Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Sinonimele/Antonimele
Se respectă forma paradigmatică a cuvântului propus(gen, număr, persoană,timp, mod)
Plasează imaginar cuvântul în context, pentru a te asigura că integritatea stilistică/
semantică a textului se păstrează.
2.Argumentarea formulei de titlu
Titlul, de regulă, este cheia care ne ajută să deschidem exerciţiul de interpretare a textului.
La analiza acestuia în funcţie de ofertă, te vei referi la:
tipul formulei de titlu (este un titlu-temă, un titlu sugestiv sau un titlu generic; este
explicit (anunţă tema)/incifrat(titlul simbolic, metaforic);
structura titlului (este un cuvânt, o sintagmă, un enunţ) şi statutul morfologic al
acestuia (cu specificarea clară a relaţiei dintre persoana/timpul/modul verbului sau
genul/numărul/ cazul substantivului etc., în raport cu ideea poetică; articolul hotărât-
unicizează şi individualizează, iar articolul nehotărât- generalizează);
valoarea stilstică a imaginilor poetice (identifică figura de stil prezentă în formula de
titlu; dacă titlul este reluat, specifică rolul reiterării(repetării) acestuia în text;
sugestia/referentul anticipat (ce indică: o stare a eului liric, un motiv, elemente de
cronotop etc.);
efectul stilistic al semnelor de punctuaţie; de regulă, marchează o pauza afectivă ce
accentueaza sentimentele exprimate în text:
b)Formule de utilizat:
Titlul ... este o metaforă revelatorie pentru...
Titlul ... reprezintă o revelare a motivului ...
Titlul ... preia incipitul poeziei şi este alcătuit din...
Titlul ... este în relaţie directă cu textul poeziei, ilustrând...
c)Model: Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa
provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul“iubito” constituie tânjirea
disperată a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit,
sentimentul de melancolie. Structura “de câte ori” exprimă frecvenţa amintirii, neputinţa eului
liric de a uita fericirea trecută şi devenită acum “ocean de gheaţă”. Fără iubită, eul liric se simte
“din ce în ce mai singur”. Iubirea lor este neîmplinită şi se eternizează prin starea de dorinţă
Metafora:
– selectarea corectă;
cum s-a constituit/ce semnificaţie are: este vizat termenul cu sens propriu şi cel
cu sens figurat, explicându-se transferul de sens/specificul de comparaţie
ascunsă;
se va face referinţă la valorea expresivă a adjectivului.
comentarea sugestiei contextuale(raportarea la alte vocabule, metafore,
simboluri, imagini artistice ale textului);
Comparaţia:
Repetiţia:
–explicarea valorii stilistice a fiecărui cuvânt în contextul în care apare(referire la cuvântul care
determină lexemul ce se repetă);
– semnificaţia repetării.
Adresarea retorică:
– cum s-a constituit adresarea retorică, pe cine vizează, ce rol are adjectivul care o însoţeşte;
N.B.Se va acorda doar 1 punct pentru enunţurile în care se enumeră anumite semnificaţii, dar nu se
interpretează adecvat cu referire la text.
b)Formule de utilizat :
c)Model
Prin (cu ajutorul, prin intermediul etc.) epitetul (comparaţia, personificarea, hiperbola, repetiţia,
enumeraţia etc.) „Z”(se citează secvenţa de text care conţine figura de stil identificată/selectată
pentru interpretare) , poetul (scriitorul, autorul acestei opere, creatorul, artistul etc.) exprimă
(sugerează, potenţează, subliniază, creează impresia, accentuează, amplifică, creează o imagine,
comunică, transmite, scoate în relief, aduce în prim-plan, pune în lumină, etc.) ... urmează ideea,
sentimentul, starea sufletească, imaginea, senzaţia, aspectul etc.
b)Formule de utilizat:
Motivul.......este relevat prin(verbe, substantive)..........ce exprimă(sentimente, stări)..............
Un rol aparte, o semnificaţie deosebită are în structura poeziei prezenţa unor motive literare cum
ar fi motivul..........
În versurile date atestăm motivul...................explorat de autor pentru...................
c)Model:
Motivul toamna evidenţiat în titlu şi în incipitul discursului liric, fiind un semn al
cronotopului, invocând curgerea timpului şi intrarea eului liric într-un anotimp semnificativ
pentru el, anotimp al trecerii spre ultima dimensiune a vieţii. Eul liric îşi cere inima(metaforă-
semn al vieţii)protejată de umbra iubitei, pentru a-şi eterniza viaţa prin sentimentul iubirii faţă de
fiinţa de care n-ar vrea să se despartă niciodată: „şuier luna, o răsar şi o prefac într-o dragoste
mare”.
b)Formule de utilizat :
c)Model:
În cadrul primei strofe euil liric trăieşte o puternică stare de afecţiune filială(puternice emoţii
de dragoste faţă de mamă) sugerată de interjecţia afectivă („o”), de interogaţia retorică(„mamă”) şi de
reactualizarea metonimică a mamei prin „ochii ei – oglinzi” atât ale sufletului ei deosebit, cât şi ale
chipului eului liric, care, reflectat de atâtea ori în forma unei interogaţii retorice ne comunică starea dură
de aşteptare atât a mamei cât şi a eului liric.
O premiză a înţelegerii mesajului ideatic este identificarea tipologiei eului liric, care va fi
dedusă în baza mărcilor lexical-gramaticale (persoana şi numărul pronumelui personal).
Ţinem să atragem atenţia asupra faptului că textul elaborat de elev trebuie să conţină nu mai puţin de
3 alineate, în funcţie de cerinţe.
c) Model
„Poezia Trecut-au anii reuneşte motivele fugit irreparabile tempus, soarta schimbătoare,
paradisul pierdut al copilăriei, spaima îmbătrânirii, a singurătăţii şi a morţii. În viziunea poetului,
viaţa este germenele morţii, vremea fabuloasă a copilăriei fiind pierdută dincolo de pragul
timpului mişcător («Pierdut e totu-n zarea tinereţii»). Timpul real nimiceşte, destramă. Emoţia
eului liric, provocată de sentimentul efemerităţii noastre, deci de condiţia tragică a omului, este
tristeţea apăsătoare, copleşitoare, cu efecte malefice, paralizante chiar şi asupra muzei, a
spiritului său lăuntric: «Cu mâna mea în van pe liră lunec».
Conform lui Jeremy Irons, timpul este implacabil, ireversibil. Amintirile sunt unica
mărturie a vieţii consumate deja, a curgerii ei spre veşnicul întuneric. Salvarea de sentimentul
timpului sunt visele. Ele îi insuflă omului puterea de a învinge sentimentul destrămării.
Poezia Trecut-au anii şi afirmaţia lui Jeremy Irons exprimă acelaşi mesaj. În opera
eminesciană, opoziţia dintre trecutul scăldat în lumină, sugerat de metafora «zarea tinereţii» şi
prezentul trist, sfâşietor («azi nu mă-ncântă») amplifică sentimentul perisabilităţii iminente a
omului. Tot ceea ce a oferit farmec vieţii de copil («poveşti şi doine, ghicitori, eresuri») a fost
înghiţit de timpul necruţător. Amintirile şi visele, despre care vorbeşte autorul afirmaţiei,
reprezintă cele două faţete ale timpului (trecut şi viitor) şi, implicit, destinul implacabil al
omului”.
SUBIECTUL AL II-lea
Realizarea eseului
-experienţa lectorală;
-experienţa de viaţă;
Conectorii logici
Respectând sarcinile propuse şi cele trei părţi mari ale textului (introducere, cuprins, încheiere),
vei folosi: