Rondelul

CLASA A x-a
COMENTEAZĂ AFIRMAŢIA
Tema:Rondelul. Rondelul rozelor ce
mor de Alexandru Macedonski
 Tabelul presupunerii
Comentarea titlului

Exprimarea titlului. Care de fapt e

Despre ce va semnificaţia
comunica opera cu titlului?
acest titlu?
 Semnificația titlului
Rondelul rozelor ce mor a fost creat în 1916 şi
ilustrează, mai mult decât alte poezii, două dintre
trăsăturile ce definesc simbolismul: muzicalitatea
versului şi corespondenţa.
Rozele sunt simbolul morţii, existând o corespondenţă
între trăsăturile trandafirului şi frumuseţea efemeră a
vieţii, idei care constituie tema poeziei programatice,
prin care eul liric îşi exprimă viziunea despre
efemeritatea vieţii şi iminenţa morţii.
HARTA CONCEPTUALĂ
 Atribuirea la specie

Rondelul rozelor ce mor respectă trăsăturile

specifice rondelului: din cele 13 versuri, primele două
se constituie în refren pentru strofa a doua, fiind
poziţionate în finalul acesteia, iar primul vers este şi
ultimul al poeziei. Rima este încrucişată, fiind numai
două rime („-or” şi „-ine”).
 Rondelul a fost „en vogue” în secolul al XV-lea în Franţa, prin
poeţii Villon, Clement Marot şi denumea - la origine - un cântec şi un dans,
iar la sfârşitul secolului al XIX-lea rondelul devine o poezie de virtuozitate
la parnasieni. Macedonski preia modelul rondelurilor de la poeţii francezi
Maurice Rollinat şi Theodor de Banville.

Rondelurile macedonskiene au fost scrise între anii 1916-1920 şi

aparţin creaţiei de maturitate a poetului, care le-a publicat în volumul
intitulat Poema rondelurilor abia în 1927. Volumul cuprinde cinci cicluri,
fiecare având titluri semnificative: Rondeluri pribege, Rondelurile celor
patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei şi Rondelurile de
porţelan.

Teoretician al simbolismului românesc, Alexandru Macedonski este

preocupat de muzicalitatea versurilor, de efectele sonore ale cuvintelor,
armonizând unitar temele majore ale liricii macedonskiene, între care tema
damnării, deziluziile, starea depresivă ori starea de extaz sunt
semnificative în lirica sa.
 Lectura operei și interpretarea operei
* Strofa I
Incipitul este reprezentat de refren, sintetizând ideea centrală a
poeziei: „E vremea rozelor ce mor, / Mor în grădini şi mor şi-n
mine”. Rozele simbolizează viaţa care se scurge spre un final
implacabil, ceea ce impresionează puternic simţirea poetică, fapt
susţinut prin repetiţia verbului definitoriu, pus la prezent, „mor”,
moartea neiertătoare nu ocoleşte nici florile ce simbolizează
sentimentele poetului.
Tristeţea nostalgică a eului liric se manifestă prin constatarea
amară că viaţa tumultoasă şi plină de trăiri interioare se stinge atât
de uşor: „Ş-au fost atât de viaţă pline, / Şi azi se sting aşa uşor”.
Corespondenţa,ca principală modalitate artistică a simbolismului,
este relevată aici prin simbolizarea vieţii de către roze, flori ale
căror trăsături se regăsesc transpuse în valorile existenţei:
frumuseţe, delicateţe, miros superb, emoţie estetică. Tocmai de
aceea viziunea lirică asupra morţii este tragică, având o mare
încărcătură emoţională, ceea ce argumentează calitatea de artă
poetică a acestei creaţii.
 Lectura operei și interpretarea operei
* Strofa II
Strofa a doua reliefează puternica reacţie afectivă a eului
liric, sugerată de „un fior” şi „o jale” care cuprinde pe oricine,
văzând cât de fragile sunt rozele. În această strofă,
substantivele concrete „roze” şi „grădini” sunt dominate
emoţional de substantivele abstracte, articulate nedefinit: „un
fior”, „o jale”. Starea sufletească permanentă este aceea de
spleen (dezgust de viaţă), exprimată în refren, ambele
caracteristice simboliştilor.
 Lectura operei și interpretarea operei
* Strofa III
Strofa a treia ilustrează deprimarea eului liric sugerată de
„amurgu-ntristător” şi de suspinele ce se manifestă în
„vălmăşaguri”. Moartea ca dezintegrare cosmică este sugerată
de metafora „marea noapte care vine”, prevestită de rozele
care îşi pleacă podoaba corolei. Personificarea florilor, care
„Duioase-şi pleacă fruntea lor”, amplifică tragismul stărilor
sufleteşti ale eului liric, care este copleşit de tristeţe pentru
trecerea lor efemeră prin lumea materială, idee exprimată prin
versul liber: „E vrea rozelor ce mor”.
 Agenda cu notiţi triple
Comentează un simbol din text

Secvenţa Comentariul propriu

de text

Citește fișierul anexat la temă:

Limbajul poetic în opera ”Rondelul rozelor ce mor„ de A. Macedonski
:
 Manuscrisul pierdut
Comentează Semnificaţia
motivului
semnificaţia unuia din
motive.
- Rozelor Figuri de stil
- Morţii definitorii
- Suferinţei
- Grădinilor Raportarea la
- Timpului un alt text
- Împăcării cu destinul
 Opinia criticului

„Lirica lui Macedonski e o imensă tensiune a spiritului,

refuzând ceea ce i se dă şi tânjind după ceea ce i se refuză,
o aventură dincolo de orice securitate a ţărmului, în largul
neliniştit al oceanului.”
(Nicolae Manolescu)
 Rondelul

Ascultați /Citiți și alte rondeluri de-ale lui A. Macedonski

Ex: Adrian Titieni recita "Rondelul rozelor de august"