Semnificația mesajului unui text liric

Mesajul unei poezii reiese din ideile poetice transmise în mod direct de eul liric. În
funcție de tema și motivele discursului, precum și de postura eului poetic, putem descifra
semnificațiile/simbolismul mesajului.

În primul rând, tema poeziei “Faptura Mamei” de Grigore Vieru este despre mama așa
cum ilustrează termenii ce aparțin câmpului semantic al acesteia: “Maica,fericita” și cum
anticipează titlul ce deschide orizonturi de așteptare cititorului.

Mesajul textului transmite în mod direct sentimente de nostalgie,tristate,melancolie

provocate de trecerea timpului printr-un discurs artistic de mare expresivitate. Majoritatea
cuvintelor își pierd sensul propriu, constituind un adevărat spectacol al figurilor de stil. Astfel,
reprezentative pentru temă și se comentează. Pe lângă acestea se remarcă și imagini artistice
ce descriu în linii grațioase mama.

În al doilea rând, prezența eului liric în text este concretizată prin diverse mărci lexico-
gramaticale verbe si pronume de persoana intiia si a doua,adjective pronominale posesive si
alte. În text predomină grupurile nominale substantiv-adjectiv, specifice descrierii artistice.
Substantivele fac parte din câmpul semantic al poeziei și sunt însoțite de adjective ce
evidențiază elemente de detaliu precum forma, starea, culoarea etc. Acestea au rolul de a
particulariza aspectul descris. Modurile de expunere utilizate în text sunt monologul liric.

Nu în ultimul rând, la nivel prozodic se evidențiază o structură clasică, textul fiind

alcătuit din catrene cu rima incrucisata și măsura constantă de 8 silabe. Toate aceste aspecte
de versificație conferă poeziei o sonoritate armonioasă.

În concluzie, semnificațiile textului se leagă de sentimentele de sentimental de iubire

și de trăirile eului liric. Se conturează astfel un mesaj poetic sensibil care impresionează
cititorul.
Elemente de versificație:
Versul= un rând dintr-o poezie;
alb ( fără rimă );
liber ( fără rimă, ritm , cu metri diferiţi ), dar cu ritm interior.
Strofa= subdiviziunea unei poezii. In funcţie de numărul de versuri, strofa se numeşte:
monovers (1v), distih ( 2v ), terţet ( 3 v ), catren ( 4v ), cvinarie ( 5v), sextină , polimorfă (7-
12v);
Orice vers are rimă, ritm,măsură:
RIMA= potrivirea sunetelor la final de vers → MUZICALITATEA;
aabb = împerecheată; abab = încrucişată ; abba = îmbrăţişată; aba = înlănţuită ;
aaaa= monorima.
Feminină= accent pe penultima silabă ( luminozitate, deschidere):
“Peste vârf de rămurele / Trec în stoluri rândunele”.
Masculină= accent pe ultima silabă ( închidere, întuneric ): “La paşa vine un arab/ Cu ochii
stinşi, cu glasul slab”.