LITERATURĂ PENTRU COPII

Curs introductiv

I. Textul literar şi textul nonliterar

II. Conceptul de literatură(accepţiuni)
III. Conceptul de literatiură pentru copii(accepţiuni, trăsături, specii)

I. Textul literar şi textul nonliterar

Textultexus(lat.) = textură → ţesătură de cuvinte
Textul este conţinutul unei opera literare.
Textul reprezintă ceea ce este exprimat în scris, cuprinsul (conţinutul) unei opera literare
sau ştiinţifice, al unui ghid, al unei legi, etc.
A. Textul literar
Mărcile literalităţii
1. Viziunea personală(subiectivă) asupra realităţii
2. Folosirea unui limbaj expresiv, preponderant conotativ (cu sens figurat), cu precădere în
genul lyric, funcţia poetică a limbajului fiind prevalentă(schema comunicării lui Iacobson)
3. Inovarea la nivelul expresiei prin asocieri neobişnuite de cuvinte, neresprectarea topicii
fireşti a cuvintelor, invenţia la nivel lexical, amestecul registrelor
- Al.Macedonski – rondelul rozelor ce mor
- registrul – zona, contextual ăn care este folosit cuvântul( registrul formal=clocvial,
informal, popular, familiar.
4. Trezirea emoţiei estetice
- lipsa unei finalităţi practice numită gratuitatea actului artistic

Ars gratia artis (lat.) =arta de gragul artei

“ A considera un text ca literar înseamnă a citi înlăuntru său un alt text,

adică a-i interpreta simbolurile” Stephan Santcrres Sarkang
- Posibilitatea de a identifica şi de a analiza structura de adâncime(symbolism, sugestii,
limbaj cu dublu sens)

B.Textul nonliterar
- Funcţie informative(persuasivă)
- Are o finalitate
- Limbaj preponderant denotative(sens propriu) caracterizat prin monosemantism şi absenţa
ornamentelor stilistice
- Character formalizat/tipizat
- Se numeşte şi text functional
II. Literatura
Accepţiuni:
a) În sens larg, etimologic (de la lat. litera = literature, scriere, alphabet) – denumeşte
totalitatea scrierilor dintr-un anumit domeniu(literature de specialitate), dintr-o ţară
(literature română, engleză, franceză), dintr-o anumită epocă sau current literar (interbelică,
paşoptistă,clasică, naturalist, etc.)
b) În sens restrains(beletristică) termenul de literature denumeşte totalitatea creaţiilor culte sau
populare care prezintă mărcile literalităţii

III. Literatura pentru copii

Literatura pentru copii este un concept ambiguu
1. În sens larg literature pentru copii cuprinde totalitatea cărţilor (de colorat, de familiarizare
cu anumite concept, cu imaginii şi puţin text) care au ca destinatar copiii.
2. Literatura copiilor cuprinde folclorul performat de copii (numărători, vorbirea păsărească,
ghicitorile, frământările de limbă, cântecele formula) şi a textelor scrise de copii.
3. Literature despre copii (Hristu Cândrovreanu) cuprinde totalitatea textelor care au ca
personaje copii şi adolescent şi un conţinut (teme, motive, idei) adecvat vârstei
destinatarilor
Particularităţi :
a) Valoarea literară/ estetică este frecvent dublată de valoarea educativă sau formativă a
textelor
b) Particularitățile de conținut : Tematica specifică literaturii pentru copii cuprinde : universul
copilăriei (școala, jocul); natura(lumea micilor viețuitoare, fenomene, anotimpuri); istoria
(personalități și momente); basm(lupta dintre bine și rău)
Conținutul operelor pentru copii este adecvat particularităților de vârstă(gândire concret
intuitive, imaginative, animism=a da viață lucrurilor din jurul tău, mimetismul)
c) Particularitâți formale
- Structura operei
- Dimensiuni reduse în vederea menținerii atenției
- Limbaj specific:claritate, precizie, concizie
- Prezența elementelor prozodice(rimă, ritm, măsură) induce muzicalitate versurilor și
îndeplinește rol mnemotehnic (faciliteazămemoria)
- În proză : respectarea ordinii logice a evenimentelor, de obicei într-un singur fir narativ
d) Particularități stilistice : În literature pentru copii există un inventor limitat de figure de stil
care, fie sunt în accord cu tipul lor de gîndire(personificarea, epitetul personificator,
comparația, hiperbola, repetiția) fie nu presupun un effort prea mare de criptare(repetiția,
enumerația, unele comparații, epitetul)
e) Caracterul mediat presupune existent unui adult (părinte, rudă, cadru didactic)care
selectează și citește(povestește copilului) o opera literară.
 FOLCLORUL LITERAR
Obs : Folclorul este totalitatea operelor spirituale (forme de artă) în timp ce obiectele,
cultura materială fac parte din etnografie.
Termenul de folclor are ca etimologie engl folk= popor și lore = înțelepciune și
denumește totalitatea creațiilor artistice care aparțin culturii spiritual aunui popor și încep
cu sec al XIX. . Din folclor fac parte literature, muzica, dansurile populare.
Trăsăturile folclorului literar :
a) Caracterul oral
b) Caracterul colectiv
c) Caracterul anonim
d) Caracterul traditional
e) Carcaterul syncretic
Syn (greacă)= împreună, laolaltă
Syn taxis= îmbinarea cuvintelor
Sincretis= mai multe forme de artă
f) Caracterul formalizat
Folclorul copiilor sau folclorul pentru copii cuprinde creații de mici dimensiuni , de regulă
aparținând genului lyric, folosite de copii în joaca lor. Acestora li se adaugă cântecul de
leagăn, o creație pentru copii performată de mama.
Funcția apotropaică = protecția prin foța cuvântului rostit(apare la urări, zile de naștere,
nunți)

Specii ale folclorului copiilor

A. Cântece formula : melc-melc-codobelc,etc.( Afereza = accident fonetic caracterizat
căderea sunetelor, literelor de la începutul cuvântului. Ex : gărgăriță – riță)
B. Numărătorile (pleonasmul acceptat se numește licență poetică având rol expresiv și
prosodic)
C. Ghicitorile sau cimilitudinile sunt scurte descrieri în proză sau în versuri în formă
ritmată sau interogativă ale unor obiecte, fenomene, finite, etc. Ghicitoarea presupune
decodarea unei descrieri incifrate, valoarea acesteia fiind data de dificultatea descifrării.
Funcţionalitatea :
- Pentru adulţi : de incifrare a mesajului cu scop satiric
- Pentru copii : rol în dezvoltarea gândirii logice, a imaginaţiei şi rol de divertisment
Formule sau materializări ale ghicitorii :
1. Forma metaforică – descrierea se bazează pe nişte asocieri logice de trăsături,
comportamente, etc.
Ex : Câmp alb, oile negre
Cin’ le vede nu le crede
Cin’ le paste le cunoaşte
 Obs!!! În cultura tradiţională ghicitorile incifrează de obicei elemente ale lumii
fizice(plante, animale, fenomene) pe când ghicitorile mai recente specific unei mentalităţi
mai emancipate vizează şi aspect ale lumii spirituale (carte, scris, condiţia umană) sau
descoperiri/invenţii modern (tren, semafor, etc.)
Obs!!! Ghicitoarea este una dintre cele mai dinamice şi versatile specii ale folclorului,
conţinutul acesteia adaptându-se în funcţie de noile realităţi.
2. Ghicitoarea a fost preluată din folclor şi de scriitori cunoscuţi (T.Arghezi, Ion Caraion,
Otilia Cazimir- Ghici, ghici, ghici…, devenind astfel specie a literaturii culte)
3. Frământările de limbă – sunt enunţuri în proză, sau în versuri care se bazează pe folosirea
aliteraţiei (repetarea de consoane sau grup de consoane, asonanţa- repetarea vocalei ) şi a
căror dificultate constă în rostirea lor rapidă . rolul acestora poate fi de divertisment sau de
corectare/ îmbunătăţire a dicţiei.
Frământările de limbă se bazează pe :
- Aliteraţie
- Familii lexicale
- Repetitive
- Omofonie(Stanca stă’n castan ca Stan)
- Vorbirea păsărească,( initial folosită ca o formula de codare a mesajului se
păstrează astăzi ca mijloc de divertisment pentru copii)

GENUL EPIC
Curs introductive

 Particularităţile genului epic (acţiune, personaj, naraţiune,instanţe narrative şi tehnici

narrative)
 Specii ale genului epic adecvate studiului la vârsta mica

Genul epic cuprinde totalitatea operelor populare în versuri sau proză, mai rar în versuri, în
care autorul îşi exprimă viziunea asupra temei prezentate în mod direct prin intermediul
naraţiunii.
Elementele specific genului epic
A.Acţiunea (fir narativ, subiect) reprezintă succesiunea întâmplărilor, aevenimentelor prin care
trec personajele şi care determină evoluţia acestora.
Obs!!! În literature pentru copii acţiunea respectă ordinea logică a evenimentelor şi se
structurează de regulă pe un singur fir narativ în accord cu gândirea lor concret intuitivă.
Incipitul /expoziţiunea prezintă indicia spaţio-temporali (cronotopul operei) şi protagoniştii
acţiunii.
 Introducerea în subiect (preluând din retorica medievală) se poate face ex comodo (treptat) sau
ex abrupto (brusc).
Intriga reprezintă catalizatorul acţiunii fiind momentul care perturb echilibrul iniţial
declanşând desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.
Desfăşurarea acţiunii prezintă evenimentele propriu-zise prin care trece personajul , putând
avea mai multe secvenţe.
Punctul culminant marchează momentulde maxima tensiune a subiectului.
Deznodământul /finalul operei prezintă modul de rezolvare a eventualului conflict sau condiţia
finală a protagonistului.
B. Personajul este instant narativă sau agentul acţiunii(persoană, animal sau obiecte în fabulă,
fenomen, concept abstracţiune) care participă la întâmplările narate putând fi uneori şi purtător al
mesajului autorului.
Clasificare:
1. După rol principal/ erou / protagonist
secundar
episodic
figurant
2. După complexitatea plat
Rotund
3. După gradul de implicare în acţiune present
Absent(Nichifor Lipan-Balagul, Răceala-
Marin Sorescu)
4. După crietriul etic pozitive
Negative
C.Naraţiunea / diegeza reprezintă o înlănţuire de fapte şi evenimente relatate într-o opera epică
fiind modul preponderant de expunere în operele epice de tip traditional sau destinate copiilor.
D.Intanţele narrative :
- autor OPERĂ
- cititor AUTOR NARATOR CITITOR
- narator PERSONAJ
- personaj
E.Tehnici narative
1. Înlănţuirea
a b c d fir coerent, logic
2. Alternaţa (roman)
A ____ _____ ____
B _____ _____
3.Inserţia (povestirea în povestire în ramă)

A
B

4.Simetria (structura circulară) incipitul este similar cu finalul

5.Acronia – nerespectarea ordinii cronologice care poate fi :
- analeptă – evocare
- crolepsă / anticipare
6. Tehnica bulgărelui de zăpadă – acumularea de secvenţe de amănunte apparent
nesemnificative la început dar care în final conduc la rezolvarea conflictului sau la decriptarea
mesajului textului.
7. Tehnica oglinzilor paralele (perspective) – unul şi acelaşi personaj este văyut diferit de către
celelate personaje

BASMUL

- Naraţiunea HETERODIEGENICĂ(pers.a III-a)

- Acţiune liniară
- Formule
- Cronotop vag, indeterminat
- Personaje cu puteri fabuloase
- Teme, idei, motive stereotipr
Basm= poveste, fantezie, minciună
Funcţiile basmului
1. Apotropaică = de protective prin cuvânt, forţa magică a cuvântului(rugăciunea,
descântecul)
2. De relaxare, de adormire
3. Educativă
Clasificarea basmului
1. După complexitatea firului narativ/ acţiunii:
- Cu profil biographic
- Cu profil episodic (Ursul păcălit de vulpe)
2. După nivelul de verosimilitate
 - Basmul fantastic
- Basmul despre animale
Originea basmului Mitologică
Onirică
Ritualistă
Particularităţile basmului fantastic
a) Prezenţa formulelor Iniţiale - caracter fabulous
Mediane - menţin atenţia receptorului
Finale - se trece de la fabulous la real
b) Elemente de conţinut specific şi relative stereotipe(tema, idee, motive)
c) Cadrul spaţio – temporal :cronotopul
- Cronos – zeul timpului, tatăl lui Zeus
- Caracter vag, nedeterminat (odată ca niciodată, într-o împărăţie)
- Prezenţa substantivelor articulate cu articol nehotărât “o”, “un” care duc la
generalizarea mesajului şi către o lume ireală, fabuloasă
- Caracterul ireal, fabulous
Indici temporali vagi: “într-o zi”, “odată ca niciodată”
Caracter fabulos (ireal, anunţat de formula initial prin intermediul unei serii
de complemente circumstanţiale de timp)
Obs !!! Elemente arhitectonice, vestimentare (armele, trimit ascultătorul/cititorul către epoca
medieval, sec. 13,14 – 17,18)
Indici spaţiali vagi: într-o împărăţie, o grădină, o casă, un bordei
Fantastice : lumea cealaltă, împărăţia Gheonoaei
Obs!!! Pasajele descriptive (de tip tablou) fie lipsesc, fie sunt sumare şi stereotype. Prezenţa
epitetelor metaforice “de aramă”, “de argint”, “de aur”, “de cleştar”, “de smarald”, “de gheaţă”
sugerează gradaţia ascendentă a dificultăţilor probelor reflectând maturizarea eroului, precum şi
caracterul fabulous al spaţiilor parcurse.
LITOTĂ = inversul hiperbolei, “întreg aliotmanul să se-npiedice d-un ciot”
Personajele
- Polarizarea/antiteza între personaje, positive – negative este în accord cu tema
basmului(lupt adintre bine şi rău) şi cu dualismul ontologic al finite umane
- Onomastica este fie inexistentă(INDETERMINAREA), fie aparţine unui inventor
limitat de nume, e stereotipă: Ileana, Făt-Frumos, Prâslea
- Portretele fizice lipsesc sau sunt stereotipe (comparaţii stereotipe: ca bradul)
- Acordul cade pe valoarea simbolică, pe dimensiunea personajului
- Deţin puteri miraculoase(naştere, creştere miraculoasă, capacitatea de a se
metamorfoza, de a ybura, de a învia)
PROTEISM = capacitatea unui personaj de a se transforma(ca urmare a unei intervenţii divine
sau prin metamorfoză – din proprie voinţă)
 DUMBRAVA MINUNATĂ
de Mihail Sadoveanu

Încadrare contextuală:
- Este o povestire care tratează teme precum universal copilăriei şi familia
- Povestire formulate în 1922, publicată în volumul omonim în 1926
Povestirea este specie a genului epic în proză de dimensiuni medii (Dumbrava minunată are
dimensiuni mai mari decât cele specific povestirii) care prezintă o acţiune verosimilă şi se
carcterizează prin implicarea afectivă a naratorului(subiectivă).
Caracterizarea perdsonajului principal
Caracterizarea persupune încadrarea personajului în opera şi într-o anumită tipologie.
- Identificarea trăsăturilor fizice (prosopografie)
Morale(ethopee)
- Menţionarea modalităţilor de caracterizare - directă narator
Alte personaje
autocaracterizare

indirectă prin onomastică

fapte
limbaj
vestimentaţie
relaţia cu alte personaje
!!! În caracterizare este necesar să avem citate.

Personajul principal al povestirii

Dumbrava minunată

Lizuca este personajul principal, o fetiţă de 6 ani, orfană de mama.

Trăsături fizice : sunt prezentate în mod direct de către narrator, remarcându.se un contrast între
structura de suprafaţă a portretului (aspectul băieţos şi neîngrijit al copilului) şi structura de
adâncime în care diminutivele şi eufemismele (un defect e reformulate astfel încât să nu
deranjeze) trădează compasiunea şi apropierea afectivă a naratorului faţă de personaj (“floarea
de lumină”- inteligenţa)
OXIMORON = floarea de lumină din ochii căprui ai fetei sugerează inteligenţa, determinarea
fetei
Trăsături morale reies indirect din faptele şi cuvintele personajului precum şi din relaţia sa cu
celelalte personaje:
- Este hotărâtă, cu o personalitate puternică – din relaţia cu alte personaje(relaţia cu
servitoarea, faţă de mama, fuga de acasă)
 - Curajoasă
- Inteligentă : reinterpretarea basmului pentru a găsi o soluţie practică(înlocuieşte
mălaiul/frimiturile de pâine cu cenuşa)
- Inocentă – crede în existent fantasticului în realitatea imediată )le vorbeşte
animalelor, plantelor, bătrâna întâlnită pe drum e sf. Miercuri, domniţa din vis
reprezintă imaginea mamei, iar cei doi bătrâni pe a bunicilor), incapacitatea de a
distinge dintre real şi fabulous
- Sesibilă, resimţind nevoia de afecţiune şi prezenţa unui matur protector (relaţia ei cu
Partocle, fuga la bunici)
Obs!!! Portretul Lizucăi e concentrate prin tehnica oglinzilor paralele, tehnica PERSPECTIVEI
(opoziţia între opiniile memei şi a srevitoarei – “gângania dracului”, “dihanie şi soi rău”, şi
iubirea bunicilor şi a lui Patrocle)
*Personajele pot fi rotunde (mai complexe) sau plate.
Lizuca e personaj rotund.
Modalităţi de caracterizare :
Oglinzilor paralele mama, servitoarea
Bunicii , Patrocle
Tehnici Anticipaţia (PROLEPSĂ, FLASHFORWARDS) – tehnica trimiterii înainte
Evocarea (ANALEPSĂ; FLASHBACK) – o reamintire
Inserţia sau povestirea în ramă, povestirea în povestire
- Personaj ce nu este privit unitary
- Personaj rotund, complex, prezentat din unghiuri diferite
- Apropierea naratorului faţă de personajul principal : plină de compasiune şi
afecţiune, eventualele comportamente negative nefiind sancţionate. Acestea fiind fie
specific vârstei, fie sunt justificate ca gesture de revolt faţă de un mediu familial
agresiv

ROMANUL

Def: din curs

Evidenţierea speciei: din curs
Modalităţi de accesibilizare a speciei:
- Studiu fragmentar
- Adaptarea după....
- Rezumatul...
- Folosirea mijloacelor audio-viodeo moderne (ecranizări, cărţi audio)
- Dramatizarea = rescrierea/adaptarea unui text epic pentru a fi jucat
 ROMANUL DE TIP FANTASY

1. Conformarea la canon (elemente specifice basmului) :

- Dimensiuni ample
- Acţiune pluriperiodică
- Număr mare de personaje
- Existenţa mai multor ălanuri narative delimitate fie temporal, fie spaţial, fie în lumi
diferite (lume reală / lume imaginară / lume onirică), fie în realitatea interioară /
exterioară a personajului
2. Abateri de la trăsăturile speciei :
- Contaminarea cu specia basmului : prezenţa fantasticului, tema, ideea, polarizarea
personajelor(bune, rele), existenţa personajelor adjuvante
- În afara temei specifice basmului romanele de tip fantasy propun şi alte teme
precum prietenia, şcoala, familia
- Romanul de tip fantasy preia în mod frecvent elemente ale mitologiei, ale istoriei,
ale geografiei, ale folclorului unui popor.

POVESTIREA

Delimitări conceptuale :
a) În sens larg , extraliterar, povestirea este „acţiunea de a povesti şi rezultatul ei”.
b) În sens restrâns, estetic, povestirea constituie o specie a genului epic în proză de
dimensiuni relativ reduse şi care se caracterizează prin acţiune verosimilă şi implicarea
afectivă a naratorului(narator subiectiv)
Trăsături :
1. Acţiune verosimilă
- Indiferent de tema aleasă (natura, copilăria, şcoala, familia, prietenii, istoria)
acţiunea prezintă întâmplări posibile cărora, în cazul povestirilor pentru copii, li se
imprimă în moid frecvent şi o dimensiune etică, moralizatoare
- Pentru a rămâne credibilă şi implicit atractivă pentru cei mici toposul povestirii şi
personajele acesteia evoluează o dată cu dinamica societăţii
- Povestiri : I.Creangă – 5 pâini, I.L.Caragiale – Cănuţă, om sucit; E. Gârleanu –
Amintiri; M. Sadoveanu – Fefeleaga; M.Sântimbreanu – Recreaţia Mare;
V.Voiculescu – Lostrița, Pescarul Amin
2. Acțiune subiectivizată . Putem considera ca fiind subiectivă prin:
- Narațiune la pers.I (homodiegetică) în care naratorul este fie partcicipant direct, fie
martor la acțiune
- Narațiune la persoana a III a (heterodiegetică) dar în care există mărci ale
afectivității sugerând implicarea naratorului, atitudinea sa fță de cele relatate
 - Mărci ale afectivității : eufemismul, diminutivarea, interjecții afective, exclamații și
interogații retorice, lirismul dat de pasajele descriptive
3. Caracterul monoepisodic Dumbrava minunată reprezintă o excepție de la această ultimă
caracteristică

Dumbrava minunată
Semnificația titlului

Obs!!! Un titlu, fie acesta al unui text literar sau nonliterar, îndeplinește un dublu rol:
rezumativ și anticipativ.
În analiza unui titlu trebuie avute în vedere :
- Particularitățile semantice
- Particularitățile morfologice
- (uneori) particlaritățile fonetice (vezi Rochița rândunicii)
- Particularitățile stilistice
Din punct de vedere semantic substantivul ”dumbrava” sugerează atât tipologia infantilă a
protagonistei cât și vârsta prematură la care murise mama acesteia, în timp ce adjectivul
”minunată” exprimă, pede o parte frumusețea locurilor moldave, iar pe dea altă aprte anticipează
apariția personajelor fantastice din visul Lizucăi.
Din punct de vedere morfologic, forma articulată hotărât a substantivului sugerează un icitatea
acestui loc pe care lizuca și bunicii săi îl asociază mamei.
Din punct de vedere stilistic epitetul minunată trimite la incapacitatea infantilă de a distinge
între real și fabulos, Lizuca fiind convinsă de faptul că pădurea este populată de ființe fantstice.
Trăsăturile povestirii:
- Specie a genului epic (rezumatul) care prin dimensiuni și tehnica inserției încalcă
trăsăturile speciei
- Narațiune subiectivizată (diminutive, eufemisme și prezența anumeroase pasaje
descriptive)
- Narațiune monoepisodică