONŢINUTUL TESTULUI (itemi)
I1. Scrie o invitaţie unui coleg în care să foloseşti
pronumele personale: eu, tu, el.
I2. Compune un scurt dialog purtat de tatăl tău cu
doamna învăţătoare. Foloseşte pronumele personale de politeţe.
I3. Să se analizeze sintactic şi morfologic pronumele
personale din textul următor:
,,- Bună seara, spuse el. Îmi daţi voie să mă odihnesc şi
eu puţin lângă foc?
Nimeni nu-l cunoştea şi nici el nu spuse cine este.
Mie îmi plac foarte mult poveştile.’’
(C. Gruia - ,,Ghemul Fermecat’’)
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ
F.B. B. S.
1. Formulează corect Formulează invitaţia Formulează invitaţia
invitaţia respectând cu greşeli şi mici cu erori de exprimare
cerinţele omisiuni
2. Compune dialogul Compune invitaţia şi Compune invitaţia şi
folosind corect foloseşte pronumele foloseşte pronumele
pronumele personale personal de politeţe personal de politeţe
de politeţe cu omisiuni cu greşeli
3. Analizează corect Analizează corect, Analizează sintactic
sintactic şi morfologic morfologic şi sintactic şi morfologic cu
pronumele din text trei pronume greşeli
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
O1. să formuleze corect o ,,invitaţie’’;
O2. să compună un ,,dialog’’ respectând cerinţele exerciţiului;
O3. să respecte regulile ortografice şi ortoepice;
O4. să recunoască şi să descrie pronumele utilizând categoriile
gramaticale învăţate;

33
 C. FIŞE DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ

Fişa nr. 1
1. Alege forma corectă:
Persoana a III-a a pronumelui personal arată:
- persoana cu care se vorbeşte
- persoana care vorbeşte
- persoana despre care se vorbeşte
2. Completaţi dialogurile cu pronumele adecvate:
- ......unde v-aţi întâlnit?
- .....ne-am întâlnit la muzeu.
- ......de unde vin ?
- ......vin din excursie.
- ......vrei să vii la spectacol ?
- ......nu pot veni azi.
- ......îţi place muzica uşoară ?
- ......îmi place opera.
- ......mai am prăjitură ?
- ......nu mai ai.
3. Pe seama cărui pronume pui acţiunile ?
a) aruncă, zic, au fost, vor şti ......
b) ducem, scriem, am visat, vom lua ......
c) mergi, cânţi, joci, vei citi ......
d) aţi desenat, plecaţi, vă distraţi ......
e) merge, va recita, a expediat ......

34
 Fişa nr. 2
1. Cum este recomandabil să ne adresăm (referim):
Doamnei învăţătoare: bunicului:
- dânsa - Excelenţa sa
- dumneaei - matale
- ea - lui

regelui: Corinei:
- mătăluţă - Luminăţia sa
- Înălţimea sa - ea
- Dumnealui - dânsa
2. Corectează unde este cazul:
,,Domnul învăţător intră. El ne-a dat caietele cu testul pe
care l-am dat la pronume. Calificativele sunt în general foarte
bune. Deodată Gicu întreabă:
- Mie de ce mi-ai dat ,,suficient’’ ?
- Despre asta vom discuta.
Între timp apare doamna directoare. Ea a venit să ne facă
anunţul despre spectacol. Luminăţiile noastre ne-am bucurat.’’
3. Sunt pronume de politeţe:
a) domnia sa, dânsul, dumneata
b) eu, mie, lor
c) mata, matale, tale
4. Pronumele este:
a) parte principală de propoziţie
b) parte secundară de propoziţie
c) parte de vorbire

35
 Fişa nr. 3
1. Alcătuiţi o propoziţie după schema de mai jos, în care
să folosiţi cel puţin un pronume:

2. Analizaţi pronumele din textul de mai jos:

,,Ciocârlia venea domol spre pământ. Ea plutea ca într-o
beţie. Împreună cu ea sosesc şi trilurile ei, triluri care, pe mine
mă cutremură de plăcere.’’
3. a) Alcătuiţi o propoziţie în care un pronume personal
să fie complement
b) Alcătuiţi o propoziţie în care un pronume personal de
politeţe să fie subiect
c) Alcătuiţi o propoziţie în care un pronume personal să
fie atribut.

36
 Fişa nr. 4
1. Dă exemple de grupuri de cuvinte scrise cu cratimă,
după cerinţele următoare, apoi alcătuieşte cu fiecare câte o
propoziţie:
a) verb-pronume
b) pronume-verb
c) substantiv-pronume
2. Subliniaţi pronumele din strofa următoare:
,,Eu stăteam la o margine a ariei
tu la cealaltă
Ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi
Înainte şi înapoi.’’
(Nichita Stănescu - ,,Poveste sentimentală’’)
3. Tăiaţi cu o linie cuvintele scrise greşit:
Pe voi v-a / va rugat să veniţi.
Tu mai / m-ai văzut alături de el.
Cartea s-a / sa este nouă.
Vrei săi / să-i spui aceeaşi întâmplare?
4. Alcătuiţi o propoziţie după următoarea schemă:
S P C C
pron. vb. pron. subst.

37
 Fişa nr. 5
1. Puneţi în locul punctelor pronumele care răspund la
întrebările din paranteză:
Ea vine să (cui?) arate o carte.
Lasă (pe cine?) şi pe mine la şcoală!
Ajutaţi (pe cine?) la învăţătură.
Maria fă (cui?) şi mie un desen.
(cine?) se luară la ceartă.
2. Alcătuiţi câte o propoziţie în care pronumele să fie pe
rând: subiect, atribut pronominal si complement.
3. Alcătuiţi enunţuri în care cuvântul nouă să fie pe
rând: pronume, adjectiv, numeral.
4. Analizaţi sintactic şi morfologic pronumele din
propoziţia:
,,Tu m-ai văzut cu el la film.’’
Realizaţi schema propoziţiei.
5. Încercuieşte numărul de ordine corespunzător
enunţului în care există pronume personal:
1. Adesea mă privesc în oglindă.
2. Colegii mă privesc cu admiraţie.
3. Întotdeauna bunicul ne bate la şah.
4. Zilnic ne batem cu bulgări de zăpadă.
5. Vezi că te cheamă mama.
6. M-am dus.
7. M-ai dus.
8. Te-am întrebat.
9. Te-ai întrebat.
10. Ne-au încolonat.

38
 Fişa nr. 6
1. Trasaţi o linie de la fiecare pronume din coloana I la
verbul potrivit din coloana a II-a:
I II I II
eu merge dumneavoastră citeşti
noi mergi dumnealui priviţi
tu merg dumneaei scriu
voi merge dumnealor corectează
ea mergeţi Înălţimea sa tricotează
ei mergem mata porunceşte
el merg Luminăţia voastră spui
ele merg dumneata ascultaţi
2. Corectează acolo unde este cazul:
Eu miam scris tema la matematică.
Cornel şia rupt bascheţii la fotbal.
Tu ţiai citit mesajele?
Ţie ţia trimis colet bunicul tău.
3. Copiaţi propoziţiile de mai jos şi puneţi în locul
parantezelor pronumele care răspund la întrebări:
a) Vino să-(cui?) arătăm o carte.
b) (cine?) încerc să-i explic lecţia.
c) (cine?) vei povesti ceva interesant.
d) Eu merg(cu cine?) la cinematograf.
e) (Cine?) rămânem acasă.
f) Maria culege flori (pentru cine?)

39
 C. CULEGERE DE EXERCIŢII
1. Completaţi spaţiile punctate cu pronumele personale
potrivite. Precizaţi persoana, numărul şi funcţia sintactică a
pronumelor respective:

………cânt ………desenăm
………cânţi ………rezolvaţi
………scrie ………citesc
………recită ………vorbesc
……..recită ………vorbesc
2. Identificaţi pronumele personal. Precizaţi persoana,
numărul şi funcţia.
Eu desenez. Tu reciţi.
Desenatorul sunt eu. Recitatorul eşti tu.
El devine profesor. Voi v-aţi împrietenit.
Profesorul era el. Prietenii mei veţi fi voi.
El ascultă. Ea este atentă.
Îl ascult pe el. Sunt atentă la ea.
Noi vorbim. Voi recitaţi.
3. Completaţi cu pronumele potrivite propoziţiile:
a) Pe cine a chemat profesorul?
Pe mine …-a chemat. Pe voi…-a chemat.
Pe tine …-a chemat. Pe noi…-a chemat.
Pe el …-a chemat. Pe ei…-a chemat.
Transformaţi propoziţiile trecând verbele la timpul prezent.
b) pe cine ar premia juriul?
Pe mine …m-ar premia. Pe voi…m-ar premia.
Pe tine…m-ar premia. Pe noi…m-ar premia.
Pe el…m-ar premia. Pe ei…m-ar premia.
c) Cui îi plac lecturile?
… îmi plac lecturile. … ne plac lecturile.
… îţi plac lecturile. … vă plac lecturile.
… îi plac lecturile. … le plac lecturile.
d) Cui ai dori să povestească un basm?

40
Mie să-… povestească.
Ţie să-… povestească.
Lui să-… povestească.
f) Îl văd pe profesor ascultând. Pe cine?
Îl văd ascultându-… pe mine.
Îl văd ascultându-… pe tine.
Îl văd ascultându-… pe el.
Îl văd ascultându-… pe ea.
Îl văd ascultându-… pe noi.
Îl văd ascultându-… pe voi.
Îl văd ascultându-… pe ele.
Îl văd ascultându-… pe ei.
e) Văzut-ai pe cineva?
Pe mine văzutu-…-ai. Pe noi văzutu-…-ai.
Pe tine văzutu-…-ai. Pe voi văzutu-…-ai.
Pe el văzutu-…-ai. Pe ei văzutu-…-ai.
Pe ea văzutu-…-ai. Pe ele văzutu-…-ai.
4. Scrieţi formele inverse ale următoarelor construcţii:
Model: Realiza-ţi-s-ar dorinţele.
Ţi s-ar realiza dorinţele.
I s-ar încurca pletele.
I-ar da o carte.
Ne-ar povesti ceva.
Vi s-ar stinge chibriturile.
Li s-ar rupe florile.
5. Identificaţi pronumele de politeţe şi arătaţi funcţia
sintactică a fiecăruia:
Dumnealui ne salută.
Îl ascultăm pe dumnealui.
Salutul dumnealui ne-a bucurat.
Îi cerem dumnealui un sfat.
Colegul meu este dumnealui.
Problema ne-a fost explicată de dumnealui.
Am reuşit din cauza dumnealui.

41
 6. Completaţi spaţiile libere cu pronumele de politeţe
potrivite:
Pe ……… te-au ascultat.
Pe ……… l-au aplaudat.
Pe ……… au întrebat-o.
Pe ……… l-am întrebat.
Pe ……… i-am întrebat.
Pe ……… v-am chemat.
7. Subliniaţi formele neaccentuate ale pronumelor
personale. Precizaţi persoana, genul, numărul şi funcţia
sintactică:
I-am zis fetei. I-am văzut pe elevi.
I-am zis băiatului. V-am văzut pe voi.
Le dau colegelor flori. Îi cer ei un stilou.
Le povestesc colegilor basme. Îi cer lui un stilou.
Le salut pe fete. Îi văd cântând.
8. Scrieţi după dictare:
Descrie-mi-o. Dă-mi-o. Fă-i-le. Prezentaţi-mă. Adunaţi-le.
Apropie-ţi-o. Demonstrează-ni-le. Cere-i-o.
Rupeţi-ai creionul!
9. Identificaţi pronumele, precizaţi cuvântul determinat
de acestea şi funcţia pronumelui în propoziţie:
Cuvintele-i sunt deosebite.
El i-a cerut cartea.
Ţi-am spus o vorbă bună.
Vorba-ţi bună m-a liniştit.
10. Corectaţi scrierea cuvintelor următoare şi subliniaţi
pronumele:
Dămi o carte
Înţelesumai ?
Găsinear
Adumile
Găsindute
Văzândo

42
Povestinduvile
11. Corectaţi scrierea cuvintelor şi subliniaţi pronumele:
El la condus la gară.
El var da o găleată cu var.
Dacă fuge e laş, dar tot laş prinde.
Nu mai văzut din luna mai.
Neam cunoscut la un neam.
Acolo lam văzut pe nea Dorel care nea învăţat să cântăm.
Laţi remarcat ce umeri laţi avea?
Mie uşor să număr până la o mie.
Cel întrebă pe cel mare?
Cei spuseră cei atenţi?
Cei atât de important pentru cei nou veniţi?
12. Alcătuiţi câte o propoziţie în care pronumele
personale: el, noi, ei să fie complemente
13. Precizaţi în care din propoziţiile următoare cuvântul
‚,nimic’’ este pronume:
n-am auzit nimic.
S-a supărat pentru nimic.
Nimic nu s-a întâmplat.
14. Găsiţi pronumele personale din textul de mai jos:
,,Liei i se făcu milă de ea, o luă frumuşel şi dând cu
ochii de un muşuroi scurmă puţin pământul di el, o puse în
scurmătură si-o acoperi.
- Scurtă să-ţi fie şi netedă calea, căci mare bine mi-ai
făcut – grăi râma – să-ţi aduci aminte de mine când te vei afla
în mare strâmtoare.’’ (Ioan Slavici – Limir-împărat)
15. Descoperiţi în careu pronumele personale ,,ascunse”
după care coloraţi-le:
P A E U R C T U
D E F C H N I O
K L M E P R S V
S X B A W Y M O
P E J K D M C I

43
 S I C E L E R D
16. Înlocuiţi substantivele subliniate cu pronume
personale:
Elena îl întrece pe Adrian........................................................
Nicu şi Ion sunt buni amici......................................................
Mamele îi ocrotesc pe copii.....................................................
Ieri, m-au vizitat Gina şi Dana.................................................
Băieţilor le place fotbalul.........................................................
17. Analizaţi, conform modelului,m pronumele
personale din textele de mai jos, arătând persoana, numărul,
genul (dacă este cazul) şi funcţia în propoziţie:
a) ,,Tu du-mă-n alte ţări senine,
Căci singura-ţi chemare sfântă
E să mă-nveseleşti pe mine;
Tu esti poet – deci cântă.’’
(Alexandru Vlahuţă – Tu eşti poet )
b) Ei, Harap-Alb – îi zise Ochilă – dacă nu eram eu şi cu
Păsărilă, ce făceaţi voi acum?
Amar era de voi,
De nu eram noi amândoi.’’
(Ion Creangă – Povestea lui Harap-Alb)
Model:
tu = pronume personal, persoana a II-a, număr singular, funcţie
de subiect
18. Observaţi ce parte de vorbire este cuvântul o în
enunţurile de mai jos:
a) O maşină trece pe stradă. (articol)
O maşină vine, două se duc. (numeral)
Bunicul o porneşte cu dibăcie. (pronume personal)
b) Scrie trei enunţuri asemănătoare.
19. Scrie trei enunţuri în care cuvântul nouă să fie, pe
rând, adjectiv, numeral, pronume personal.
20. Test grilă
1. Pronumele este parte de vorbire care ţine locul:

44
a) unui adjectiv
b) unui substantiv
c) unei persoane
2. Pronumele personal are:
a) trei persoane
b) şase persoane
c) două persoane
3. Sunt pronume personale de politeţe:
a) domnia sa, dânsul, dumneata
b) noi, mie, ele
c) mata, Luminăţia sa, Înălţimea voastră
4. În enunţul: ,,Eu ţi-am dat caietul meu’’ sunt:
a) un pronume personal
b) două pronume personale
c) trei pronume personale
2. Persoana I a pronumelui personal este:
a) persoana care face acţiunea
b) persoana cu care se vorbeşte
c) persoana care vorbeşte
3. Pronumele personal persoana a III-a se scrie astfel:
a) ei, iei, iele, el, ia
b) el, ale, el, ei
c) iei, el, ele, ia
4. În enunţul: ,,Cheam-o la masă!’’, o este:
a. articol
b. numeral
c. pronume

45
 Dictări
1. ,,Cu ochii în lacrimi, copilul o întinde atunci tatălui
său:
- Cântă tu, tată!
Dar tatăl râde şi i-o dă îndărăt:
- Ia-o George, e a ta! E jucăria ta. Nu-i o vioară
adevărată, e drept, însă când ai să mai creşti, o să-ţi cumpăr
alta.’’
(George Enescu – Livada cu fel de fel de glasuri)
2. ,,Hai, şi daca-i cunoaşte-o care-i a mea adevărată ie-ţ-
o şi duceţi-vă de pe capul meu, că mi-aţi scos peri albi de când
aţi venit.’’
(Ion Creangă – Povestea lui Arap-Alb)
3. ,,Dă-te la o parte! Pensia lui o s-o mănânce odraslele
mele, nu tu!... Adio şi n-am cuvinte!’’
(Mircea Horia Simionescu – Nesfârşitele primejdii)
4. ,,Văleu, cumătră, talpele mele! Mă rog, scoate-mă,
că-mi arde inima-n mine!
- Ba nu, cumetre; c-aşa mi-a ars şi mie inima după
iezişorii mei…’’
(Ion Creangă – Capra cu trei iezi)
5. ,,Cum ajunseră, flăcăii se opriră ca un zid.
- Staţi, zise unul dintre ei, să-mi luaţi şi pe acest băiat şi
drept la scaunul împărăţiei să mi-l duceţi.’’
(B. Şt. Delavrancea – Palatul de cleştar)
6. ,,Astfel pân’ce fierul noi să-l încercăm,
Cu temeiuri bune ţara să-nchinăm,
Iar de-ar vrea să surpe legi şi dalbe date
Să muriţi cu toţii pentru libertate!’’
(Dimitrie Bolintineanu – Ştefan la moarte)
7. ,, - Fie-ţi milă… răcni Mitruţ, când hanul a întins
arcul, dar n-a mai apucat să spună nimic, căci o săgeată l-a
nimerit drept în inimă şi l-a omorât.
Apoi trâmba a sărit pe cai, a pornit la galop, dând foc
satelor, ucigând şi prăpădind tot, spre Suceava-n sus…’’
(Eusebiu Camilar – Stejarul din Borzeşti)

46
 8. ,,- Nu-i acasă Ion, zise mătuşa Marioara, s-a dus cu
moşu-tău Vasile sub cetate, la Codreni, s-aducă nişte sumani (…)
- Apoi dar rămâi sănătoasă, mătuşă Marioară! Şi-mi
pare rău că nu-i văru Ion acasă că tare aş fi avut plăcere să ne
scăldăm împreună…’’
(Ion Creangă – Amintiri din copilărie)
9. ,,Adunatu-s-au copiii în faţa şcolii pentru a-i
întâmpina cu flori şi cântece pe colegii lor mai mici. Nici un
zgomot nu s-a auzit pân’ n-a început a se înnora. V-aţi convins
că numai lipsa de disciplină creează situaţii condamnabile…
Nu-i nici o perspectivă să-l schimbi pe cel înrăit dacă l-ai
tolerat şi tu şi taică-său prea mult.’’
10. ,,N-am îndrăznit multă vreme să spun nimănui nimic
nici despre epoca de întuneric, nici despre cheia de aur pe care
am găsit-o într-o bună zi cu soare. Cum am ajuns acasă m-am
gheboşat asupra cărţuliei mele ş-am izbutit să scot din ceaţă
,,Ursul păcălit de vulpe’’ şi ,,Acul şi barosul’’…’’
(Mihail Sadoveanu – Cheia)

47
 CAPITOLUL IV.

CONCLUZII

Sub influenţa diversificării volumului studiilor

lingvistice, s-a constatat o tendinţă spre teoretizare. Astfel se
pierde din vedere principalul obiectiv al studierii limbii române,
însuşirea unei exprimări corecte, orale şi scrise neglijându-se
latura practică a predării limbii române şi particularităţile de
vârstă ale elevilor.
Prin studierea limbii române, în ciclul primar se
urmăreşte realizarea unui complex de obiective, dintre care
menţionăm:
- însuşirea citirii corecte, conştiente şi expresive;
- formarea deprinderilor de scriere corectă, lizibilă, caligrafică;
- cunoaşterea, însuşirea şi formarea limbii române ca
principal mijloc de comunicare orală şi scrisă;
- îmbogăţirea continuă a vocabularului activ al elevilor, în
funcţie de particularităţile de vârstă, de experienţa lor de viaţă,
de informaţia dobândită;
- cultivarea gustului pentru lectură, a interesului pentru
cunoaşterea bogăţiei şi frumuseţii limbii noastre naţionale;
- formarea deprinderilor de redactare a unor compuneri
simple, după textele din manuale, după ilustraţii sau pe baza
observaţiilor personale asupra realităţii înconjurătoare.
Pentru formarea noţiunilor generale despre pronume, se
recurge la analiza unui material lingvistic care va facilita
sesizarea specificului acestei părţi de vorbire: posibilitatea de a

48
substitui un substantiv. Elevii reţin uşor nota definitorie a
pronumelui: ţine locul unui nume.
Pornind de la mai multe exerciţii bine alese şi folosind
cu abilitate conversaţia euristică, descoperirea şi explicaţia,
punem în evidenţă noţiunea de pronume personal („pronumele
care deosebeşte persoanele unele de altele”).
Prin activităţi şi exerciţii adecvate, învăţătorul insistă
pentru însuşirea formele accentuate ale pronumelui personal.
Formele neaccentuate sunt foarte des întâlnite în vorbirea
curentă. Prin exersarea zilnică, grupurile pronume - verb sau
pronume - pronume nu vor mai crea probleme elevilor.

49
 BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI DE METODICĂ
 Elena Joiţa, Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea
gradului didactic I – ghid metodologic, Universitatea din
Craiova, 1999;
 Silvia Nuţă, Metodica predării limbii române în clasele
primare, Editura Aramis, 2000;
 Ioan Şerdean, Metodica predării limbii române la clasele I –
IV, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1991;
 Metodica predării limbii şi literaturii române în şcoala
primară, gimnaziu şi liceu (pentru obţinerea gradelor didactice
I şi II); Editura Didactica Nova, Craiova, 2005;
 Florenţa-Eugenia Vonica, Ghid metodologic de practică
pedagogică – Limba română, Editura Universitatea din Piteşti,
2002.

50
 Cuprins

CAP. I. Delimitarea problemelor pentru cls. I – IV 03

CAP. II. Principii şi metode didactice 07
A. Principii didactice 07
B. Metode didactice 12
C. Procesul de predare - învăţare a pronumelui la clasele III – IV 16
D. Aspecte ortografice 17
CAP. III. Aspecte aplicative 21
A. Proiecte de lecţie 21
B. Teste de evaluare 28
C. Fişe de muncă independentă 34
D. Culegere de exerciţii gramaticale 39
CAP. IV. Concluzii 47
BIBLIOGRAFIE 49

51
52