Meditația.

La steaua de Mihai
Eminescu.
Clasa a X-a, 2020
 Citește maximele și comentează, după
algoritm, sensul uneia:

Nu ochiul este cel care judecă, ci mintea. (Euripide)

Lucrurile mari trebuie judecate cu suflet mare.
(Seneca)
(Lucrați în caiet)
Subiectul lecției

Amintiți-vă ce știți despre meditație.

Lucrul cu manualul
Agenda cititorului pag. 233
Citiți și conspectați care este meditația, care e
istoricul ei.
Amintiți-vă ce știți despre meditație.
Lucrul cu manualul
Agenda cititorului pag. 233
.
Citiți și conspectați ce este meditația

Structura meditației
Începe cu un eveniment, fenomen, pretext.

Evocă gândurile, sentimentele eroului liric.

Uneori compară fenomenele naturii cu

aspecte poetice.

Presupune o puternică participare afectivă

 Studiul textului: ”La steaua” de
M. Eminescu
Poezie de maturitate, publicată la 1 decembrie 1886
în „Convorbiri literare", meditația cea mai cunoscută
din lirica eminesciană e un text de o simplitate a
discursului exemplară. Ea cunoaște nouă manuscrise și
alte cinci texte colaterale. Versiunea B a Luceafarului,
cu care se suprapune nu numai ca metrică, se afla in
acelasi caiet cu ultima versiune a acestei poezii.
Compunerea pare să dateze din 1882-l883.
 Studiul textului: ”La steaua” de M. Eminescu

Lexicul operei:
Semnificația pronumelor în strofe;
Semnificația și valoarea stilstică a verbelor;
 Pronumele din text: ” ne-ajungă ”, ”vederii noastre” , ” al nostru dor ”, „Ne
urmăreşte ” sugerează ipostaza de eu liric colectiv, cu identitatea de noi,
oamenii, Pronumele personal ”ne„ cu funcția de complement ddirect sugerează
raportul oamenii - cosmos, timp cosmic, astfel e pusă în antiteză existența
omului în raport cu universul. Pronumele posesiv exprimă coniția umană redusă
în cunoaștere ”vederii” și marcată de ”dor” (sentimentul cel mai complex în
alcătuirea lui pluridimensională: dorul. Iubire, nostalgie dureroasă,
dorință, tânjire, proiecție în amintire și vis, absentă, eternizare).
Vebele din text formează ddouă planuri poetice temporale:

Plan trecut Plan prezent

Fenomen cosmic: nașterea și a răsărit au trebuit, s-a stins, a E, să ajungă. se suie, nu e

moartea stelei murit. Era
Conceperea fenomenului de Luci nu s-a zări Pieri vedem Ne urmărește
oameni
 Studiul textului: ”La steaua” de M. Eminescu

Agenda cititorului, pag 232

Semnificația titlului
Titlul poeziei „La steaua” prezintă elementul
principal al textului. Steaua (simbol) reprezintă
punctul de reper al cosmosului, dar și al întregii
omeniri. Ea sprijinită de ”lumină”, ”rază”,
sugerează destinul soarta. Prepoziția ”La” are ca
sinonim ”către” ce sugerează ideea de închinare,
dedicaţie;
Studiul textului: ”La steaua” de M. Eminescu

Identificarea eului lirc, mărci stilistice

Discursul eului liric
Discursul eului liric colectiv, în ipostază de filosof, este meditav. El evocă
fenomenul nașteri și morții stelei pentru a-și expune concepția despre:
a)iubire, b)condiția omului de geniu, c) destinul omului.
În ultimul catren poetul compară iubirea, dorul care persistă, chiar
dupa ce sentimentul s-a consumat, cu calatoria luminii emanată de o stea.
Metafora „al nostru dor/ Pieri în noapte-adancă” sugereaza faptul ca iubirea
care se stinge, nu dispare ca senzație cu totul. Dragostea, la fel ca și
cosmosul, este eternă. Ultimele doua versuri ale strofei fac referire la faptul
că în urma unei iubiri vor ramâne amintiri veșnice. Poetul foloseste
metafora „Lumina stinsului amor” pentru a sublinia ideea că intotdeauna
omul care a fost înnobilat de acest sentiment își va aduce aminte de
frumusetea unei iubiri, care cândva i-a luminat sufletul.
 Studiul textului: ”La steaua” de M. Eminescu

Recunoașterea structurii meditației

Structura meditației La steaua

Începe cu un eveniment, fenomen, pretext. 1-3 strofă

Evocă gândurile, sentimentele eroului liric. ....când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,

Uneori compară fenomenele naturii cu aspecte poetice. Tot astfel

Presupune o puternică participare afectivă. Lumina stinsului amor

Ne urmăreşte încă
 Studiul textului: ”La steaua” de M. Eminescu

Recunoașterea structurii meditației

La steaua exploateaza evident o comparație: între un adevăr
științific cu reverberații visătoare, lumina călătorind prin univers,
și un adevăr existențial, acela al perpetuării faptului trăit cândva
pe calea oricând disponibilă a amintirii. Nu adevărul astronomic
dă emoția, cu toate că și el deșteaptă reveria asupra tainelor
infinității lumii, ci raportarea la conditia umană. Primele trei strofe
ale poeziei sunt simplă, deși admirabilă evocare. Ultima strofă o
ridica însă la demnitatea marelui lirism. Fără ea, La steaua ar fi,
mutalis mulandis. ceea ce e o anecdotă fără poantă, sau o fabulă
fără morală. Cu ea devine o finalitate, adică o strădanie
încoronată.
 Studiul textului: ”La steaua” de M. Eminescu

Imagini poetice
Figuri de stil
Motive literare
Secvența de text Figura de stil Sugestia Motiv literar

Construiți în caiete schema și selectați din text

Secvența de text Figura de stil Sugestia Motiv literar
Steaua Simbol Destin Steaua (lunina, raza,)
A răsărit Metaforă Nașterea Drumului
Cale/ drum Metaforă Timp, durată Viață-moarte
Luminii Simbol/metaforă Cunoaștere Condiția umană
S-ajungă Personificare Perceperea Persistării iubirii
S-astins Metaforă Moartea
Depărtări albastre Epitet cromatic Imensul cosmic
Raza Metonimie/simbol Perceperea
Icoana stelei Metaforă Urma exploziei
A murit Personificare A exploaat
Era – nu e Antiteă Cosmic-uman
Nu s-a zărit-vedem Antiteză Cosmic-uman
Al nostru dor Metonimie Sentim personalizat
Pieri Personificare Moartea sentim.
Noaptea adâncă Simbol Moartea
Lumina stinsului amor Metaforă Reminiscențele sentim.
Ne urmărește personificare Persistența
 Comentați, la alegere, o figură de stil din cele propuse:
metaforă, simbol, comparație, antiteză
Algoritm de comentare a figurilor de stil:

▪ identificarea și numirea figurii de stil;

▪ citarea cu secvență/-e de text;

▪ structura și exprimarea morfo-sintactică;

▪ efectul stilistic căpătat prin aceasta;

▪ sugestia figurii de stil, prin decodificarea imaginilor poetice.

Comentarea motivelor din text:
Algoritm de comentare a motivului literar:

∙ identificarea motivului (principal/ secundar, la suprafaţă/

în profunzime);

∙ ilustrarea cu secvenţa/ -ele de text; / axa lexicală;

semnificaţia motivului (prin: imaginile poetice;

decodificarea figurii/ -lor de stil; stările de spirit ale eului
liric; semnificaţia mitului);
 Comentarea stării de spirit a eului liric

Algoritm de comentare a stării/-lor de spirit a/ ale eului liric:

▪ mărci stilistice ale eului liric;

▪ ipostaza/-e ale eului liric;

▪ axa lexicală a emoţiilor şi sentimentelor trăite de eul liric în text;

▪ figurile de stil/ imaginile poetice/ motivele prin care sunt elucidate

sentimentele.
Comentarea apartenenței de gen și specie
literară
Formulați a câte 3 argumente
 Opinia criticului
La steaua este o meditație pe tema fortuna labilis, fiindcă steaua
este un simbol al destinului și, potrivit concepției poporului
român, destinul stelei este dependent de destinul omului. Acest
destin este dezbatut de Eminescu în Povestea magului
ratacitor în stele, iar de poetul popular in Miorita.
Caracterul filosofic al poeziei este reprezentat de legea sublimării sugerată în
versul: ”Icoana stelei ce-a murit" corelat cu: ”Tot astfel când al nostru dor / Pieri
in noapte-adancă", prin conceptele de fortuna labilis si panta rhei, prin legea
reacției (Azi o vedem si nu e"), prin legea armoniei si echilibrului (La steaua
care-a rasarit").

Poezia poate fi inteleasă în contextul temei iubirii, ca o idilă traită sub forma unei
amintiri și impletită cu o meditație.
3-2-1

Temă pentru acasă:

Comentează, în limita unei pagini, mesajul global
al textului raportat la afirmația lui Grigore Vieru:
Fericit cel care/ Şi-a alipit sufletul/ De steaua din
cer/ Ca de focul din vatră.