Interpretarea unui text literar se face dintr-o perspectivă personală,
ținând cont de reperele impuse de cerință. Pentru realizarea acestui tip de compunere, poți consulta: lucrări de critică și teorie literară; dicționare de termeni literari; enciclopedii; dicționare lingvistice: DEX, DOOM2, dicționare de neologisme, dicționare de sinonime etc.
Pentru comentarea unei secvențe trebuie:
să ai o înlănțuire logică a ideilor;
să extragi exemple reprezentative din textul propus; să folosești termeni de specialitate (termeni de teorie literară). Comentarea unei secvențe lirice poate include referiri la: A. trăsăturile specifice genului liric: transmiterea directă a unor stări, sentimente; prezența eului poetic (mărci lexico-gramaticale ale eului poetic); mesajul pe care vrea să-l transmită autorul
B. trăsăturile specifice textului literar:
teme și motive literare; îmbinarea modurilor de expunere: monologul descriptiv, confesiunea lirică, monologul liric adresat; procedee de expresivitate artistică (figuri de stil și imagini artistice); elemente de prozodie.
Ce trebuie să știu despre semnificația titlului?
1. Titlul este un element paratextual (care însoțește textul), format dintr-un
cuvânt, o expresie sau un enunț și sintetizează sugestiv (spune pe scurt) conținutul textului. 2. Ce poate sugera/ arăta titlul unui text? Un sentiment dominant, Un anotimp descris, Locul, Timpul, Cadrul natural, Un colț din natură, Starea poetică, Atmosfera, Tema, Motivul literar, Personajul, O trăsătură a personajului, Un obiect simbolic, Intenția autorului, O negație, O exclamație, O interjecție, Un eveniment istoric, Specia literară etc. Exemplificați! 3. Felurile titlului: Sintetic – format dintr-un singur cuvânt (Lacul de Mihai Eminescu) Analitic – format din mai multe cuvinte (Emoție de toamnă de Nichita Stănescu) OBS.! Titlul poate avea valoare denotativă (sens propriu, obișnuit, ușor de găsit în text) - poate arăta anotimpul, momentul zilei, personajul, locul sau timpul etc. valoare conotativă (sens figurat, neobișnuit, metaforic, mai greu de explicat) – poate fi o metaforă, un epitet neobișnuit, o expresie (Izvorul nopții de Lucian Blaga- titlul reprezentând metafora ochiilor iubitei) Titlul are și o valoare morfologică (adică ce este ca parte de vorbire)