Apartenenţa lucrării la genul epic - plan

Genul epic reuneşte totalitatea operelor literare, în proză sau în versuri,

care se bazează pe naraţiune ca modalitate principală de expunere, autorul
exprimându-şi indirect ideile şi sentimentele prin intermediul naratorului şi
personajelor care sunt implicate într-o acţiune, plasată în timp şi în spaţiu.
Opera literară “…….”, de ……, (“din care face parte textul fragmentar
supus atenţiei”-dacă e cazul), aparţine genului epic, deoarece prezintă
caracteristicile definitorii ale genului.
Un prim argument care susţine apartenenţa textului la genul epic este
prezenţa naratorului, ca principală instanţă narativă. Naratorul este:
- obiectiv, omniscient, omniprezent, detaşat, atitudinea acestuia faţă de
firul narativ şi acţiune fiind marcată prin folosirea formelor verbale şi a
pronumelor la persoana a III-a (exemple).
sau
- subiectiv, implicat, relatarea făcându-se la persoana I, din perspectiva
unuia dintre personaje, atitudinea acestuia faţă de firul narativ şi acţiune fiind
marcată prin folosirea formelor verbale şi a pronumelor la persoana I
(exemple).
În al doilea rând, se remarcă existenţa firului narativ, prin intermediul
căruia ne este prezentată acţiunea. Aceasta este structurată pe momente
(momentele subiectului), care se succed într-o ordine logică şi cronologică.
Astfel, în expoziţiune, se precizează cadrul desfăşurării întâmplării,
indicii spaţio-temporali fiind marcaţi de termeni precum..….(exemple din
text), cu scopul de a conferi verosimilitate textului. Intriga este reprezentată de
momentul în care……
În desfăşurarea acţiunii….(se face rezumat). Cel mai tensionat moment
(punctul culminant) este cel în care….Deznodământul este
previzibil/surprinzător şi tragic/fericit (eventual se prezintă ce se întâmplă cu
personajul principal/personajele). [În cazul în care se prezintă în fragment un
conflict, de folosit formula: acţiunea este pusă în mişcare de un conflict care
reprezintă o ciocnire de interese/valori/atitudini între personaje-conflict
exterior sau frământările sufleteşti, neliniştile, temerile unui personaj-conflict
interior].
Pe de altă parte, modul principal de expunere este naraţiunea, cu inserţii
de:
- descriere (creează atmosfera, particularizează cadrul în care au loc
întâmplările, încetineşte ritmul naraţiunii, poate ajuta la conturarea
portretului unui personaj)
 - dialog (dinamizează acţiunea, formă mascată de relatare a unei
întâmplări, asigură comunicarea dintre personaje, contribuie la
caracterizarea personajelor)
- monolog (exprimă gânduri, reflecţii/meditaţii ale unui
personaj/naratorului)
(!!!  pt. oricare din cele de mai sus - exemple !!!)
În al doilea rând, sunt prezente personajele, existenţe fictive, plăsmuite
de fantezia autorului/create după un model real, care sunt implicate într-o
acţiune concentrată, liniară. Ele pot întruchipa/simboliza anumite valori,
repere morale (patriotism, spirit de sacrificiu, curaj, onestitate etc.) sau defecte
umane (aroganţă, superficialitate, laşitate, ignoranţă, demagogie etc.). +
(precizare+clasificare+prezentare pe scurt).
În concluzie, opera literară “…….”, de ……, din care face parte textul
fragmentar supus atenţiei, însumează atât la nivel formal şi de conţinut, cât şi
din punct de vedere al mesajului transmis, toate trăsăturile genului epic.
 Apartenenta la genul epic
Definitie
Genul epic reprezinta totalitalea operelor scrise in proza sau in versuri, care au in
comun mai multe trasaturi cum ar fi prezenta naratorului, relatarea unui sir de intamplari,
puse pe seama unor personaje; textele epice au ca moduri de expunere naratiunea si
dialogul.
Specii epice
Speciile epice sunt: schita, basmul, nuvela, balada, fabula si romanul. (nu e
obligatoriu sa scrieti asta)
Ipoteza
Textul “..” de .. apartine genului literar gen epic, avand toate trasaturile acestuia.
Argumente
In primul rand, opera are un narator care este marcat prin verbe si pronume la
persoana a III-a (de dat exemple DIN TEXT!) acesta trasat
In al doilea rand, textul are actiune liniara, gradata in ordinea celor cinci etape
narative. (de scris etapele actiunii : SITUATIA INITIALA, CAUZA ACTIUNII,
DESFASURAREA ACTIUNII, DEPASIREA MOMENTULUI DIFICIL SI SITUATIA
FINALA)
De asemenea, textul are personaje cu rol diferit in actiune. (de caracterizat
personajul PRINCIPAL!)
Concluzie
In concluzie, textul este o opera epica in proza/versuri.
 Genul epic cuprinde operele literare în care ideile, gândurile,
semntimentele şi opiniile autorului sunt transmise în mod INDIRECT, prin
intermediul naratorului, acţiunii şi al personajelor. Consider că opera /
fragmentul citat din opera „..........” (titlul) scrisă de .......... (autorul) aparţine
genului epic, deoarece prezintă toate particularităţile acestuia.
În primul rând, se remarcă existenţa unui fir narativ: .......... (se rezumă
textul). În plus, acţiunea se desfaşoară într-o ordine logică şi cronologică,
urmând momentele subiectului. O altă trăsărură care încadrează opera /
fragmentul în genul epic este prezenţa unui narator .......... (obiectiv,
omniscient, omniprezent, detaşat, care relatează la persoana a III-a / subiectiv,
care este şi personaj, relatarea făcându-se la persoana I. În textul dat, la
derularea întâmplărilor paricipă personaje, precum: .......... (exemplificări din
text).
În al doilea rând, modul de expunere predominant este naraţiunea, cu rol
în înlănţuirea faptelor: .......... (citat un scurt fragment de naraţiune).
Naraţiunea se îmbină cu descrierea, care contribuie la portretizarea
personajului principal / la înfăţişarea locului: „..........” (se extrag din text citate
semnificative pentru portretizarea personajului sau pentru înfăţişarea locului)
sau/şi cu dialogul care redă vorbirea personajelor, reprezentând, astfel, un
mijloc de caracterizare indirectă. Mai mult decât atât, coordonatele temporale
sau/şi cele spaţiale sunt prezente în text, ele oferind verosimilitate*: ..........
(exemple, între ghilimele, de indici de timp şi exemple, între ghilimele, de
indici de spaţiu).

În concluzie, argumentele prezentate mai sus justifică încadrarea acestui

text în genul epic.
Argumentarea apartenenţei unui text la genul epic - compunere
PLANUL COMPUNEREA
COMPUNERII

I. INTRODUCERE Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi

Definiţia operei epice exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin
intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.

II. CUPRINS “Vizită” , de I.L. Caragiale, este un text epic, deoarece

Argumentarea faptului are trăsăturile acestui tip de text.
că"Vizită", de I.L. Caragiale În primul rând, are acţiune. De Sf. Ion, un musafir
este o operă epică: soseşte în vizită la dna Maria Popescu, cu ocazia onomasticii
fiului acesteia. Pe parcursul vizitei, micuţul sărbătorit se
a) are acţiune – dovedeşte neastâmpărat şi lipsit de educaţie, făcând numai
rezumat, eventual momentele pozne. Este gata să răstoarne maşina de făcut cafea, face tărăboi
subiectului; cu trâmbiţa şi toba, o loveşte pe mama sa cu sabia în apropierea
ochiului, toarnă pe ascuns dulceaţă în şoşonii musafirului,
fumează o ţigaretă întreagă, varsă cu mingea cafeaua pa
pantalonii musafirului, în sfârşit, leşină, din cauza tutunului.
În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje:
b) are personaje – musafirul, dna Popescu, Ionel, jupâneasa. Personajul principal
prezentare scurtă; este Ionel, un copilaş rău crescut, căruia mama îi tolerează
orice.
c) are narator – În al treilea rând, caracterul epic al textului este dovedit
felul naratorului, la ce de prezenţa naratorului, care povesteşte la persoana I, adoptând
persoană povesteşte; perspectiva unuia dintre personaje.
d) se foloseşte În sfârşit, ca în orice text epic, sunt folosite toate
naraţiunea, ca mod de modurile de expunere. Naraţiunea este folosită pentru a
expunere principal, dar, în prezenta acţiunea. Dialogul dă viaţă personajelor. Descrierea
funcţie de text, ea se apare foarte puţin, din loc în loc, pentru a crea cadrul acţiunii şi
împleteşte cu dialogul şi a prezenta sumar personajele.
descrierea.

III. ÎNCHEIERE În concluzie, textul “Vizită...” este un text epic, în care

Concluzii autorul comunică indirect, prin intermediul unei poveşti, un
- scurt rezumat al mesaj ironic-dezaprobator la adresa educaţiei făcute copiilor în
cuprinsului; anumite familii.
- mesajul artistic (ce vrea să
transmită indirect autorul);
 CE-SI FACE OMUL CU MANA LUI
Naron, din străvechea stirpe a Rigelienilor, era al patrulea din ginta sa
care ţinea cadastrul galactic; avea un registru mare, în care erau scrise
nenumăratele specii ajunse la inteligenţă, din toate galaxiile. Mai avea unul,
mic şi subţire, în care trecea cu deosebită satisfacţie numai acele neamuri care,
pe deplin maturizate, erau demne de a intra în Federaţia Galactică.
Din registrul mare fuseseră şterse de-a lungul vremurilor, multe nume
ale dispăruţilor, defecţiuni biochimice, dezechilibrări ecologice sau sociale, ori
pur şi simplu ghinionul, îşi luaseră tristul obol. Din registrul mic, în schimb,
nu fusese anulată nicio intrare.
Naron, uriaş şi incredibil de bătrân, privi pe sub sprâncenele-i stufoase
curierul care tocmai se apropia cu plecăciuni adânci.
– Naron, Unic şi Imens…
– Lasă, lasă salamalecurile şi spune-mi ce e nou.
– Ah, Slăvitule, o altă aglomerare de făpturi a ajuns la maturitate.
– Ia te uită! Aproape în fiecare ciclu primim câte un nou mebru. Ne
înmulţim, tinere, ne înmulţim! şi… cine sunt cei noi?
Mesagerul îi comunică numărul de cod al galaxiei şi coordonatele
planetei, iar Naron, cu frumoasa lui caligrafie, făcu trimiterea de cuviinţă în
registrul mare şi trecu în registrul mic, după tipic, denumirea planetei, aşa cum
apărea ea în limbajul băştinaşilor.
– T E R R A, silabisi el, ridicând a mirare privirea către curierul care
aştepta curios sfârşitul ritualului. Creaturile acestea deţin un adevărat record.
Nu ştiu alţii care să fi trecut atât de repede de la simpla inteligenţă la deplina
maturitate. Hm, hm, sper să nu fie vreo eroare, ai?
– Se poate, luminate?! protestă mesagerul.
– Au descoperit energia termonucleară?
– Desigur, Preamărite.
– Ei bine, atunci e în regulă; doar acesta este principalul criteriu de
selecţie. Am să-i contactez chiar eu pe vreuna dintre staţiunile lor
extraplanetare.
– Aaaa, să vezi, Preaînălţate, se grăbi să precizeze tânărul, până acum nu
au nicio staţiune extraplanetară. Observatorii menţionează însă că terranii au
trimis staţii automate spre alte plantete şi că au o sumedenie de sateliţi
artificiali, minusculi, ce-i drept, în jurul planetei lor.
Naron se încruntă, perplex.
– Doar atâta? Bine, dar experimentele, exploziile nucleare, care le-au
permis studierea frânării şi controlorii reacţiilor de fisiune, toate astea unde le-
au făcut?
 – Păi… chiar pe Terra, Luminate!
– PE PROPRIA LOR PLANETĂ? tună Naron, ridicându-se în
deplinătatea celor peste şapte metri ai săi.
– Chiar aşa, confirmă mesagerul, pierit.
Lăsându-se înapoi, în jilţ, încet, cu o tristeţe care parcă îi frigea umerii
sub covârşitoarea ei povară, Naron taie cu o linie groasă numele proaspăt
trecut în registrul cel subţire. Era, desigur, un act fără precedent, dar Naron era
tare, tare bătrân şi foarte, foarte înţelept, astfel că era în măsură să prevadă
inevitabilul, chiar mai bine decât oricine altcineva în univers.
Inconştienţi, sărmanii… şi când te gândeşti ce frumos începuseră…

Argumentare
Textul ‘Ce-si face omul cu mana lui’ de Isaac Asimov apartine genului
epic. Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare in care autorul îşi
transmite in mod indirect gandurile, sentimentele, ideile, atitutdinile prin
intermediul naratorului, al personajelor şi al actiunii. Modul de expunere
predominant este naratiunea, care se îmbină cu dialogul şi, pe alocuri, cu
descrierea .
Un prim argument care demonstreaza apartenenta acestui text la genul
epic este prezenta naratorului care povesteste întâmplările dintr-o perspectiva
obiectiva. Acesta se remarca prin folosirea verbelor si pronumelor de persoana
a III-a, precum ‘au descoperit’, ‘ridicandu-se’, ‘sai’. În alternanta cu verbe
la timpuri trecute, prezentul produce ‘ierarhia planurilor de adâncime, prin
tehnica basoreliefului’, aducând acţiunea ‘în clara lumină a prezentului…”( T.
Vianu). Înlănțuirea cronologică a evenimentelor dă contur şi veridicitate
textului .
In al doilea rand, personajele si actiunea afirma apartenenta textului
suport la genul epic. Personajul principal al acestei opera este batranul Naron,
un om intelept care putea sa prevada inevitabilul mai bine decat oricine in
univers. In text isi face simtita prezenta si un personaj secundar, curierul, care
ii aduce batranului un mesaj important. Actiunea in text este structurata pe
momentele subiectului. Naron primeste un mesaj despre Terra, urmatorii
oameni care ar fi trebuit sa fie adaugati in registrul mic, al civilizaţiilor
superioare, insa cand Naron afla ca ei fac experimentele pe propria lor planeta,
ii sterge din regitru. Concluzia textului este aceea că pamantenii se
autodistrug.
Astfel, textul ‘Ce-si face omul cu mana lui’ de Isaac Asimov apartine
genului epic, folosind pretextul desfăşurării narative pentru comunicarea unui
mesaj cu implicaţii profunde referitoare la soarta omenirii.