Model de argumentare

- genul epic-

În opinia mea, opera ................... (titlul), de .............................

(numele autorului), aparţine genului epic, deoarece prezintă toate
caracteristicile / particularitățile acestuia: autorul se exprimă în
mod indirect, prin intermediul personajelor, care sunt antrenate în
derularea unor evenimente, într-un anumit timp şi spaţiu, precum si
prezenta modurilor de expunere.
În primul rând, se remarcă prezenţa naraţiunii, ca mod de
expunere specific. Aceasta se face la persoana .................... (la ce
persoană se face naraţiunea), implicând prezenţa unui narator
..................... (obiectiv/ subiectiv-personaj/ subiectiv-martor, în
funcţie de persoana la care se face naraţiunea).
În al doilea rând, apar personaje .................. (ce personaje apar
în textul suport), care sunt implicate în derularea unor evenimente
................ (se vor prezenta pe scurt evenimentele). Aceste acţiuni
sunt plasate într-un anumit timp ................. (exemple de indici de
timp din text) şi spaţiu .................... (exemple de indici de spaţiu).
În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea
textului suport în genul epic.
Argumentare Povestirea in povestire
apartine genului epic

Genul epic cuprinde prin excelenṭă totalitatea operelor literare scrise în

proză sau în versuri în care mesajul scrierii e transmis cititorului în mod
indirect, prin intermediul naratorului sau al personajelor ṣi al evenimentelor
la care acestea participă.

Modul de expunere predominant este naraṭiunea, însă regăsim în textul

epic, deopotrivă, ṣi alte tehnici literare: descrierea ṣi dialogul. Fiecare mod de
expunere are un rol bine-determinat. Naraṭiunea prezintă întamplările ce se
dezvoltă gradual, urmărind cele cinci momente ale subiectului (expoziṭiunea,
intriga, desf. acṭiunii, punctul culminant ṣi deznodământul). Prin descriere sunt
fixate reperele spaṭio-temporale, precum ṣi însuṣirile personajelor (vezi
caracterizare directă). Dialogul dinamizează acṭiunea prin fiecare replică rostită,
fiind în egală măsură ṣi un mijloc de caracterizare al personajelor ( caracterizare
indirectă).

Întamplările textului narativ pot fi relatate la persoana I sau la

persoana a III-a. Prin folosirea verbelor la pers I, sg sau pl, discursul epic
dobândeṣte o notă subiectivă, autorul putând să devină personaj al întâmplării.
Cand relatarea se face la persoana a III-a, naraṭiunea devine obiectivă, iar
naratorul este cel care istoriseṣte detaṣat, neimplicat emoṭional, o întâmplare.

Titlul operei epice este un element de compoziṭie literară sugestiv,

rezumativ ṣi esenṭial, deschizând orizontul de aṣteptare al lectorului, el devine
o cheie întru descifrarea mesajului artistic.
Caracterizarea Comisul Ioniṭă (Hanu Ancuṭei)

Comisul Ioniṭă este personajul principal al povestirii în ramă „Iapa lui Vodă”
din „Hanu Ancuṭei” de Mihail Sadoveanu. Încă de la început, ne atrage atenṭia
figura acestuia, care se încadrează perfect în atmosfera de basm, de veselie a
hanului: „Era un om nalt, cărunt, cu faṭa uscată ṣi adânc brăzdată”, „cu mustaṭa
tuṣinată” ṣi „cu creṭuri mărunte ṣi nenumărate la coada ochilor”. Trăsăturile fizice
ale personajului sunt semn al unei experienṭe vaste de viaṭă. Ochii aprigi ṣi mustaṭa
care „părea ca râde cu tristeṭe” ne arată că viaṭa nu a fost întotdeauna uṣoară pentru
comisar, iar experienṭele prin care a trecut l-au făcut să devină omul simplu, dar
înṭelept, care se remarcă acum în planul prezent al naraṭiunii.

Povestirea în ramă prilejuieṣte întoarcerea în timp, pe vremea când comisul

era tânăr ṣi poposise la hanul „celeilalte Ancuṭe” , mama Ancuṭei de acum.
Povestea pe care o spune subliniază sensibilitatea ṣi ataṣamentul comisului faṭă de
calul sau pe care îl consideră cel mai credincios camarad . Răutăṭile rostite de
bătrânul Leonte sunt contracarate cu argumente de catre erou, când este ironizat cu
privire la calul său „pintenog de trei picioare”.

O trăsătură dominantă a comisului Ioniṭă este dorinṭa de dreptate ṣi adevăr.

Hotărat, răzeṣul nu se dă în lături să lupte chiar cu un „corb mare boieresc”.
Inteligent ṣi curajos, dupa ce a fost la multe divanuri de judecată, apelează, ca
ultimă soluṭie, la judecata lui Vodă. Cinstit ṣi corect, debordând de energie,
comisul adună ṣi aduce cu el toate documentele doveditoare asupra pământului
moṣtenit de la părintele său, care îl ajută să-ṣi redobândească liniṣtea prin aflarea
dreptăṭii.

Încrezător în puterea dreptăṭii, răzeṣul se emoṭionează când află că boierul cu

care a vorbit la han este însuṣi Vodă. Simṭul umorului ṣi firea lui deschisă îl fac să
înfrunte situaṭia cu capul sus, răspunzându-i domnitorului cu curaj, când acesta îi
aminteṣte de promisiunea referitoare la cal: „ Eu vorba nu mi-o iau inapoi. Iapa-i
peste drum.”

Comisul Ioniṭă întruchipează tipul ṭăranului cu cele mai alese însuṣiri

morale: dorinṭa de dreptate ṣi adevăr, demnitatea, curajul, cinstea, buna dispoziṭie,
simṭul umorului, ospitalitatea, însuṣiri care îl plasează într-o lume legendară.
Trăsăturile enumerate mai sus se desprind atât din caracterizarea directă, realizată
prin descriere de către autor, cât ṣi din caracterizarea indirectă, după cum reiese din
faptele, vorbele, gesturile , atitudinile ṣi relaṭia comisului cu celelalte personaje.